În stilul rap, despre prietenie

(PRIETEN după DEX:Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe ideal sau principii comune. ( din slavonul prijatelî !!))

O relație mereu dezechilibrată, aducătoare de satisfacții mici dar necesare. ,,Exaltarea,, în prietenie duce la înțelegerea eronată a afecțiunii. În prietenie detașarea reciprocă ar putea fi cea mai bună răsplată a trăirii laolaltă. Experimentul detașării însă cere o anume indiferență care, dozată în contratimpi, va face ca prietenia sa pară o stinghereală.

Ce este în fond relația de prietenie. Dragostea are altă vale prin care curge și împletită cu prietenia face o supă cu gust amar. ,,Tovărășia pe același drum al vieții,, să fie o definiție mai probabilă a prieteniei? Sau acest drum parcurs împreună să fie doar impresia de a fi într-o relație de prietenie? Anumite obiective sau capete de drum pot să vină dintr-o altă cauză, mult mai obiectivă, și să schițeze nevoia și nu plăcerea de a fi pe aceeași cale.

,,Plăcerea,, de a fi împreună cred că e cel mai sugestiv indiciu dar în același timp și produsul nemijlocit al unei prietenii. Plăcerea nu are aici sensul îndestulării ci al unui echilibru. Relația dintre oameni, impusă de viața socială, ia și forma prieteniei, un fel de tratare împreună a aceleiași boli cu același medicament. Este vorba de despre boala singurătății. Singurătatea greu acceptată sau greu suportată dă în aceeași doză nevoia relațiilor prietenești. Călugării nu se pot bucura de prietenie pentru că acesta duce spre opusul liniștii pe care o dă singurătatea. Singurătatea acceptată aduce într-adevăr echilibru, în fals contrast cu prietenia care propune soluția de protejare împreună împotriva singurătății.

Legat de prietenie, mereu rămâne o întrebare nepusă. Ce este cu ,,prietenul prietenului,,? Ce vânt îl aduce, ce este acesta pentru grup. Când se întâlnesc niște prieteni aceștia pot veni și cu prietenii lor, fiecare. În acest fel se disipă întregul, ceva din sensul relației se lărgește spre diversitate. Această stare are părți bune și părți rele. Grupul devine eterogen, se creează un șantaj reciproc în care relațiile stabilite într-o notă de normal devin anormale pentru că sunt două feluri de relații, între prieteni și între celelalte persoane. Acum sunt prieteni și persoane. ,,Persoana,, este acel individ, adus în grup de către un prieten, care imediat pretinde toate drepturile pe care le are acesta, din partea tuturor. Este un pas dubios pe care îl provoacă prieteniile dar și mersul înainte al acestei rețele între oameni.

,,Încuviințarea,, este o altă întrebare adusă ideii de prietenie. Multe lucruri sunt fără sens sau împotriva normalului și așa și ar rămâne, dacă nu ar fi cineva care să le dea o încuviințare. Nevoia de încuviințare a unui prieten și de delegare artificială pentru o chestiune pe care o reclamă doar conștiința celui care se simte în nesiguranță, face să se întâmple situații de tot felul. Prietenii sunt buni și la a astupa cu încuviințările lor la fel pisicii care folosește nisipul. Alergătura după un prieten pentru a-i povesti o faptă deja deformată favorabil, pentru a acoperi gânduri și îndoieli, este ca un tribunal în care nu există acuzare. Contrar teoriei că adevăratul prieten va spune despre greșeală, de obicei prietenul spovedește mincinos. Si face asta cu iubire.

Prietenii lovesc cel mai tare, cel mai sigur, cel mai cu efect, din simplu motiv că ei se găsesc în zona neprotejată. Un străin va primi în schimb o ocară sau chiar o mână ridicată dar prietenul va lovi și va râde cerându-ți implicit ca imediat să uiți și să nu strici frumoasa construcție a prieteniei pe care deja el a clătinat-o. Prietenul care clatină mereu din joacă, nepăsare, sau din propria sa fire, acest micuț castel nisipos și care pretinde bunătatea celuilalt de a rezidi, va trebui să rămână singur. Nu se justifică ,,durerea,, în paradox cu ideea generoasă a prieteniei.

,,Apartenența,, la un grup de prieteni este de multe ori o nevoie socială și are ca rezultat o anume siguranță. Pentru asta însă se cere să se devieze prin sacrificiu de la o posibilă individualitate, cunoscută sau nu, spre o identificare cu o percepție comună a acelui grup. Este necesară însușirea imaginii tuturor persoanelor care sunt alipite acelui grup, cu riscul de a nu putea influența cu nimic această imagine.

,,Slăbiciunea,, pentru un prieten, derivată din frumoase clipe petrecute sau din cauza idealurilor și a principiilor comune, conform definiției de dicționar, va sfârși inevitabil în a fi exploatată de către acesta. Niciodată nu vor fi oamenii la fel și din diferențele care se întăresc în timp se va crea situația îndreptățită de a cere celuilalt prea mult și prea des.
De multe ori nici nu are loc cererea ci doar o invocare a unei dorințe. Această manipulare ce duce prin ocoliș la a cere pe lângă serviciul efectiv și o ofertă inițială cu o aparentă inițiativă proprie, este uzitată larg și are rezultatul de a nu mai fi nevoie decât de o mulțumire formală și în nici un caz de o obligație ulterioară.

Folosirea nevinovată a unui prieten este o practică care chiar face plăcută o relație de prietenie. Este acel joc de a cere un serviciu mărunt unui prieten. Răspunsul este o dovadă sinceră de prietenie. Când jocul devine pe nesimțite un calcul rece al unuia dintre protagoniști se va rupe nu peste mult timp relația de prietenie sau va deveni falsă sau păstrată pentru unele interese. ,,Folosirea,, prietenilor este o faptă mai mult decât penală, chiar dacă pedepsirea ei ține doar de morală. De teama de a nu fi folosiți, poate din înțelegerea lumii după ei înșiși, mulți oameni nu pot avea prieteni. Un refuz amabil, susținut cu puțin tupeu, poate curma din start această deviere.

Păstrarea unui echilibru între ,,,afecțiune și interes,, analizând o relație de prietenie cât mai pragmatic posibil, poate crea o durabilitate pentru acea relație. În acest caz este nevoie de sinceritate reciprocă și de respectarea unei măsuri.

Nu vorbesc despre necazuri si prietenie,aici lucrurile scot la ivela adevarul, conform proverbului. E preferabil a nu afla acest adevar, nu pentru a nu cunoaste prietenii ci pentru a fi la distanta de ghinioane si dificultati.

S-ar putea spune de către cineva că în acest text nu este vorba despre prietenie ci despre ne-prietenie, sau mai sigur, este vorba despre relația reală de prietenie, aceea relație neidealizată. În dragoste idealizarea persoanei iubite duce la multe necazuri. Nici prietenia nu trebuie tratată decât în limitele ei posibile.