Numărul prim îl asociez cu singurătatea, iar numerele pare cu societatea, căci numărul prim nu se divide, la fel ca sinele, iar numerele pare se divid întotdeauna, așa cum socialul se divide la indivizi.
Numărul prim îl asociez cu nefericirea, căci ca și numărul prim nefericirea e ireductibilă, are ca rezultat ceva invariabil, ea este acolo, în noi, ca o realitate funestă și sinistră, și efectele ei ne aduc aminte mereu că există de sine stătător față de alte entități existențiale.
Numerele pare le asociez cu fericirea, la fel ca ele, fericirea este reductibilă , se împarte la sine într-o sumă de bucurii, veselii și elemente optimiste, și se împarte la toți, altruistă și filantropică, însă unii, paradoxal, evită fericirea, proclamându-se neoameni, pentru a absorbi, în totalitate, nefericirea.
Nefericirea colonizează mai întâi mintea, acaparează oniricul căruia îi inoculează simulacre sinistre, bizare, se inserează apoi în gândurile constructive, din care face gânduri distructive, atrăgând haosul în gândire; pe urmă nefericirea colonizează spiritualul, transformând vocile din paranormal în urlete ale neputinței și blazării; pune stăpânire apoi pe lăuntric, infestând stările cu dezarmonii și sincope, însă se retrage din fața imanenței și a sinelui, pe care a încercat în zadar să le corupă, și nu-i mai rămâne de cucerit decât exteriorul, însă e greu de crezut că-l va supune, că-l va face vasal, căci exteriorul este apanajul totului care este Dumnezeu, și acesta o preface în atomi haotici.
Să facem din fericire o înțelepciune, pentru a ști s-o gestionăm, valorificând-o la maxim până ne umplem de ea, căci numai cine o crește cu grijă, meticulozitate și iubire, va accede la beatitudinea din imanența fericirii.
Dacă am putea vizualiza substanța fericirii, am identifica elementele sale componente și reacțiile chimice dintre ele, și astfel vom putea să o construim element cu element, și o vom păstra ca un bun prețios de care să beneficiem când nefericirea se prefigurează în orizontul ființial, căci nefericirea are aceeași lungime de undă cu omul devastat de zădărnicii, eșecuri, decepții și deșertăciuni.
Nefericirea face dintr-un om pozitiv unul negativ, dacă omul a renunțat la valorile și vocațiile sale și s-a lăsat în voia sorții, care s-a dovedit a fi o gazdă neprimitoare, profitând de slăbiciunile omului pe care îl duce spre mahalalele vieții.