agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3732 .



Sf. Ioan de Vară, Sf. Ioan; Sânziene, Sânzenii; Drăgaica; Ziua soarelui; Ursina; Amuțitul cucului/
eseu [ ]
Nașterea Sf. Ioan Botezătorul; Aducerea moaștelor Sf. Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mari1412 ]

2013-06-22  |     | 



24 iunie

Miezul calendaristic al verii, Sânzienele reprezintă momentul de cotitură al verii către iarnă, finalul muncilor agricole și pregătirea pentru recoltat (care de altfel se întinde pe o perioadă foarte mare: seceriș, culesul legumelor, al fructelor, al viței de vie etc.). Este o bună ocazie pentru a afla ce prevestește viitorul în următoarea jumătate a anului Două mari momente calendaristice sunt suprapuse în această sărbătoare.
Avem, în primul rând, reminiscențe ale unui cult al soarelui, care reprezintă pe de o parte, în varianta solstițiului de vară, polul principal al vitalității, de la care soarele se îndreaptă către iarnă, către moarte. Anunțarea morții soarelui se face în toate credințele ce îl au ca subiect: acum soarele se odihnește, pentru drumul greu pe care-l are în față; împietrit, la amiază soarele stă-n loc. De aceea se juca Drăgaica de către fete, „ca să nu mănânce vârcolacii soarele“. Acum izbucnesc și energiile solare negative (metafora celor trei sori), care afectează vederea sau puterea de muncă a oamenilor care încearcă să se apropie de ei, acum sunt afectate toate plantele, și ele lovite de umbra morții. De aceea serbează Drăgaica, pentru a nu arde soarele recoltele. Aceeași aripă a morții se poate răsfrânge, o dată cu trecerea către jumătatea neagră, rece, a anului, și asupra destinelor umane: în această zi se hotărăște cine va muri în anul viitor („cine nu-și vede la răsăritul soarelui umbra capului va muri în cursul anului“).
Cea de-a doua semnificație majoră a sărbătorii o constituie nucleul Drăgaica. Așa cum arată și rădăcina acestui cuvânt, elementul central avut în vedere făcea parte din categoria dragostei, a magiei iubirii. Ca și Dragobetele sau Drăgostițele, era o sărbătoare majoră, amplasată într-un moment critic, care avea menirea de a-i ajuta pe oameni să depășească această încercare și, prin intermediul iubirii, al dragostei împlinite, să găsească puterea necesară de a merge mai departe.

Drăgaica, sau Sânziana, numită în diferite zone Împărăteasa, Stăpâna Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe pământ sau ar pluti prin aer în ziua solstițiului de vară și s-ar desfăta, cântând și dansând, împreună cu alaiul său nupțial format din zâne fecioare și fete frumoase, peste câmpuri și păduri. În cetele de Drăgaică, fata care joacă rolul zeiței este îmbrăcată ca o mireasă, cu rochie albă șicunună împletită din flori de sânziene pe cap, însemn al cununiei. În timpul ceremoniei nupțiale, zeița bagă bob spicelor de grâu și miros plantelor de leac, vindecă bolile șI suferințele oamenilor, în special bolile copiilor, apără holdele de grindină, de furtuni și vijelie, ursește fetele de măritat etc. Când i se nesocotește ziua, ea stârnește vârtejuri și vijelii, aduce grindină, ia oamenii pe sus și-i îmbolnăvește, lasă florile fără leac și fără miros (Ghinoiu, 1999, p. 123). / Despre Sânziene se spune că ar fi niște zâne cu a căror putere pot bolnăvi pe oricine nu va serba ziua lor și că ele au anumite locuri pe pământ unde joacă și cine trece pe acolo se bolnăvește și nu se vindecă până la anul, când trebuie să meargă în același loc (Speranția, I, f. 77). /

Obiceiuri: Mai înainte se juca Drăgaica. Se îmbrăcau două fete mari, una în costum bărbătesc, cu numele Drăgan, și alta în costum femeiesc, zisă Dragaica. Aveau lăutarul lor și umblau de jucau pe la case, întocmai ca și călușarii. Jocul lor consta mai mult din îmbrățișări și sărituri, pe care le făceau în formă de cruce. Ele aveau un steag împodobit cu basmele, usturoi, spice de grâu și ierburi (Fochi, p. 117). / Se alegeau una sau mai multe fete și se făceau drăgăici. Ele porneau însoțite de un fluierar și jucau pe la case, jucau horă. Scopul jocului era să capete bani sau li se plătea mai mult în miere. Uneori, fetele erau îmbrăcate bărbătește, se înarmau cu coase și se luptau la răspântii, până ce una din ele biruia pe cealaltă. Alteori se formau două tabere. Când erau nouă inse, se împărțeau în trei grupe, umblând în trei sate. Când se întorceau, aveau grijă să nu se întâlnească un grup cu altul, căci atunci ziceau că moare una din acele grupe (Mușlea-Bârlea, p. 379). Fetele au și câte o coasă, semn că Sf. Ion a fost tăiat de sabie (Speranția, VI, f. 255 v).

