Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși.
Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt. Conștiința are propriile încordări, dar nu poate supraviețui fără celelalte încordări din adâncul ființei.

Totul devine o enormă resursă lirică și spirituală despre care n-ai bănuit vreodată că ar putea fi lumească, la fel cum elanul primăvăratic al ramurilor hrănește din abundență aerul cu miresmele dulci ale florilor. Pentru că și floarea are dreptul să vorbească despre viață și despre cultul frumuseții.
Și atunci la ce ar mai folosi timpul în întinderea sa vastă atâta vreme cât ritmul tău esențial se ridică în planul universului?.. Viața este lipsită de sens dacă totul se termină cu moartea.

Pesimistul găsește în această energie factorul potențial care poate proiecta dintr-o clipă într-alta fondul originar al dezastrului interior.
De fapt, devii pesimist din momentul când renunți să lupți cu prejudecățile, aerul care ți-a rămas capătă mirosul tăios al psihozelor. Nu poți viețui la periferia vieții, nu poți trăi continuând să mori.
Optimistul este prospețimea adâncurilor intime ale ființei, infinit-poezia sau nebunia interioară a sufletului ce determină un armistițiu cu moartea. Nu se mulțumește cu un elogiu permanent adus lirismului său lăuntric, ci se transformă într-o fluiditate amețitoare, urcând dintr-o înălțime spre alta. Timpul capătă un ritm intens și plin până la rupere: iată cum timpul trece dincolo de flacăra născătoare de luceafăr.
Dragostea adevărată creează timpul stăpânit de netimp; este rafinamentul fără egal al visului ce alcătuiește sufletul până în adâncuri.

din cartea - Zidul gândurilor