agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-02 | |
Ion Buga, Ion Diviza, Ion Druță, Ion Hadîrcă,Ion...
Acești Ioni, cât și mulți alții sunt de asemenea, candidați să intre în Alt Mare Volum, dar la litera I. Toți avem, dacă nu un Ion frate, un Ion vecin sau un Ion – coleg de breaslă, apoi măcar un nanu Ion, unchiul Ion, dar nu Vanea, ca la Samson Șleahu ori la alții ca el. Poate că avem și pe vreun cumătru Ion. Ziua de naștere a numelui este în toiul verii, adică la 24 iunie, cunoscută și ca sărbătoarea Sânzienelor, dar și a Sfântului Ioan Botezătorul. Este firesc să cunosc mai mulți Ioni. Despre unul, din galeria oamenilor ce poartă numele Ion am schițat deja un „portret în câteva clipe”, plasat în volumul meu Nume și lume, (creionări), Editura „Pontos”, Chișinău, 2008. Cu savantul – tribun Ion Buga am reușit să scot la capăt și o monografie despre satul Petreni, raionul Drochia. Ea a început să intre deja în gura oamenilor. În timpul unor destăinuiri doamna Tamara Tomiță mi-a reproșat că de ce n-am schițat un portret și despre un Ion dintr-un șir nesfârșit de oameni buni, precum a fost profesorul Ion Osadcenco de la Universitatea de Stat din Chișinău, azi Moldova, Facultatea de Filologie, sau despre o profesoară de la „Dante Aligieri”, despre... - Am înțeles aluzia. Despre o doamnă profesoară ajunsă la treapta a treia a înțelepciunii. - Așa e, ar fi spus chiar și Cătălina Dumbrăveanu, dacă auzea. Dar n-a fost să fie, așa că revin la unii oameni cu numele Ion. Pentru că, în primul rând eu am doi Ioni. Unul chiar este cumătrul Ion Gurău, care a lucrat la radio Moldova, fiind născut la Viișoara de pe malul Prutului, raionul Edineț. Altul este Ion Diviza, colegul de breaslă și de la Facultate, dar care merge cu tancul prin nămeți, intră solemn în scena Teatrului municipal „Satiricus” Ion Luca Caragiale și ne spune atât cât se cuvine la rătăcirea noastră istorică, căci: „Zbierând, mioarele din turmă, Bezmetice pe șesuri trec; Dă, Doamne, mintea de pe urmă În capul primului berbec!” Tot el ne spune despre moda minifustelor că: „Azi, pe stradă, m-am convins, Nu poți trece fără riscuri: Moda „mini” a atins Cele mai înalte piscuri.” Apoi tot el, Ion Diviza ne lămurește care-i situația. „În guvernul nostru-ncap Doar miniștri fără cap. Fiindcă cei mai sclipitori Sunt mereu cu capul-n nori.” Iulian Filip, poetul, a recunoscut că "atunci când scrii un cuvânt înainte la o carte nu faci o înjurătură la adresa autorului". Așa s-a întâmplat că Ion Diviza l-a avut ca prefațator la cartea sa „Komikadze”, 2005 tocmai pe Iulian Filip. O creionare fie ea chiar și în doi timpi și trei mișcări tot n-ar trebui să se limiteze doar la reproducerea a două-trei epigrame din cartea de vizită a lui Ion Diviza „Pilat din... poantă”, Editura „Prut Internațional”, 2002. Fiindcă acest Ion Diviza muncește în echipa lui Sandu Grecu la Satiricusul I. L. Caragiale. Fiindcă a lucrat umăr la umăr cu Gheorghe Cincilei, cu... Nu deschid toate parantezele. Dar nici toate intrările. Fiindcă un volum de-a lui Ion are chiar mai multe intrări decât ne-am obișnuit. El face portrete epigramice colegilor, dar și haihuiuri: Pe crengi, insinuat pătrunde vântul și merele se bat ca moldovenii. Sau și mai bine spus: Iubitule, nu-mi sta cu mâna-n sân, afară zbiară oile nemulse (Reproș); Iubito, dacă vrei să-mi dai papucii, să-mi cumperi mai întâi pantofi de lac (Ultima dorință). Ion Diviza în munca sa de peste cincisprezece ani în echipa Teatrului municipal Satiricus – I. L. Caragiale a făcut un frumos sacrificiu. Și-a abandonat meseria de ziarist în care reușise să-și contureze un nume și a intrat în Teatru. Popas bun și bine gândit. Că de ar fi rămas în ziaristică, cine știe, poate nu mai realiza nicicând adaptările, dramatizările, scenetele, dar și multe din epigramele, fabulele, felicitările haioase pe care le-a scris în mod special pentru scenă și actori. La 50 de ani a fost în plină ascensiune artistică. Dar până în vârful Everestului încă n-a ajuns. Dar nu-i nimic rău. Că încă mai are timp și pentru Everest și pentru Elbrus, sau alte piscuri din Pamir sau... Între timp, mașina de compus poezii va funcționa și va salva universul poetic de patimi, de doruri, de prostii trăite, vorba lui Ion. Caut să pun punctul, fiindcă tot nu-i voi creiona portretul mai bine decât criticul literar Mihai Cimpoi. Într-un fel chiar sunt invidios, fiindcă pe Ion Diviza îl veți găsi „la polul inteligenței rafinamentului" și... în agonia.ro, iar pe mine la "răscrucea proștilor" lui Ion Druță și pe site proza.ru și tot la agonia.ro Acum însă, a venit timpul să trec la alt Ion. Poate că la Ion Druță, poate Hadîrca sau chiar și la Ion Constantin Ciobanu, de ce nu? - Bună intenție, ba, sau da? Și nici măcar nu pot înțelege: da de unde ies atâtea gânduri bune! Gândurile, intențiile or fi ele, poate că, și bune, iată însă, că realizarea, deocamdată, întîrzie. Așa-i la noi... la românii de pretutindeni. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate