" Închide ochii. Întunericul te-nvăluie, mătăsos și moale, cald și dulce. Somnul conștiinței, depărtarea de griji și uitarea de sine.
Aprinde o lumânare. Privește-o până moare, încet, calmă si demnă, lumina stingându-i-se cu un suspin invizibil. Gândește-te la cei plecați deja, cum s-au stins și ei, ca lumânările; gândește-te că-i vei urma, mai devreme sau mai târziu, iar între timp, trăiește.
Respiră adânc. Ca și cum ai face-o pentru prima dată. Da, până acum, virgini ți-au fost plămânii, tu nimica n-ai știut, și-acum te-ai luminat. Aerul năvălește cu forță-n plămânii tăi, descătușându-i, eliberându-i. Ești fericit. Viața e un lucru minunat.
Vara te vei trezi, când roua doarme-n iarbă și Soarele e pur, curat și strălucitor, atât de strălucitor că-n lumina Lui până și cimitirele lucesc, translucide și pline de moarte veche și frumoasă. Vei păși prin iarbă, cu scuze pe buze pentru iarba călcată, și roua te va învălui cu o peliculă de pui de curcubeie. Vei zâmbi Soarelui și vei întinde mâinile-ți în lături și te vei umple de lumină.
Ascultă marea într-o scoică. Mușcă dintr-un măr. Afundă-ți chipul în oglinda apei si lasă pacea să te-nvăluie, acum.
Într-o zi, vei muri. Nu plânge, cineva te iubește. Îți promit asta. "

DaeMooN, 26 Noiembrie 2006