Mă uit cruciș la tot pământul,
Aștept de va cădea o frunză,
Pe deget am s-o leg ca scuză,
Și să-i ferească nevăzutul
Căci mi-a pierdut în vis o muză,

Atâția munți mi-a pus în cale,
Cu valuri ascuțite-n teacă,
Pe cruce stâncile se-apleacă,
Și în păcate capitale,
Afundă pașii mei să tacă.

Las tot ce am dumnezeiesc,
Priviri îngenunchiate sfinte,
Și cu durerea mea-n cuvinte,
În altă noapte-am să pășesc,
Te voi găsi s-aștepți cuminte.