Până aproape de zilele noastre, cam de o istorie întregă, Europa era preocupată de aşa zisa problemă orientală. Şi acum o mai face, dar îi zice altfel: războiul din Ucraina. Însă cea mai actuală e pe cale să devină problema austriacă. Cu spontaneitatea caracteristică, după mărul ăsta otrăvit numit Schengen – cea mai mare regiune a lumii fără frontiere, noi, românii, i-am şi găsit rezolvarea. Gata, de mâine nu mai mâncăm senvişuri, şvaiţer şi nu mai dansăm valsuri vieneze.
Mai întârziaţi la minte, occidentalii, încă, se mai chinuie să o definească. Se profilează două variante: 1. Un nebun a aruncat piatra în baltă şi o grămadă de proşti sar după ea, riscând să se înece; 2. Un prost a aruncat piatra şi nu se găsesc nişte nebuni să sară. Cred că va fi acceptată şi votată a doua. În fond cum poţi să-l numeşti pe unul care crede, spre a câştiga alegerile, că lumea e aşa cum o pictează el pe afişele sale electorale.
Am mai auzit şi de o a treia posibilitate, aia cu ruşii. Să nu-i subapreciem, oamenii ăştia au construit totuşi un imperiu. Ştiu foarte bine pe cine să cumpere, cu cât şi de ce; nu cred că au decăzut întratâta încât să-şi arunce banii pe fereastră.
Nu mă îndoiesc că după eşecul nostru sunt destui “prieteni” care jubilează. Primii dintre ei s-au şi grăbit să declare, plini de revoltă, că ce au făcut austriecii e o mizerie. Norocul nostru că îi ştim şi ne amintim proverbul: decât cu un duşman la câştig, mai bine cu un prieten adevărat la pagubă!
Pe toate canalele TV nu mai obosesc “înţelepţii” noştri să-şi dea cu părerea şi să se întrebe savant-descartian cum de am ajuns aici. Parcă nu ar fi vizibil până şi de pe lună. Aşa păţeşti când pui poliţiştii, precizez am toată consideraţia pentru aceşti oameni feciorul meu fiind printre ei, şi ăia nişte civili fără şcoală, mai grav, cu doctorate false şi demnitate de ministru în loc de licenţă, să facă diplomaţie.
Cum lucru-i consumat, să încercăm să mai reparăm, pe cât posibil, ceva. Să fie clar, dacă este vorba de un nebun, atunci nu avem nicio şansă până când ai lui nu îşi internează pacientul în ospiciu. Dacă e vorba de un prost atunci să facem un tedeum naţional, sperând să-l lumineze şi să-l ierte cel de sus.
Treaba asta de a-l opri la frontieră, indiferent de sensul pe care vine, pe oricine are paşaport austriac pe motiv că ar fi un potenţial terorist ori, mai grav, un emigrant sub acoperire mi se pare necreştinească. Mai acceptabilă îmi pare soluţia aia a întrunirii parlamentului. Decretează Austria stat inamic şi naţionalizează toate firmele de pe teritoriu care au vreo legătură cu ea. Să nu mai fim ipocriţi şi să le cerşim bunăvoinţa. Otto al lor ştie foarte bine că, la Trianon, noi am nimicit Imperiul Austro-Ungar. Ca oameni raţionali, ar trebui să ne intrige, încă, dispariţia Cehoslovaciei şi Iugoslaviei; dar dinspre Răsărit se prefigurează un alt trianon, care ar putea să ne facă reparaţiile de după ultimul război mondial