Cartea cercetătoarei Elena Ungureanu „Dincolo de text: Hypertextul” (Arc, Chișinău, 2014, 280 p.) mi-a atras atenția în primul rând prin frumoasa prezență fizică. Turnul Babel de pe copertă mă anunța din start că este vorba de o abordare ce emigrează din sfera cercetărilor cuminți, adică limitate la un domeniu, la instrumentele unui domeniu.
Citești, la un moment dat: „în cazul în care ar refuza să slujească analiza literară, lingvistica și-ar pierde una din rațiunile sale esențiale de a fi” (Jean-Marie Schaeffer, Oswald Ducrot, „Noul dicționar de științe ale limbajului”) și atunci depășești eternele și provincialele bătălii dintre literați și lingviști și dintre lingviști și literați (nimeni nu mai știe cine primul și când a început!) și constați că este reciproc, că și literatura slujește lingvisticii într-o interdisciplinaritate filologică sănătoasă și productivă, căci „literatura e mai întâi operă de limbaj”. În acest sens, „Dincolo de text: Hypertextul” este o amplă monografie ce abordează textologia, teoriile discursului, ale lecturii, cele ale limbajului poetic, ale grafematicii și poematicii poetice.
Dar interdisciplinaritatea nu se limitează la „cochetarea” bonomă cu literatura și textologia literară, cercetătoarea mișcă orizontul studiului până la (Inter)net-lingvistică. Elena Ungureanu nu are prejudecata și resentimentul păienjenișului global sinonim cu lumea care vine, adică copii care ar trăi potopul ce se produce după fiecare generație. Astfel, vorbim despre un studiu ieșit din turnul de fildeș al cercetării savantlâcoase, care, în esență, se adeverește de multe ori anacronică. În nici un caz nu este vorba despre o coborâre a științei la nivelul unei vulgata, ci o încercare de înțelegere complexă a fenomenelor lingvosociale.
A empatizat cu mine acest text. L-am „întâlnit” în câteva rânduri pe Borges: „Textul lumii, pe de o parte, și textul concret, pe de alta, sunt frecvent asociate cu galaxia Gutenberg, cu biblioteca lui Borges, iar la ora actuală – tot mai mult cu rețeaua Internetului”. Borges bibliotecarul, scriitorul și cap de serie al unei noi literaturi, al unui nou mod de a face și citi literatură nu este o mențiune întâmplătoare pe aici, o pot confirma cei care știu cine și ce este marca Borges. Postliteratura este una din temele care se anunță aici și care m-a apropiat de carte, așa cum ziceam într-un articol din „Dacia literară” că trăim o „epocă postlivrescă”. Desigur, aici intervine și iconicitatea, asigurată de tehnologiile informaționale, și modalitățile virtuale de facere textuală.
Elena Ungureanu este preocupată de dimensiunea alterității, atât de actuală mereu. „Alotextul”, „exotextul” și „xenotextul” au reverberat cu recentele mele preocupări de xenologie culturală. Textul ca un pretext de întâlnire cu diferența, scriitura alterității ca un alter ego lectural, toate sunt dimensiuni care tentează pe orice gânditor de limbaj și idei.
Totodată, cartea este și un manual, un lexicon. A se vedea atât cap. II „Textul și -textele”, cât și Dicționarul Web de la sfârșitul cărții. Încercarea autoarei de a defini Hypertextul și fenomenul HYPER este îndreptățită prin actualitatea sa și prin realizarea în sine, prin abordarea terminologiei, a metaforelor hypertextualității. Elena Ungureanu depășește zona teoriilor clasice livrești și își propune o definire a Hypertextului electronic. Printre trăsăturile acestuia, cercetătoarea constată „fluiditatea sau lichiditatea”, un fel de panta rhei care „distruge «soliditatea» textului, afișându-l în format dinamic”.
Un simbol al hypertextualității este @ și acesta „face parte tot mai mult din viața tuturor consumatorilor de internet”. Numită în popor (poporul internautic) și „coadă de maimuță”, @, vechiul Aleph, trăiește ca și utilizatorii săi o metamorfoză colosală. Un fapt este cert, „coada de maimuță” este și o maimuțăreală în oglinda vechilor valori, dar și o Alpha, un nou început. Nu un sfârșit apocaliptic, ci o stație terminus a vechilor paradigme, în care coboară Homo Sapiens și urcă Homo Hypertextus. Dacă această schimbare este una benefică, nu putem ști, putem spera, presupune, ne putem indigna, dar lucrurile se întâmplă. Altceva, ne-am dori, totuși, un Homo Sapiens Hypertextus, un om care înțelege și este conștient de hypertextualitatea proprie și a celorlalți.
Or, cartea Elenei Ungureanu „Dincolo de text: Hypertextul” este și o invitație de a vedea lumea altfel: lumea limbajelor, lumea scriiturii, a literaturii și, de ce nu, a noii proiectări în lume (și prin bytes și biți).