Probabilul filozofic, Codul liniar și înțelesul stabilității



1. Preambul la ideea de probabil

a. Probabilitatea, adică loteria ca formă supremă a ideii probabilului și a unui arbitrariu voit și neînțeles, este o dorință umană, nu una pentru fruct ci una de dragul unui act doar presupus a fi lacom, ascunzându-se prin aceasta de la începutul vremurilor acceptul sensibilității și orice hermeneutică sinceră și posibilă între om și divin.
Dacă există în lume un singur individ, acesta nu-și realizează probabilitatea ,,1”- ,,unu” de a fi –sigur- prezent în oricare dintre actele sale și nu se bucură de această cvasi -probabilitate, fiind întristat de singurătatea sa.
Este suficient să existe însă doi indivizi, ca fiecare dintre ei să se bucure nespus de șansa înjumătățită: ,,0,5” de a fi, ,,0,5” de a avea, ,,0,5” de a iubi, ,,0,5” etc.
Dacă numărul indivizilor crește fără măsură, iar probabilitatea se micșorează până aproape la dispariție: 1/n, doar ideea de a fi proprietarul virtual al unei probabilități inexistente îl face pe om fericit!
Acest paradox îl însoțește și îl va însoți mereu.
El vrea ceva anume micșorat încât să îi fie imposibil a avea. Un fel de îndărătnicie neînțeleasă, născută probabil din diferența dintre puterile lui pretinse și cele reale sau din dorința ascunsă a ființei de a-și imita prin asemănare Creatorul până și în misterele adânci.

b. De ce se practică jocul social al Loteriei?
-Pentru a o duce mai bine ?
-Sau pentru a nu mai merge la serviciu ?
Miza este atât de mare încât traiul bun este o promisiune importantă dar totuși secundară, nesemnificativă.
Marea promisiune este renunțarea la serviciu adică la poziția de serv. ,,Serviciu ‘’ nu înseamnă doar muncă ci mai ales relația neplăcută, stăpân-serv. Câștigul incredibil de mare promis de loterie îl va ajuta pe serv să devină el însuși stăpân. Acest vis absurd devine totuși posibil, de la cumpărarea biletului până în momentul extragerii. De fapt acesta este și produsul comercial cupărat cu banii dați pe bilet: o posibilitate ideală, adică prin paradox: imposibilă.

Și totuși motivul ascuns al jocului, nu este cel al câștigului fabulos, ci unul nici măcar intuit de către om, este cel al senzației măsurării forței fiecăruia cu o forță mai mult decât mare, mai mult decât neînțeleasă și necunoscută.


NOTA : În parcursul textului se vor lua ca exemplu condițiile probabilistice ale jocului 6/49, privite mai întâi din punctul de vedere matematic consacrat dar și prin accesul social al gândirii spre paradigma probabilului, iar apoi din punctul de vedere matematic al înțelesului Codului liniar și a premisei înțelegerii ideii stabilității naturale.
Pentru a face posibilă înțelegerea ideilor globale pe care le urmărește textul, exemplele date sunt duse până la cele mai mici detalii sau nuanțe ale înțelesurilor, considerate a fi necesare pentru a se putea ajuta să se facă ruperea de cunoștințele paradigmatice ale cititorului.


2. Discuție despre înțelesul matematic curent asupra fenomenologiei probabilului

2.1.Prezentarea jocului prin gândirea matematică actuală

Ceea ce omul poate intui cu simțul său este doar șansa egală de apariție a celor 49 de numere. Fiecare număr, adică fiecare bilă, de la 1 la 49, are aceeași șansă de apariție. Probabilitatea ca simbol matematic cu un înțeles este raportul dintre numărul 1 și numărul de apariții echiprobabile, adică 49. Calculul se face prin: 1 împărțit la 49 și înmulțit cu 100 ( pentru a utiliza procentele), adică 2,04%. Această probabilitate de a câștiga, de 2,04% este uriașă și este valabilă la un joc de tipul 1 din 49. Dacă ar depune în joc fiecare jucător doar un număr, din cele 49 de numere posibile, ar fi șanse ca la fiecare 100 de jucători doi jucători să câștige marele premiu.

Din acest moment al descrierii și al înțelegerii jocului intuiția umană îi joacă omului feste în sensul că îi dă acestuia impresia că el înțelege, realizează corect șansele sale reale și poate controla această șansă de câștig.

