Noi am preluat în trecerea secolelor de la prima biserică instituțională creștină (adică acceptată de administrația romană) niște date convenționale, însă nu asta vreau să subliniez aici. Mulți cunosc faptul că Iisus s-a născut în altă dată față de cea acceptată de la Constantin cel Mare. Ziua de 25 decembrie este în vechile calendare păgâne ziua lui Mithra, soarele biruitor din cultul persan, născut dintr-o fecioară sau, după alte surse, dintr-o piatră. N-am să vă plictisesc cu istoria acestui zeu adoptat în straie creștine, ca de altfel mai multe obiceiuri rituale și tradiții păgâne, mentalul în cultele religioase nu are un clivaj de exprimare, ci manifestă o continuitate și în religiile apărute peste fondul de cult vechi. Mircea Eliade explică savant acest proces de continuitate a formelor vechi în manifestările noilor credințe. Altceva e important în aceste zile, faptul că mulți îl pomenim pe Iisus, un personaj mult mai actual ca Mithra și astfel, prin rugăciune și meditație îi dăm timpul necesar să lucreze în adâncul nostru. De altfel, prin asta se vede actualitatea lui Christ față de alte zeități, dacă îi dăm voie să ne vină în ajutor, chiar ne dăruiește minunea lucrărilor sale. Și vă mărturisesc că își ține promisiunea dată de a fi cu noi până la sfârșitul veacurilor, numai dacă acceptăm acest dar. Iar dovada elocventă a manifestărilor din afara cunoașterii obișnuite, cenzura percepției limitate, în care se încadra tot panteonul păgân, zeii păgâni fiind un fel de imaginații pornite din dorințe imediate, utilitare, o avem în răspunsul dat chemărilor cu încredere. Asta este în esență dovada că Iisus a continuat lucrarea sa și dincolo de bariera timpului petrecut în istorie, făptuirea minunilor. Și nu e vorba de un limbaj pios de lemn sau povestioare lăsate de literatura naivă a unor creștini exaltați, ci de lucrările evidente pentru cei care nu și-au îngropat spiritul! Christ continuă opera de eliberare începută în zorii lui Israel de Moise și David, dar nu numai eliberare statală, teritorială (exemplu urmat de multe națiuni), duce mai departe această libertate și ne scoate de sub chiria părții degradante, căderii în nonsens. Așa vă doresc, să-l chemați cu încredere pe acest Iisus, care a ieșit din cadrul imagistic al zeilor măreți și a fost pironit pe cruce pentru a-i lua chiria, plata demonului orgolios! Cu multă credință, să întâmpinăm timpul dat schimbării noastre!