Oracular: Fetele fac coroane, le pun pe casă cu un covrig și bucățele de zahăr. A doua zi covrigul și zahărul nu se mai găsesc, în coroană însă se vede păr de om, care e de aceeași culoare cu al viitorului logodnic (Speranția, VIII, f. 73 v). / Cununile de sânziene, făcute pentru fiecare membru al familiei, sunt aruncate pe case: dacă rămân acolo, este semn pentru cel pentru care s-a aruncat că va trăi mult. Alteori cununa este lăsată pe acoperiș peste noapte: a doua zi pot vedea dacă vor fi norocoși la vite, după firele de păr de animal care se găsesc pe cunună (Pamfile, 1997, p. 66).

Magie: Se culeg plante de leac (uneori, pentru a fi și mai bune, erau sfințite la biserică): sânziene, usturoi, cicoare, cimbrișor, trifoi-alb, sulfină etc. Fetele merg pe câmp și culeg flori, mai ales sânziene, din care își fac coronițe; din flori de cicoare fac brâuri cu care se încing pe mijloc, purtându-le toată ziua. Seara își dau jos cingătorile, pe care le pun să se usuce (sunt folosite mai apoi ca plantă de leac; Pamfile, 1997, p. 66). În această zi se face descântecul de întors inima unuia către altul, spre a alunga vrajba dintre doi inși și a aduce între ei bunătatea și voia cea dragă. Descântecul se face în chipul următor: se scot nouă cărbuni aprinși din vatra focului și peste dânșii se pune cu gura în jos o ulcică (de băut apă). Deasupra ulcelei se pun iarăși trei cărbuni aprinși, după care se descântă:
Eu voi întoarce ulcica asta
ȘI ulcica întoarce vatra,
Și vatra întoarce soba,
Și soba întoarce grinzile cu horna,
Și grinzile întorc podelele,
Leațurile și șindrilele,
Șindrilele întorc crângurile
Și crângurile întorc pe Sf. Spiridon,
Și pe Sânziene,
Și Maica Domnului
Să întoarcă inimile celor împricinați
Unul asupra altuia,
Cu cugete
Și cu dragostea
Să se împăciuiască!
Cărbunii de pe fundul ulcelei, cari s-au stins sau au prins cenușă în timpul cât s-a rostit de trei ori descântecul de mai sus, se sting (se udă, moaie) în apă neîncepută. Din apa aceea cei învrăjbiți o parte o beau, iar cu ce rămâne se spală pe față și-și stropesc hainele. Cărbunii de sub ulcică închipuie dușmanii și duhurile rele, cari învrăjbesc oamenii; de aceea se iau și se pun jos, lângă ușă, se calcă în picioare și apoi se aruncă în gunoi (Pamfile, 1997, p. 69).

1. FOCHI, Adrian, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, București, 1976.
2. GHINOIU, Ion, Zile și mituri. Calendarul țăranului român 2000, Editura Fundației PRO, București, 1999.
3. MUȘLEA, Ion, BÂRLEA, Ov., Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Hasdeu, Editura Minerva, București, 1970.
4. PAMFILE, Tudor, Sărbătorile la români, Editura Saeculum I.O., București, 1997 .
5. SPERANȚIA, Th.D., Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești, vol. I (Mehedinți, Gorj, Vâlcea) – ms. 4960; vol. II (Romanați, Dolj) – ms. 4961; vol. III (Argeș, Dâmbovița, Muscel) – ms. 4962; vol. IV (Prahova, Buzău, Râmnicul Sărat) – ms. 4963; vol. V (Olt, Teleorman, Vlașca, Ilfov) – ms. 4964; vol. VI (Ialomița, Brăila, Tulcea, Constanța) – ms. 4965; vol. VII (Putna, Tutova, Covurlui, Bacău, Tecuci, Fălciu, Iași) – ms. 4966; vol. VIII (Neamț, Suceava, Roman, Vaslui, Botoșani, Dorohoi) – ms. 4967, B.A.R., 1907.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!