Câțiva candidați la intrarea în Alt Mare Volum...
(La litera D.).
Dumitru Băluță.
Nu pot spune că e un poet anonim, fiindcă și-a făcut debutul „La masa lui Brâncuși”, când poetul Aurel Scobioală aduna biografiile copilărești ale unor membri ai Uniunii Scriitorilor din republica Moldova. Despre poet mai bine să vorbească poeții, fiindcă eu fug de ei, mai ales, de unii. Totuși Dumitru Băluță e un autor ce merită stima colegilor mai de încoace, fiindcă s-a născut la 8 noiembrie 1948, în satul Sârma, raionul Leova. Adică aproape de malul Prutului. În anul 1975 a absolvit Institutul Juridic din orașul Harkov (Ukraina). A activat în calitate de anchetator și procuror. În prezent este avocat. Dar a publicat versuri în diferite reviste literare și mai puțin literare.
Cunosc două sau chiar trei volume de versuri ale poetului. Primul, precum am spus, e "La masa lui Brâncuși", altul mai recent e "Linia limită". Poeziile din ultimul volum ale lui Dumitru Băluță au un ton sincer și degajat, ne anunță din prima pagină academicianul Mihai Cimpoi. Nu știu ce ar spune domnul Manolescu despre poezia lui Dumitru Băluță, însă pe mine opinia criticului de pe malurile Dâmboviței nu mă interesează. Cert e că Dumitru este un om ambițios și principial și cu dânsul, mai bine să nu te cerți, că riști să-ți faci dintr-un prieten un dușman neconvenabil și atunci, poetul „se va arunca în abisul timpului” pentru a te surprinde și a-ți aminti de o clipă neplăcută.
Eu văd la el doar clipa cea bună, frumoasă de odinioară, care, sper va fi și azi și, poate, va exista încă mult timp. Fiindcă, aici, în infernul dintre Nistru și Prut, avem nevoie de mai mulți Dumitrii de-ai noștri.

Alt Dumitru, care s-a aventurat să scrie un roman la aproape patruzeci de ani este cu numele de familie Crudu.
Perioada abordată de el în romanul „Măcel în Georgia”, unul fantast și imaginativ, este pentru mulți,deocamdată, „crudă” în istoria contemporană a republicii Moldova.
În povestiri hiperbolizate oamenii par simple marionete ale ficțiunii și până a pătrunde în esență poți crede că Dumitru Crudu vrea să verse lumină peste evenimentele de ultimă oră din Georgia. Dar nu-i tocmai așa. În prim plan nu-i încercarea de a reda rezolvarea problemelor conflictelor înghețate, fiindcă după mai multe pagini lecturate observi că, atât scriitorii reali, cât și cei inventați din romaul lui Dumitru Crudu au tendința de a modela realitatea pe care o trăiesc. Iar timpul real este evocat printr-un refren dintru-un cântec în care se spune că adresa fiecăruia nu e într-o casă sau pe o stradă anume, ci adresa e Uniunea Sovietică. Astfel Angelo, Enrico sau Georgiana și alte marionete ale imaginației autorului trăiesc nu într-o anumită casă sau pe o stradă anume, ci în toată Uniunea Sovietică, acțiunea desfășurându-se ba la Tbilisi, ba la Chișinău sau chiar pe undeva prin Asia mijlocie, în Uzbekistan. Cei care au ajuns la Tbilisi au mers mai întâi la ședințele cenaclului Mateevici din Chișinău, au participat la asedierea clădirii ministerului de forțe condus la acea vreme de șeful statului din ultimii 8 ani de la începutul muleniului trei.
Dumitru Crudu a adunat/a făcut un amalgam de fapte, scene erotice, unele discrete, altele mai puțin discrete, amestecându-le cu niște halucinații și fantome ale oamenilor concreți și imaginari, după care se pot lesne întrevedea adevărații pătimiți sau beneficiari ai regimului care se prăbușește, până la urmă, iar Angelo și Georgiana din romanul "Măcel în Georgia" rămîn undeva la o răscruce.
Nu exclud că rămân și la răscrucea proștilor, fiindcă în roamn este profilată o frumoasă fată din Chișinău, care în anumite clipe ale vieții se prostituiază la Tbilisi ba cu un actor sosit cu avionul, ba cu altul sosit tocmai de la Moscova sau chiar cu primul bărbat care-i nimerește în cale. Declinul ei moral s-a început însă mai demult, din timpul mitingurilor și demonstrațiilor de la Chgișinău din anii optzeci-nouăzeci. La unul din ele, care s-a soldat cu careva jertve în fața ministerului de interne ea l-a smuls din puhoiul de oameni pe Enrico și l-a tras într-un apartament de la ultimul etaj ca să și-o pună. (p.59).
Dar intenționam să-mi concentraz atenția asupra lui Dumitru Crudu, dar nu asupra personajelor sale literare din romanul „Măcel în Georgia”. Dumitru Crudu este un poet, un autor de piese pentru teatru, un publicist care a înființat o revistă de literatură, artă și atitudine, editată cu sprijinul Institutului Cultural Român. Un autor care ne atrage atenția la una dintre cele mai bune cărți de poezie care s-au scris după 1990 încoace, aparținând Stelianei Grama, o poetă nedreptățită în timpul vieții scurte. Despre aceasta Dumitru ne amintește în „Stare de urgență”. El aproape că e din aceiași generație cu Steliana. Dar totuși e născut în anul 1968. E considerat unul dintre cei mai importanți poeți și dranaturgi contemporani. A inițiat în anul 1999, împreună cu Marius Ianuș un nou curent literar, fracturismul, lansat printr-un manifest publicat în revistele Paralela 45 și Vatra.
Câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003.
Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din republica Moldova, al Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei Stare de urgență și redactor la postul de radio Europa liberă (Chișinău).
A mai publicat: Falsul Dimitrie (1994); E închis vă rugăm nu insistați (1994); Crima sîngeroasă din stațiunea violetelor (2001) și Salvați Bostonul (2001). Mai are câteva cărți printre care: Oameni ai nimănui (2007) și Măcel în Georgia, (2008), care reprezintă debutul în proză al autorului. În palmares mai are un roman: ”Un american la Chișinău” și o carte pentru copii care a făcut valuri la Chișinău.
Deaceea în eseul despre acest autor, numaidecât va fi rezervat un loc aparte și pentru Premiul Cartea Anului, care i-a fost decernat scriitorului Dumitru Crudu pentru cartea ”O bătrână de unsprezece ani” - o surpriză pentru autor, întrucât e prima carte scrisă pentru copii. Va veni timpul și cartea dată va deveni drept punct de plecare pentru un spectacol montat pe scena Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău. Însă toate la vremea lor, pentru că Marele Volum încă urmează să apară cândva în anul 2019. Iar până atunci Dumitru Crudu, cât și eu, vă vom surprinde și cu alte apariții editoriale de succes.