Dacă jocul ar fi de tipul 2 din 49 atunci cele două numere câștigătoare se leagă două câte două, în perechi posibile. Numărul de perechi este dat de numărul de combinări de 49 de numere luate câte 2 numere. Acum fiecare număr formează câte o pereche cu toate celelalte. Calculul numărului total de perechi posibile se face prin formula: Combinări de 49 luate câte 2, adică este 49!/(2!x(49-2)!) = 48x49/2 = 1176 perechi posibile.
( simbolul ! este semnul operației factoriale și se calculează prin formula: n! = 1x2x3x ... x n,/ exemplu: 3! = 1x2x3 = 6)
Dar toate perechile au aceeasi șansă să apară, deci probabilitatea de apariție este calculată prin raportul dintre 1 și numărul total de perechi, adică: 1 /1176 = 0,000850 sau 0,085%.
Șansa de a câștiga de la varianta de joc 1/49 la cea de 2/49 se reduce astfel: 2,04% : 0,085%, adică de 24 de ori.

La fel se procedează cu jocul de 3 din 49.
Numărul de posibilități de câte trei numere este -Combinări de 49 numere luate câte 3 numere-, adică 47x48x49/6 = 18424 de grupuri de câte trei numere posibile.
Toate grupurile de câte trei numere au aceeasi șansă să apară deci probabilitatea de apariție este calculată prin raportul dintre 1 și numărul total de grupuri, adică: 1 :18424 = 0,0000542 sau 0,00542%.
Șansa de a câștiga de la varianta de joc 1/49 la cea de 3/49 scade asfel: 2,04%:0,00542%, adică de 376 de ori.

Pentru jocul 4 din 49, numărul de posibilități de apariție de grupuri de câte patru numere este: 46x47x48x49/24 = 211876.
Propabilitatea de apariție a fiecărui grup de câte patre cifre este: 1/211876 = 0,00000471 sau 0,000471%.
Șansa de a câștiga, de la varianta de joc 1/49 la cea de 4/49 scade astfel: 2,04% : 0,00000471 %, adică de 433121 ori.

Pentru jocul 5 din 49, numărul de posibilități de apariție a grupurilor de câte cinci numere este : 45x46x47x48x49/120 = 1.906.884.
Propabilitatea de apariție a fiecărui grup de câte cinci cifre este: 1/1.906.884 = 0,000000524 sau 0,0000524%.
Șansa de a câștiga, de la varianta de joc 1/49 la cea de 5/49 scade astfel: 2,04% : 0,000000524 %, adică de 3893129 ori.

Pentru jocul 6 din 49, numărul de posibilități de apariție a grupurilor de câte șase numere este : 44x45x46x47x48x49/720 = 13.983.816.
Propabilitatea de apariție a fiecărui grup de câte șase cifre este : 1/13.983.816 = 0,0000000715 sau 0,00000715%.
Șansa de a câștiga, de la varianta de joc 1/49 la cea de 6/49 scade astfel: 2,04% : 0,0000000715 %, adică de 28531468 ori.

La jocul 7 din 49, la un număr de 85900584 de grupuri de câte șapte numere, șansa de apariție (câștig) este așa de mică: 0,00000116 %, încât nu mai este posibil jocul cu un public jucător în număr de cca 14 milioane, suficient pentru jocul 6/49.


2.2. Prezentarea infuențelor matematice subiective actuale ( a premiselor psihologice ale înțelesului)

Tendința jucătorului, față de aceste probabilități neintuibile de către mintea umană, merge mai departe, pe singura cale posibilă, în a-i crea dezavantaje și aplică ea însăși în continuare reduceri de șansă prin toate criteriile (intuitive sau logice) pe care le aplică la alegerea numerelor.
Orice modalitate logică de alegere a numerelor printr-un criteriu va duce la noi condiții, devenite restricții, pe care trebuie să le respecte probabilistic setul de șase numere alese.
Folosirea datei de naștere sau de căsătorie sau orice alte date personale face să scadă șansa de câștig. Acest mod de alegere reduce plaja de alegere pe nesimțite la numere preponderent sub 31( numărul de zile ale lunii).
O altă senzație la alegerea numerelor este aceea că numerele nu sunt dispersate pe întreaga linie, de la 1 la 49, și pentru a mări șansa posibilă, vânând numerele, se aleg numere egal dispuse pe segmentele 1-10, 10-20, 20-30, 30-40, 40-49. În acest fel se adaugă o nouă condiție de îndeplinit, aceea ca numerele câștigătoare, pe lângă șansa lor egală de apariție să fie și regăsite în fiecare decadă.
La polul opus se găsește ideea de a folosi numere grupate într-o zonă sau alta a listei.
Folosirea regulilor de grupare: din două în două sau din 10 în10, etc, are același efect.
Păstrarea aceleași combinații de cifre pentru o perioadă de timp mai mare este de asemenea o condiție ce scade mult șansa de câștig.
Chiar si extragerea numerelor dintr-o urnă este o condiție care reduce paradoxal șansa la puterea -1/2, (adică prin radical) cel puțin, prin logica următoare: găsirea aleatorie a șase numere care să fie câștigate printr-o a doua extragere (alegere) de asemenea aleatorie.
Folosirea metodelor numerice de alegere a cifrelor, prin urmărirea sau găsirea unor reguli de apariție sau a unor extrapolări este de fapt o cale a scăderii șanselor de câștig.
Folosirea a mai mult de 6 cifre în combinații permise de regulile jocului aduc condiționări regulamentare care reduc mai mult șansa de câștig decât o favorizează numărul mărit de cifre privilegiate.


