IOANA VOICILÃ DOBRE POETA ANOTIMPURILOR

Poezia feminină din toate timpurile a fost și a rămas plină de sensibilitate. Este și cazul creațiilor poetice ale Ioanei VOICILÃ DOBRE. Se pare că scrisul l-a avut înnăscut și asta se vede prin atracția de a participa în toate etapele vieții la activități literare fiind o prezență activă la cenaclurile literare pe unde a învățat, a locuit și muncit.
Natura este prezentă în foarte multe creații, aceasta fiindu-i cunoscută. Nu consider că este necesară nominalizarea creațiilor prin care tablouri peisagistice sunt redate prin minunate măiestrite versuri. Abordarea unui stil liber în creații este ceva specific pentru creațiile acestei poete, dar nici forma clasică nu îi este străină. Natura se interpătrunde cu ființa umană în majoritatea creațiilor, făcându-le astfel mult mai atractive și deosebit de curajos surprinse. Anotimpurile devin ființe care se personalizează printr-o cromatică specifică. Toamna devine o doamnă distinsă împodobită cu bijutierii de fructe, frunzele devin veșminte prețioase, iar ca distincția să fie deplină, pașii sunt măsurați, iar privirea îi este blajină. Imaginea iernii este ca fiind sora toamnei care vine peste câmpii cu plăpumi albe, care să acopere frunzișul toamnei. Iarna este o femeie furioasă și geloasă.
Primăvara este frumoasa transformată în acea tânără cu palme de flori și împodobită cu acele creații ale naturii pe care le ignorăm cu inocență. Citind creațiile Ioanei, revăd tabloul lui Sandro BOTTICELLI (1445-1510) cu acea ,,PRIMÃVARÔ încântătoare! Dar primăvara este și simbolul iubirii de viață, de tot ce este frumos devenind o subtilă sau comună metaforă. Dragostea și iubirea a devenit un subiect omniprezent. Devenită mamă, desigur că iubirea se răsfrânge și asupra fiilor săi. Invocarea dorului acel cuvânt intraductibil în alte limbi ca fiind un crai, venind odată cu razele Lunii, doamna nelipsită în poezie. Acest crai pare să fie o nouă înfățișare a celebrului zburător creat tot de un român. Fericirea poetei vine la ea fără un motiv anume, în tăcere împlinindu-i visele.
Pentru Ioana viața rurală este ceva foarte normal, fiindcă vacanțele le petrecea la sat unde mediul natural îi era prieten, câmpia fiind liniștea supremă, iar lanurile devenind culmea bucuriei de unde ne crește nouă pâinea ce de toate zilele. Aici în casa bătrânească unde este sanctuarul copilăriei, unde oaspeții sunt primiți cu dragoste și respectul specific satului românesc. Mai sunt multe de spus despre creațiile Ioanei VOICILÃ DOBRE, viitorul va descoperi desigur alte valențe ale acestei distinse creatoare de frumos.
Ca orice poetă care se respectă nu îi lipsesc visele și iluziile, cuprinzând acele dorințe magice pe care numai poezia ți-le poate aduce!
Poate aceste rânduri nu aveau să fie scrise de subsemnatul, dacă nu eram fermecat de scrierile Ioanei, în care am găsit unele asocieri cu satul meu natal din ținutul Moldovei lui Ștefan, situat în apropierea minunatului municipiu Fălticeni.
Distinsă Ioana mergi înainte, scriind mereu tot ce sufletul tău sensibil îți va dicta.
Sunt sigur că cititorii tăi te vor aprecia așa cum meriți, pentru creațiile tale minunate.

Eseu scris de Mihai LEONTE, un anonim printre poeți, îți dorește mult succes în viitor.
Moldova Nouă 22 ianuarie 2010