Un dor cumplit ce vine din adincuri, prin bezna inceata a amintirilor mele, par covirsita de un suflet prea linistit si seducator.O, melancolia purtatoare de dispozitie, esti foarte binevenita in armonia sufletului meu, un mic suflet de artist.Melancolic vocea suna coplesita de un soare stralucitor si frumos, dar care ascunde in urma sa multa faradelege si snobism.Ma nelinisteste nostalgia, o parte cam jalnika a vietii mele.Mie dor, mie dor de-o zi ku soare, plina de kuloare, voce si armonie.Dar viata e ca un suflet, un suflet vast, nostalgic dealtfel.Cit de minunat este cind totul se soldeaza cu bine, totul devine mult mai rumos decit ar trebui sa fie.Dar uneori nostalgia sufletului e prea mare.E jalnic sa vezi pe cineva suferind, a carui suflet e plin de nostalgie, catre partea mai buna a vietii sale...
Sufletul, egalat cu nostalgia, ceea ce ar insemna dorul, continua cu o viata, inceputa de la un nimic si sfirsita cu multe vechi si noi, sub soare.Dorul poate fi asociat cu o melodie extraordinara, muzica sufletului si intregii mele vieti.Cu fiecare repetitie a melodiei in tacere, se scrie cite o fila din pagina melancolica a vietii.Se infiripa sensul adevarat pe care toti il cautam de foarte mult timp.Melancolic dorul suna, mai incet tot mai incet, iar melodia vietii devine prietena cea mai buna care ne induioseaza inimile cu acordurile sale.Dorul, dragostea suprema, lovesc ca un val melodios catargul vietii, al nostru, al oamenilor cu suflet, care fara de prihana, inteleg rostul fiecarui lucru minuscul de pe lume.Dar atunci cind melodia se opreste, nici un vers nu mai are farmec, ramine loc doar pentru asteptare, o presimtire brusca cuprinsa in suflet care dainuie timpul.
...Se prabuseste speranta, exista viata, se schimba melodia, dar sensul dorului dainuie in persoana fiecaruia din noi...