3.3. Conceptul de nedeterminare

În realitate alegerea numerelor trebuie să se facă cel puțin la -nivelul de nedeterminare- al extragerii finale, oficiale. Acest lucru se poate face prin renunțarea la orice criteriu, algoritm sau metodă de alegere.

Ce înseamnă nedeterminare? Urna folosită de operatorul jocului, loteria, are un grad de nedeterminare (prin care să se infuențeze cât mai puțin diferențiat bilele aflate în proces) care să asigure condiții astfel încât și în realitate, nu numai teoretic, să se ofere fiecărei bile șansa cât mai egală de apariție cu a celorlalte, aceea șansa de 2,04%. În cadrul extragerii devine importantă nu valoarea aceasta cât egalitatea acestei valori pentru toate bilele din urnă, faptul ca fiecare bilă sa aibe șansa de apariție riguros egală cu a celorlalte.

1/49 este de fapt numărul 0,0204081 ( calculat cu 7 zecimale). Urna nu este una ideală, nu are cum fi, și de aceea șansa de apariție a oricărei bile nu este de fapt constantă (egală cu a celorlalte). O denivelare infimă a orificiului sau o diferență infimă de greutate sau de omogenitate a bilelor sau o diferență de la forma sferică sau chiar poziția de plecare a bilelor în momentul intrării jetului de aer, forma incintei de amestec, etc, etc, crează diferențe fundamentale între soarta unei bile față de soarta celorlalte. În acest mod unele bile au șanse mai mari sau mai mici decât șansa medie. Chiar dacă eroarea se regăsește la a 7 –a zecimală, față de o valoare preconizată, ea are un efect concret pentru că în raport cu celelalte bile această bilă devine privilegiată. Cu cât nici una dintre bile nu este privilegiată față de celelalte cu atât nedeterminarea este mai mare, mai avantajoasă și mai echitabilă pentru toți jucătorii.

Să admitem ca prin întregul mecanism al urnei se asigură o abatere pe o plajă de 1/10.000 între valorile șanselor de apariție. Atunci bila cea mai favorizată are șansa de apariție de 0,0204081x 1.0001 = 0,0204101 iar cea mai defavorizată bilă va avea probabilitatea de apariție de 0,0204081 x 0,9999 = 0,00204060. Diferența de șanse între bila cea mai favorizață și bila cea mai nefavorizată este de fapt gradul de nedeterminare al apariției și este egală cu 0,0204101 - 0,00204060 = 0,0000041, valoare foarte mică dar de loc neglijabilă pentru faptul relevant că este diferită de zero.
Creșterea sau scăderea de șansă este aplicabilă cu un factor de multiplicare de 1/0,0000041 adică de 24.320 ori, fiind o valoare semnificativă.

Pentru înțelegere sensul factorului de multiplicare se explicitează această cifră :
Este ca și cum în urnă ar fi un număr de 1195110 + 49 de bile, adică fiecare bilă originală, notată cu o altă culoare, culori de la 1 la 49, este multiplicată în urnă de 24320 de ori. ( 49x24.320=1.119.110).
Șansa de apariție a unei bile originale, ca urmare a unui privilegiu de 0,0000041%, ar fi egală cu șansa ca una din cele 24320 de bilele neoriginale asociate prin 49 de culori și alăturate uneia dintre cele 49 de bile originale, să apară la extragere în locul acesteia.

