Ora cinci dimineața. Nevasta și cu mine ne facem pe drum. Þelul nostru este Leipzig, ceva peste 400 de km mai spre nord-est de Ingolstadt. Autostrada A9 care leagă Berlinul de sudul Germaniei este la această oră a unei dimineți de sâmbătă încă destul de liniștită. Aproape de Nürnberg începe să plouă. Traversând „Elveția Franconiană” la poalele vârfului „Kleine Kulm” (625 m) zărim ultimele suprafețe acoperite cu zăpadă. Oare, oare! N-a fost destul de lungă această iarnă?

După o pauză de cafea și patru ore de drum ne apropiem de Leipzig și ne orientăm după indicatorii de drum „Messezentrum” (Centrul de Târg). Circulația agitată se calmează. Disciplinat se înșiră mașină după mașină, autobuz după autobuz și părăsesc autostrada pentru a-și ocupa locurile de parcare după dirijările oamenilor de ordine, îmbrăcate în veste galbene. Ploaia nu a contenit. Ne îndreptăm spre hala nr. 4. Nu întâmplător, doar am venit pregătiți.

Știam dinainte că nu va fi posibil să ne oprim la 2100 de expozanți din 39 de țări - edituri și anticariate -, să aruncăm numai câte o privire fulgerătoare peste zeci de mii de cărți, să participăm la zecile de lecturi care au loc în această zi sub imensele cupole ale halelor care adăpostesc anual la începutul primăverii Târgul de Carte de la Leipzig. Între 18 și 21 martie vor fi citit 1500 de autori în peste 300 de locuri, nu numai în incinta Centrului de Târg, ci peste tot în orașul Leipzig, chiar și într-un cimitir. Deci consultasem în prealabil site-ul Târgului de Carte, așa că intrăm acum în hala 4, deoarece aici va avea loc prima citire pe care mi-am notat-o pe o listă de priorități.

Ora 10:30 – 11.00. Citire din rândul tematic „Limbi mici –literaturi mari”: Ana Blandiana. Ne luăm bilete, 11 euro și 50 de cenți de persoană, și ne aflăm punctual la insula de citire, rezervată „Forumului Internațional.” Trei rânduri de câte nouă scaune plus șase mese rotunde cu câte trei scaune. În spatele mesei de pe podium iau loc o doamnă și doi bărbați. Jurnalistul, traducătorul și scriitorul Georg Aescht (originar din Transilvania) o prezintă pe poeta română publicului care între timp a ocupat și ultimul scaun. Blandiana este reprezentanta rezistenței liniștite, lirice din timpul comunismului în România, află auditoriul. Ana Blandiana citește poezii. Glasul ei nu cunoaște nuanțări. Silabele se mișcă pe aceeași suprafață tonală, fără vârfuri, fără văi. Parcă ascultăm o doină fără acompaniament instrumental. Hans Bergel (*1925, Râșnov) este traducătorul acestor poezii în germana și le citește cu această ocazie. A rămas timp și pentru două întrebări din public. La una din ele Ana Blandiana răspunde cu o anecdotă din timpul dictaturii. La o întrunire cu scriitorii, Ceaușescu ar fi recomandat să se folosească mai puțină hârtie pentru poezii ca să rămână cantități mai mari pentru export, la care ea, Ana Blandiana, ar fi replicat cu întrebarea, dacă oare astfel de idei ar fi putut să prospere și pe timpul lui Eminescu. Elena Ceaușescu care era de față, s-a adresat unei persoane apropiate cu constatarea că această femeie, adică Ana Blandiana, trebuie să fie nebună. Ce noroc că nebunii supraviețuiesc și dictaturi.

Protagoniștii acestei citiri părăsesc podiumul. Spiritul românesc rămâne. Coman Șova citește poezii care au apărut acum în traducerea germană la editura NEUE LITERATUR din Plauen. Versiunea germană este citită de traducătoarea și ilustratoarea Ioana Crăciun. Și această prezență literară românească este gustată de un public numeros.

Vreau să asist neapărat la o discuție pe tema „Viitorul scrisului”. Susanne Führer de la postul de radio DEUTSCHLANDRADIO discută timp e o oră cu Daniela Seel, editor, Jürgen Neffe, jurnalist, autor, expert mass-media, și Thierry Chervel de la portalul Internet PERLENTAUCHER. (La mulți ani PERLENTAUCHER!) O discuție foarte interesantă care se încheie, cum nici nu se putea altfel, fără răspunsuri concrete. De remarcat mi se pare însă faptul că deja după circa 10 intervenții cei patru au discutat și despre Helene Hegemann și romanul ei Axolotl Roadkill. (Vezi și Un mișel, cine gândește ceva urât).

Ora prânzului. Foamea se face remarcată. Ne îndreptăm pașii spre o altă hală și în speranța de a găsi ceva de mâncare. Incredibil. Înaintăm centimetru cu centimetru. Nemții și cartea. Asta rămâne o simbioză fermecătoare.

Mâncăm în picioare. Nici o șansă de a găsi un loc. Pentru a sta simplu pe podeaua halei - ca teenagerii - ne simțim prea bătrâni. Nu-i bai. Și așa mai am câteva puncte de program pe fițuica mea. „Acolo”, mă trage nevasta de mânecă, „steagul românesc”. Trei standuri: Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Institutul Românesc de Cultură „Titu Maiorescu” și printre ei o editură germană cu multe tentacule culturale întinse spre România. Cărți interesante și frumoase stau în rafturile expozanților sub steagul românesc. Unele din ele pot fi cumpărate în librăria târgului. Nimic nu e mai dificil în această zi decât o decizie pentru o carte. Până la urmă mă decid pentru Vizuina luminată de Max Blecher.

Editura POP din Ludwigsburg a publicat o serie de cărți cu tangențe românești. L-am întâlnit pe poetul Horst Samson (originari din Banat) la standul editurii și ne-am simțit onorați că a stat de vorbă cu noi. Despre ce am vorbit? Nu vă mirați – am vorbit puțin despre literatură și mult mai mult despre Banat. Ne-a spus că mâine, adică azi, va citi Johann Lippet dintr-un nou roman al cărei acțiune joacă în satul bănățean Vizejdia. După ce șvabii bănățeni și-au părăsit satele, scriitorii acestei etnii construiesc foștilor consăteni un monument literar care are toate șansele să supraviețuiască existența etniei însăși. Cu ultima carte de poezii a lui Samson Und wenn du willst, vergiss – Și dacă vrei, uită în punga plină cu alte cărți, ziare și materiale de publicitate ne întoarcem la locul de parcare.

Părăsim Saxonia, trecem prin Turingia și intrăm în Bavaria. Vorbitorul de la postul de Radio BAYERN 1 spune că numai cu câteva minute înainte, la ora 18.32, a început primăvara meteorologică. Într-adevăr. Ce zi frumoasă se făcuse. Peste Leipzig ieșise chiar și soarele. Și acum vocea din radioul mașinii anunță ... înfrângerea lui Bayern München la Eintracht Frankfurt. Ce bine că nu sunt microbist.


(Fotografia îi arată de la stânga la dreapta pe Hans Bergel, Ana Blandiana și Georg Aescht.)
Fotografia © Anton Potche