Spiritul umorului este un fenomen pozitiv în societatea românească.
Umorul este cel de-al șapte-lea simț, după auz, văz, miros, gust, pipăit, clar senzitivitate.
Simțul umorului creează ca prin magie energie în mentalul individual și colectiv și parcă nici nu mai contează că uneori mămăliga românească dă în clocot scoțând clăbuci care se varsă pe dinafară.
Umorul este partea cea mai condimentată a culturii românești,
își are rădăcinile în speranța și optimismul trecutului îndepărtat.
Bancurile și glumele ies parcă pe bandă rulantă în societatea românească, acum mai mult ca niciodată este nevoie de umor, războiul de la granița țării i-a făcut pe români să lăcrimeze, să se întrebe de ce Dumnezeu permite această uriașă tragedie care afectează situația întregii economii europene.
Simțul umorului este o formă de ironie fină , de indignare dulce acrișoară, dar și de critică inofensivă întrucât românul se luptă zilnic pentru existență, întrucâtva simțul umorului dispersează efectul conjugat al sărăciei.
Românii se îmbogățesc pe partea de umor care a dezvoltat secțiunea comediei în cultura românească, secolul trecut având mare răsunet prim mari artiști comedianți, pe care îi amintesc fără preget cu admirație și recunoștință; Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Toma Caragiu, Amza Pelea, Jean Constantin, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru și mulți alții al căror umor fin au scos poporul din marasmul creat de dictatura comunistă. Teatrele de comedie sunt pline mereu cu spectacole, oamenii se amuză copios, râd în hohote, câteva clipe de umor îi fac pe oameni să reziste stresului cotidian.
Spiritul umorului îi ajută pe români să întâmpine cu ochi buni viitorul, cum arată în forma actuală influențează soarta României pentru că râsul și zâmbetul creează în creier hormonii fericirii.
Spiritul umorului așa cum arată acum justifică simțurile treze atente la fiecare schimbare mai ales în sistemele politice constituționale.
Umorul este și o formă sănătoasă de vigilență a psihicului și spiritului pentru ca oamenii să nu cadă în capcanele deznădejdii, dar este și un fel de punte solidă între visul frumos și realitate.
Să privim așadar cu spiritul umorului cum întunericul se chinuie să pună stăpânire pe zâmbete, pe lumină, pe existență.
Să facem din umor o formă de investiție pentru viitor.
Să lăsăm umorul să deschidă toate porțile imaginației, să umple scena românească în spiritul cultural al libertății de expresie, al libertății fizice și metafizice.