Dacă se compară diferența de șansă cu faptul că cel ce alege cifrele le supune subiectiv, prin diverse reguli de alegere, unor determinări și mai mari, se constată că șansele de apariție sunt practic extrem-extrem de mici, adică devin imposibile.

Cu cât gradul de nedeteminare la alegerea cifrelor este mai apropiat de cel al urnei, adică mai scăzut, cu atât șansa de apariție a acelor numere este mai mare.

Urna este cu atât mai bună cu cât asigură un grad de nedeterminare mai mic. O urnă ideală are gradul de nedeterminare egal cu zero. În acest caz șansa de câștig privilegiat scade enorm dar nu dispare, în schimb se egalizează la maximum pentru fiecare jucător participant. Acest grad de nedeterminare este însă limitat de gradul de perfecțiune pe care îl asigură nivelul atins în tehnologia de fabricație a pieselor urnei (bilelor) precum și a sistemului de funcționare.

2.4.1. Discuție :

Nedeterminarea are aici sensul de tendință a omului de a nu atinge natura, de a nu o implica negativ în derularea unui joc. Acest fapt se datorează faptului că atât urna, cât și bilele nu au conștiința faptului că participă la un joc cu o miză. Comportamentul lor este unul natural, indiferent de dorințele jucătorilor. Toate procesele din natură sunt al fel jocului din urnă. Au o derulare permanentă și un rezultat permanent.
Vorbim de acea consecință universală a principiului incertitudinii din mecanica cuantică, de a accepta sau nu o măsură a modificării obiectului măsurat prin atingerea lui cu instrumentele de măsură.
Determinarea are și un efect negativ prin faptul că măsurând prin determinare, se va produce o schimbare nu numai a obiectului măsurat dar și a intrumentului de măsură și în cele din urmă chiar și a observatorului.
Intuiția umană dorește o determinare cât mai mare asupra bilelor, schimbând cu totul forma obiectului măsurat prin manipularea intrumentelor de măsurat. Natura însă se răzbună, constituind reguli de conservare a identității sale, prin faptul că prin dorința de a infuența și a prinde licornul ascuns în cifre, omul îl va elibera tocmai prin această dorință.


2.4. Trecerea de la o logică umană la o logică a naturii

Revenind la prima idee, aceea a înțelegerii șansei de câștig prin faptul că fiecare bilă are aceeași șansă de apariție, această înțelegere se face de către jucător prin inversarea logicii, adică prin convingerea în faptul că regulile de alegere ajută și nu distanțează șansa de câștig.

De fapt alegerea cifrelor trebuie să se facă fără folosirea nici unei reguli, metode, algoritm sau orice altceva care să aducă o determinare cât de neînsemnată. Acest lucru este impropriu logicii umane. Imaginația omului nu poate produce o astfel de situație în care să aleagă numerele nedeterminat.

Ce realizează în fapt câștigătorul acestui joc, probabilistic? Fără să-și dea seama de fapt că o face, reușește să nu determine numerele propuse ca și câștigătoare decât sub valoarea de nedeterminare a urnei respective.

Capacitatea sau facultatea de judecată a omului este în contradicție cu găsirea de numere fără o determinare logică. De aceea este posibilă, în general, organizarea jocurilor de noroc.

O concluzie importantă : Adevărata egalitate de șanse a tuturor jucătorilor și deci corectitudinea completă a jocului rezidă tocmai din faptul că niciunul nu poate ,,nedetermina,, conștient, prin alegerea numerelor, șansele de apariție ale acestora.

Dorința expresă de a nu determina numerele devine, prin paradox, chiar culmea determinării acestora.
Un jucător care citește acest text nu va avea nici de câștigat și nici de pierdut referitor la modul de joc, ci doar va înțelege mai bine jocul.

Întrebări :
Totuși ce face ca șansele practice de câștig să rămână mici ?
Aceste calcule și aspecte de logică matematică, descrise mai sus, reușesc să surprindă fenomenul probabilistic derulat în urnă ?
Poate fi acest fenomen mult mai amplu decât se presupune ?


