Singularizarea Hidrogenului, un exercițiu al criteriilor ( continuare la textul : Alcătuirile)

Lui Evarist Galois

Nu avem cum nu privi mai îndeaproape, măcar din curiozitate, cărămizile din care suntem făcuți noi oamenii și natura vie, căreia noi îi aparținem.

Unul dintre misterele mari ascunse în grupa nemetalelor din Tabloul elementelor ( H, C, N, O, P, S, Se) este faptul că această grupă găzduiește Hidrogenul. Hidrogenul este primul element al Universului sau poarta materială, creuzetul alchimiștilor, prin care se trece din ceva aflat în Realitate în ceva aflat în Natură.

Din păcate însă, Tabloul elementelor -al lui Mendeleev- nu a avut șansa istorică de a i se naște un Evarist Galois, care să caute acele criterii pe baza cărora să fie reorganizat dinamic, cum s-a întâmplat cu algebrele din matematică. Cu siguranță că ar fi găsit o formă nouă de gândire, atribuită ordinii elementelor, în care Hidrogenul ar fi fost plasat alături de celelalte nemetale sau poate acestea ar fi fost aduse pe baza acelor criterii în prima grupă sau Hidrogenului i s-ar fi atribuit un loc aparte și singular.

Grecii spuneau despre Realitate că este acea lume a lucrurilor, adică acea lume a substanței pe care nu o vedem suficient de clar datorită limitelor simțurilor. Primul pas pe care l-a făcut materia în a deveni substanță a fost acela al captării unui electron în învelișul atomic, legat de nucleul acestuia. Această imagine este doar rezultatul acceptării unui model al atomului și nu este ceva sigur. După cum se apreciază în știință, Universul conține mari zone, incomensurabile, neînchipuit de întinse, în care hidrogenul sălășluește precum un demiurg. Dar, din păcate, noi vedem în hidrogen doar un gaz explozibil, folosit în industrie și nimic mai mult. Această părere este plătită printr-o ignoranță de mare rang care este instaurată în cunoaștere.
(Se mai știe încă ceva semnificativ: că în reacție cu oxigenul formează apa.)

Din admirație pentru geniul matematicianului și pentru ca nu văd altă cale,:) îi împrumutăm acestuia modul de gândire și privim spre grupa nemetalelor. Prima întrebare, care solicită acele criterii de tip Galois, este despre distanța dintre Hidogen și celalte elemente din grupa nemetalelor. Această distanță este acum calculabilă ca o diferență de mase atomice, dar în același timp, chiar diferența de mase atomice, situate pe scara continuă a tabloului este cea care nu se satisface cu o astfel de explicație. De ce de la masă atomică 1, aceea a Hidrogenului, echivalentă cu numărul de electroni captivi, adică unul, următorul element: Carbonul, se regăsește la poziția 6 cu șase electroni, doi pe primul strat și 4 pe cel de-al doilea, iar Azotul în poziția 7 cu 2, respectiv 5 electroni pe straturi și Oxigenul în poziția 8, cu 2, respectiv 6 electroni pe primele două straturi. Care este relația numerelor de electroni ale acestei familii de elemente: 1-2-2-2 a primului strat, față de relația celui de-al doilea strat 0-4-5-6.

Privind cele patru straturi ocupabile de electroni matricea electronică pentru întreaga grupă a nemetalelor, ca pe un exercițiu de tip Galois, structurarea ar fi :

--------- H-C- N-O-P-S- Se
Stratul 1: 1 -2 -2 -2 -2 -2 -2
Stratul 2: 0 -4 -5 -6 -8 -8 -8
Stratul 3: 0 -0 -0 -0 -5 -6 -18
Stratul 4: 0 -0 -0 -0 -0 -0 -6

Hidrogenul este singurul element din univers care este populat cu un singur electron pe primul strat al învelișului atomic. Toate celelalte elemente ale tabloului conțin doi electroni pe primul strat. Această proprietate criterială îl desparte de celelalte elemente ale grupei. Faptul că seleniul este singurul element care este populat pe stratul 4 îl desparte de asemenea criterial de celelalte elemente ale grupei fiind de asemenea un element relativ singuratic.

Considerând aceste criterii ca formă valabilă de structurare, refacem matricea electronică astfel:

----------C- N-O- P-S
Stratul 1: 2 -2 -2 -2 -2
Stratul 2: 4 -5 -6 -8 -8
Stratul 3: 0 -0 -0 -5 -6

Concluzii:
1. Putem presupune singularitatea Hidrogenului în natură. Chiar este necesară a abordare prin singularitate a acestui element.
2. Popularea doar a primelor trei straturi este un criteriu care dezvoltă ideile de posibil și de imposibil în oricare structuri ale acestor elemente.
3.Din forma construită se relevă simetria pe care o posedă poziția Oxigenului în grupa nemetalelor ca și element central.
4.Mai putem de asemenea să presupunem relația comună a Hidrogenului singularizat cu întreaga grupă rămasă.
5.Relația Hidrogen –Oxigen sau relația Oxigen-Hidrogen? Raspunsul la această întrebare îl poate da agresivitatea Oxigenului, față de celelalte elemente, atât față de cele din grupa nemetalelor dar și fată de cele din afara acesteia.
5.Simetria electronică a Oxigenului este seducătoare:2-6-0 la fel și cea a Carbonului:
2-4-0. Sulful are o simetrie descrescătoare: de forma 2-8-6. Azotul și Fosforul au configurații de electroni nesimetrice: 2-5-0 și respectiv 2-8-5 ceea ce nu le conferă un primat în structurile dintre elementele grupei.

Făcând o clasificare criterială globală asupra incursiunilor de mai sus și aplicând-o elementelor, pozițiile deduse ar fi:
1. Hidrogenul, separat și singularizat.
2. Oxigenul, devenit partener universal al unor interacțiuni prin simetrie.
3. Carbonul, primul element al grupei, cel care ia locul atribuit Hidrogenului.
4. Azotul, are primatul elementelor rămase datorită numărului mai mic de straturi populate cu electroni.
5. Sulful, prin simetria sa crescătoare și descrescătoare.
6. Fosforul, ocupând ultima poziție criterială.

Este posibil ca un astfel de tip de criterii să decidă prezența și amploarea elementelor din grupa nemetalelor în configurațiile ce stau la baza vieții. Dar pentru ca aceste tip de idei să fie duse mai departe este necesară o privire asemănătoare asupra electronilor captivi dar și a celor liberi, din aceasta perspectivă.