agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2237 .



Piedestalul
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2009-07-09  |     | 



Părăsit de orice speranță am înghițit pastila făcătoare de minuni. Nu mi-a fost ușor, dar a trebuit să o fac. M-am aplecat la marginea piedestalului și am fost cutremurat de atâta ignoranță, dar a trebuit să o fac. El, care m-a ținut o vreme deasupra tuturor, piedestalul, acum îmi dădea bătăi de cap, eram într-o stare debusolată total. Nu mai puteam pune cap la cap, toate ațele, parcă ceva mă lovise și-mi stricase tot angrenajul care până atunci a mers fără prrobleme. Nu eram deznădăjduit, de ce să mă pun la frigare fără rost și să-mi bat cuie de pe acuma, mai bine aștept și măsor totul cumsecade cap la cap, să văd unde este eroarea.
Micile cutremure mă puneau pe gînduri, nu eram în apele mele, așa că am hotărât să mă asigur. Imediat ce am psins un moment de acalmie mi-am fixat bine centurile de siguranță și m-am așezat cât mai comod, lăsându-le pe ele să-și facă treaba. Greșeală, mare greșeală, n-am putut să văd atâta ignoranță domnule, să calci peste elementele de siguranță și să atentezi la… ca să nu mai spun…
Piedestalul încă era al meu, eram hotărât să-l păstrez cu orice chip, dar cum și în ce fel – daccă până și elementele de siguranță au fost doborâte, cui să mai cer ajutor, pentru că era prea devreme să cer ajutor.
M-am aplecat din nou peste margine în speranța că pot să prind pe cineva mai panicat care mi-ar fi dat sprijinul la rândul lui, sperând ca de aici de sus să-i întorc serviciul, dar toți erau muți și fețele lor arătau a spate. Îngrozit, m-am hotărât să mă dau jos, uite-așa, și… ce-are să-mi facă!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!