După părerea lingviștilor ar trebui să fie "consultare directă a cetățenilor chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general”. Zice-se că cel de duminică vizează o problemă de interes general - destituirea lui Băsescu din funcția de președinte al Romaniei. Firesc, mă întreb, însă, după ce criterii s-o fi stabilit că ăsta e interesul nostru general tocmai în acest moment când arșița seacă fântânile și pârjolește vegetația? Dacă tot avem chef de referendumuri de ce nu ar fi mai important, de pildă, unul prin care să fim întrebați dacă dorim să fie confiscate averile celor care nu pot să le justifice pentru că provin din jefuirea avuției naționale, iar banii să fie trecuți în bugetul de investiții? Ori dacă dorim ca “pușcăriabilii” din parlament și toate instituțiile statului să fie suspendați din toate funcțiile și demnitățile până li se clarifică situația juridică.
De ce a devenit, așa peste noapte, imperativă destituirea președintelui? O avea vreo legătură cu arestarea lui Năstase, Vântu, Iacubov, cu procesul lui Voiculescu ori cu plagiatul lui Ponta? O avea vreo legătură cu faptul că România aproape reușise să fenteze Criza? Pe președinte dacă noi l-am ales, în urmă cu numai doi ani și ceva, pentru că simțeam că ne reprezintă și se află în plin mandat ce s-a întâmplat atât de grav de am ajuns să ne îndoim în masă de legitimitatea lui? Sigur are greșeli și erori, multe recunoscute, dar nimeni nu a adus dovada să fi comis ceva anume cu rea intenție. Cine și de ce au interes să facă din destituirea lui Băsescu problema de importanță capitală a României acum? Televiziunile lui Voiculescu ne-or fi influiențat în vreun fel opiniile?
Căpitanul Zelea Codreanu visa naiv dar sincer o Românie curată și mândră ca soarele de pe cer. Intenția lui de asanare a mocirlei politice a vremii ce își zicea, ca și acum, democrație i-a adunat în același front comun pe toți cei care se simțeau amenințați, în frunte cu camarila regală. Violenței lor, din păcate, i-a răspuns cu violență și asta i-a fost fatal.Teama de o astfel de altă încercare de deratizare politico-morală și juridică a rămas atât de mare încât, după ce a fost asasinat mișelește, mai e și astăzi, în plină democrație, scos din istorie.
Pe mareșalul Antonescu, care încercase să reîntregească Romania, îl mai considerăm oficial, și în prezent, criminal de război. În numele cărui interes general? Peste șaptezeci la sută dintre români recunosc, direct ori tacit, că trăiau mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Dar cei din oculta care l-au dat atunci jos, prin „revoluția” noastră, sunt azi „emanații” ori „revoluționarii” plini de ifose și privilegii din scaunele puterii politice, economice, financiare, juridice și culturale. Ei cei care, de peste două decenii, devorează Romania, sub protecția legilor date tot de către și pentru ei, ne cheamă la referendum! De ce? Simplu, pentru că haitele sunt tot mai numeroase, mai lacome și ciolanul a ajuns tot mai mic. Cei care au „flămânzit “ în opoziție ori simt răcoarea pușcăriei pentru ilegalitățile la care s-au dedat nu mai au răbdare să se înscăuneze pe cale electorală.
În ’89 ne-am lăsat prostiți, manipulați și am achesat la ceeace ni se spunea că e interesul nostru general pentru ca apoi să se dovedească a fi o lovitură de stat pusă la cale de străinătate, urmată de un asasinat. Unde sunt locurile de muncă, salariile garantate, învățământul și asistența medicală gratuite, listele cu apartamente pe care fiecare tânăr îl primea după căsătorie, facilitățile pentru creșterea copiilor, liniștea sufletească pe care ți-o confereu egalitatea de șansă și siguranța zilei de mâine? Câte Transfăgărășane, canale Dunăre- Marea Neagră, case ale Poporului, platforme industriale s-au mai construit de atunci? Aveam zero datorie externă, în buzunarele cui sunt azi cele peste optzeci de miliarde împrumutate? Democrația ne-a adus de toate portocale, căcălău de televiziuni, libertatea de a ne înjura, de a avea arme, iahturi, palate, amante și ce nici nu visam dar ce s-a întâmplat cu tot ce aveam noi atunci? Ce s-a întâmplat cu avuția noastră națională? Cine și cum de ni le-a luat?
Am lăsat să ne fie împușcat președintele, dar majoritatea aia de atunci trăim mai bine acum? Cu siguranță că nu, însă o minoritate, prin nimic mai meritorie, se lăfăie în bunăstare, desfrâu și opulență. Profitorii de azi care ne-au vândut la unii și la alții doar pentru binele lor se bat între ei și au nevoie de prezența noastră să-i legitimăm pentru a putea să ne fure, în continuare, legal. O gașcă rapace cu ifose politice vrea să înlocuiască prin acordul nostru o altă gașcă de îmbuibați. Dacă luni Băsescu pică ori se întoarce în scaunul de la Cotroceni soarta mea și a majorității românilor nu se va schimba prin nimic. După patruzeci și șase de ani de privațiuni sub drapel pensia îmi va rămâne, în continuare, tăiată. Da, da absolut nimic nou nu va surveni în viața mea pentru că vom schimba ori nu niște hoți cu alți hoți.
Deci, haideți la referendum români!