3. Discuție despre înțelesul matematic al teoriei Codului linar asupra fenomenologiei probabilului și dezvoltarea ideii de stabilitate


3.1. Probabilitățile de joc după teoria codului liniar

Sa privim mai îndeaproape modul natural în care se petrec probabilistic lucrurile în urnă:

Cele 49 de bile își formează grupuri succesive de cate 49 de bile, altul în fiecare moment, datorită mișcărilor de aer care răscolesc bilele, astfel încât la un moment dat, prin deschiderea trapei, una dintre bile, cea aflată în acel moment în dreptul acesteia are privilegiul de a cădea și de a deveni unul dintre numerele căștigătoare.
Faptul că grupurile de câte 49 de bile sunt actorii adevărați care evoluează în urnă este unul real și determinant. Numărul de grupuri de câte 6 bile, din cele 49 de bile, este într-adevăr un număr calculabil ca și combinări de 49 de bile luate câte 6, dar fenomenologic acest număr nu se manifestă, cum nici probabilitatea calculată de 1/cca14.000.000, nu se manifestă decât ca un adevăr corect, dar care nu are o legătură reală cu mediul în care evoluează bilele.
Corect și matematic este faptul că numărul 6 exprimă doar numărul de extrageri în care grupurile de câte 49 (apoi 48, 47, 46, 45 și 44) bile evoluează în spațiul de deasupra trapei iar una dintre bile va cădea prin trapă la deschiderea acesteia.

Numărul care are o influență determinantă și reală asupra probabilității de a ajunge una dintre bile în poziția de cădere este numărul de posibilități în care cele 49 de bile, formează grupuri diferite și distincte de câte 49 de bile, respectiv de câte 48, 47, 46, 45, 44, 43 bile, pe măsură ce câte o bilă părăsește urna.

Acest număr se poate calcula pe baza teoriei Codului liniar.
Mai mult decât că fiecare bilă este personalizată, grupele de bile personalizate, reprezentate de codul liniar sunt chiar combinațiile de posibilitați ale apariției sau neapariției unei bile, în cadrul prestabilit de grupuri formate de câte 49 ( 48, 47…) bile.

Numărul de posibilități naturale pe care le au cele 49 de bile de a forma combinații diferite de câte 49 de bile este foarte mare.

Pentru a înțelege teoria codului liniar, aplicată unei urne de joc, și a acestui număr, se pleacă de la o urnă în care se află o singură bilă: bila se mișcă și are două posibilități naturale, să cadă în momentul deschiderii trapei sau să rămână în curentul de aer. Perechea de posibilități ( 2 la puterea 1) va fi 0 și 1, adică 0 = nu va cădea ; 1 = va cădea. (Codul liniar 1 va fi 01)

Dacă în urnă sunt două bile fenomenul se extinde la patru grupuri de posibilități naturale ( 2 la puterea 2) a câte două bile, astfel :
00 ; 01 ;10 ; 11, unde cifrele 0 și 1 au aceleași semnificații, acelea ale posibilităților a câte două bile de a fi sau nu deasupra trapei și de a avea condiții de cădere. ( Codul liniar 2 va fi 0011)

Dacă în urnă sunt trei bile, acestea vor forma opt grupe de posibilități ( 2 la puterea 3) a câte trei bile astfel : 000, 001,010, 101,011, 111, 110, 100 ( Codul liniar va fi 00010111)

Pentru un număr n de bile valoarea numărului de posibilități naturale, asociate grupelor de câte n bile, va fi egală cu 2 la puterea n.

În cazul celor 49 de bile valoarea numărului de posibilități în care se formează grupe de câte 49 de bile este egală cu 2 la puterea 49, adică : 562.949.953.421.312.
Citit, acest număr este: 562 de trilioane, 949 de bilioane (miliarde), 953 de milioane,
421 mii, 312.

Pentru a doua, a treia, a patra, a cincea și a șasea extragere numărul de combinații (în milioane) se reduce astfel, în milioane: 281474976, 140737488, 70368744 , 35184372, 17592186 milioane.

Codul liniar ilustrează păstrarea identității fiecărei bile, fapt esențial în derularea procesului de extragere. Considerând că se epuizează șirul probabilităților și fiecare poziție a unui grup constituit din cele 49 ( 48, 47..) de bile durează în timp: 1 milisecundă (0,001 secunde) durata de epuizare, în luni și apoi în ani, a tuturor posibilităților este 562.949.953.421.312 : ( 31zile x 24 ore x 60 minute x 60 secunde x 1000 milisecunde ) = 562.949.953.421.312 : 2.678.400.000= 210181 luni= 17515 ani.

Dacă presupunem că timpul de amestec al bilelor, în urnă, este de cca 60 secunde, atunci numărul de poziții ale grupurilor de câte 49 de bile, succesive și posibile este 60 x 1000= 60.000, adică 60.000 : 562.949.953.421.312 = 0,00000001% din totalul de posibilități necesare a se epuiza pentru a da șanse reale și egale de apariție a fiecărei variante de joc. Ceea ce înseamnă că doar unei părți de 10 la minus 9, din întreaga necesitate de amestec
i se oferă șansa de apariție.

