Cum își începe tânărul poet Andrei Ruse o zi din viață? Un „mic dejun obișnuit cu stixuri și cola”- (c.ocaine). Tot așa își începe și volumul Black Job apărut în anul 2007 la editura Vinea. Surprins de premiile numeroase pe care această editură le-a oferit debutanților, mi-am zis, din curiozitate poetică, să văd despre ce este vorba. Oricum, pe Andrei Ruse îl știam de pe atelierele literare, încă de pe vremea când manifesta un Ego exacerbat, împins până la limitele vulgarului, dar cu filoane de poezie autentică.
Ce se relevă în acest volum? În primul rând nostalgia și nemulțumirile autorului în contextul unui peisaj dezolant al capitalei – „blocuri comuniste / apartamente îngrămădite unele în altele / pline de graffitiuri ieftine”- (ex _love). Actul poetic și sentimental nu este privat nici de dragostea pentru femeia imaginară - mi-ar plăcea o femeie / pe care să o găsesc dimineața / mișunând în papuci de paie / pe hol / goală / căutând razele după jaluzele (diesel), de compasiune - înainte să o faci curvă / ai fost vreodată la carrefour / să afli câte sute de nuanțe / de vopseluri există / câte dresuri și câte alegeri / sau câte creme și câte lame / au umblat peste carnea ei / peste tot / doar ca tu să o vezi frumoasă (manifest împotriva cuvântului curvă), de singurătate și suferință – „ei știu că tot ce doare e viu”(despre oamenii singuri), într-o lume repetitivă, obositoare, în care „viața asta e o zi de luni / toată lumea începe ceva ce nu știe” – (luni).
Poezia este fie un instrument de măsură a decepției, fie un alter ego cu care autorul comunică la nivel frust și nepunitiv. Este fie un miraj, o călătorie în lumea reclamelor publicitare, fie o incursiune pe mapamond, bineînțeles, apelând la vraja căutărilor pe Google : „cu google earth pot să văd dublinul / casele unde voi sta cu chirie / până-mi voi găsi o garsonieră ieftină / și-un job mișto la negru / cât să pot să mănânc să fumez / să-mi plătesc facturile / măcar câteva pe lună / și să mă-mbăt în toate barurile”(google earth).
Este evident că occidentul (evidențiat și prin titlurile poeziilor) este cel care atrage și influențează, asta pentru că neîmplinirile au în majoritate aceeași cauză. Cine nu dorește ca să aibă totul fast când vine vorba de bani, celebritate, iubire? Adevărul, din păcate, este că doar tragediile sunt „fast parents”, „fast sleep”, „fast identity”, „fast knowledge”, „fast beauty”, „fast time”, „fast gods”, „fast anatomy”, „fast love”, „fast music”, „fast memories”, „fast holydays”. Lupta pentru supraviețuire cere un imens sacrificiu de sine, o maturizare forțată și mulțumirea este provocată doar de un pachet de lucky strike, nirvana sau de blow job-uri fără prejudecăți – (blow job). Cumva se descrie nivelul la care tineretul știe să își depășească sau nu condiția. Poetul se pare că înțelege, creează și nu-ncetează să aspire. Chiar dacă sufletul său e marcat de numeroase contradicții.
Evident, omul-poet, pe lângă căutarea unei soluții la nenumăratele probleme cu care se confruntă, se află și pe drumul căutării de sine. Iar dacă vine vorba de divinitate : e prea multă liniște / până și dumnezeu se abține / de la vreun strănut / imperfect / care să-mi clatine ateismul” – (III. iunie). Remarc tranziția spre nihilismul nord-american, cu singura diferență că tineretul de acolo nu duce lipsa unor mijloace materiale. Ateismul este datorat ignoranței, în timp ce în România, ateismul este datorat neajunsurilor.
Ce i se poate reproșa lui Andrei Ruse? Că privind mereu spre anumite exemple din Vest (moda Charles Bukowski) sau spre „curentele” ce inundă siteurile de literatură, poetizează borderline, având uneori tendința să folosească cuvinte sau expresii care îl vor dezavantaja. Dacă dorim să luăm un exemplu de maturitate în poezie, îl putem alege oricând pe Nicolae Labiș. Sau dacă este să ne confruntăm și cu alte valori nord-americane, Émile Nelligan. Dar tineretul (chiar și unii critici), ignoră reperele de mare valoare ale literaturii universale (poate și din lipsa unei experiențe extramuros) sau autohtone, promovând un nou cult al poeziei care, din păcate, nu va avea priză decât la o anumită categorie de cititori și pentru o perioadă limitată. Cred că și în literatură se caută rezultate rapide și profit, într-o societate care nu oferă nimic atractiv sau de perspectivă. Arta suferă, arta se transformă, arta va continua să existe, marcată evident de conjunctura în care este desăvârșită.
Concluzionând, Andrei Ruse se află la primul său volum de poezii, un volum care pe alocuri prezintă potențial prin imaginile valoroase și mesajul direct ce ajunge fără prea mari artificii la cititor. Chiar dacă nu prezintă mari valențe meditative sau filozofice, Black Job este pentru autor un punct de plecare și un reper important pentru mai târziu.