Probabilitatea de apariție a unei combinații de 49 de bile care să aducă neprivilegiat în poziția privilegiată o bilă este: 1/ 562.949.953.421.312 = 0,000.000.000.000.001 sau de cca 1 la puterea -15. adică unu la un trilion de posibilități.

Șansele egale de apariție a oricărei bile, privind această șansă prin înțelesul clasic sunt de 1/13.983.816 = 0,0000000715 adică de cca 1 la puterea -8.
Raporul dintre cele două nivele șanse este de 60.000.000.

Prin folosirea premiselor probabilistice ale teoriei codului liniar se constată că jocul probabilistic este și mai protejat de către natură, față de cât își pot închipui oamenii. Orice joc este ma întâi petrecut în natură și abea apoi petrecut în mâinile omului și în mintea sa.


3.2. Dezvoltarea ideii de stabilitate

Aspectul fundamental aici este legat de acel timp în care evoluează particulele în natură pentru a constitui energie sau materie. Timpul necesar pentru amestecul bilelor, astfel încât toate posibilitățile logice de constituire ale pozițiilor celor 49 de bile în grupuri diferite, de câte 49 de bile, să se epuizeze și tuturor bilelor ( respectiv numerelor aflate în joc) să li se ofere șansa egală de apariție este pentru mintea omului neaccesibilă. Ca și durată de timp, 17 mii de ani, este o durată uriașă pentru om și imposibil de înțeles.

În natură, loc în care se produce și amestecul celor 49 de bile, chiar dacă incinta urnei pare separată și închisă, fenomelele au un mod diferit de a se derula, față de conceptele minții umane. Stabilitatea naturii, a tuturor lucrurilor, a copacilor și a pietrelor, chiar și a corpului ființelor umane se bazează pe seriozitatea prin care șansele sunt distribuite egal tuturor particulelor (bilelor) care constitue lucrurile. Timpii de așteptare (de amestec probabilistic) sunt atât de mari încât, spre exemplu, durata vieții unei ființe, a unui om, este protejată tocmai de această stabilitate, fiind aceea parte de timp cu mult mai puțin decât infimă. La un număr inimaginabil de mare, cel al particulelor din corpul unei vietăți, numărul posibilităților de structurare prin logica liniară are o valoare absurd de mare, imposibil de înțeles. Durata totală de epuizare a tuturor posibilităților, oricât de mică ar fi durata unei secvențe de constituire a acelui grup, este de asemenea de ordinul milioanelor de milioane, de milioane, de milioane... ( etc) de ani. Față de aceste cifre, durata unei vieți, a vieții unei ființe vii, dar chiar și cea a unei pietre, sunt atât de mici, încât nouă ne dau impresia durabilițății prin faptul că este asigurată o stabilitate structurală pentru această perioadă de timp. Modul prin care natura a găsit calea de a ne da nouă timp suficient de mare în care să rămânem aceeași, adică să beneficiem de o formă stabilă a părților din care suntem făcuți dar și a funcțiunilor pe care le avem și să ne bucurăm de acestea este uimitor și impresionant.

Pentru un grup de doar 49 de bile (particule), cifrele care indică probabilitățile de apariție și timpul de derulare sunt mai mult decât impresionante, ieșind din zona de înțelegere efectivă a minții omului. Pentru un număr de particule (entități) din care este constituit un lucru din natură, a cărei valoare este uriașă față de cele 49 de entități ale urnei, cifrele care arată posibilităție logicii liniare de constituire a acestui lucru sunt nemărginite și tocmai prin aceasta se crează și percepția relativă a stabilității lui.

Relația omului, dar și a tot ce există, viu sau neviu, cu ideea stabilității se relizează prin nedeterminare. Durata unei vieți este dată de timpul rămas ca urmare a unei nedeterminări a șanselor de joc, adică permiterea formării tuturor posibilitătilor după legile codului liniar. Privită din punctul de vedere al completitudinii naturii, această durată este întotdeauna limitată: rezultatul fiind ideea finității vieții oricărei structurări.

Rămânerea în urnă este câștigul natural și nu părăsirea ei.
Lumea și Omul, dorind să câștige nu vor câștiga cum dorind să trăiască nu vor trăi.
Doar nedeterminând vor reuși să se bucure de ceea ce natura dorește a le dărui prin apartenență.