agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-22 | | Poveștile există prin viu grai din cele mai vechi timpuri, din generație în generație, fiecare aducând îmbunătățiri până la descoperirea scrisului care ne teleportează undeva în Mesopotamia anului 3200 î.Hr. și în Mesoameria-Mexicul de azi prin anul 600 î.Hr. iar din acest moment scriitorii, poeții și poetele își modernizează imaginea pentru posteritate certificându-se cel mai bine o dată cu invenția hârtiei din China, în jurul anului 200 înainte de Hristos. Din păcate această minunată, eu îi spun, legendă este interzisă de ,,luminații" vremurilor noastre pe motiv că este un horror de care copiii trebuie protejați. Am încercat să intru în mintea deștepților planetei încercând să aflu de ce... Am ajuns la următoarea interpretare care s-ar putea să fie corectă... De o vreme lupul le pândea tot mai des ascuns în scorburile adânci ai stejarilor bătrâni, sau după tufele de zmeuriș, având grijă să nu dea bot în bot cu mofturosul urs... Fetele care crescuseră și acum deveniseră adevărate iele iar fustițele rămăseseră tot mai scurte, deoarece mama lor nu mai reușea să le tivească din cauza unei cataracte accentuate, se zbenguiau în lumina aurie a luminișurilor, ba după câte o floricea albastră, ba după un iepuraș, dar cel mai mult le plăceau fluturii care le înfiorau plăcut sufletul... Lupului îi străluceau ochii mai ales când o privea pe Scufița Roșie... Știu la ce vă gândiți, dar eu cred că de mândrie, și paradoxal, cam atât... Copiii cu vârsta de peste patru zeci de ani cunosc finalul acestei povești, dar... În realitate după eviscerarea din finalul acestei povești, din lup nu au ieșit decât mațe pline cu tot felul de gândaci, greieri, râme, etc. Că era foamete mare în pădure... Bunicuța se afla bine-mercy, extenuată cei drept, îmbrăcată în pijamale din cureli din căprioară, pe un scaun din bucătărie. Scufița Roșie pregătea un compot de mere după indicațiile obosite ale bunicii sale care îi spunea: -Ana să nu pui mult zahăr în compot! Ști că nu îi place lui taică-tu... -Da, da, bunicuțo! Bunicile, câte o dată și bunicii au ultimul cuvânt, în cazul de fața bunica îl are: -Dragă, există un blestem, cam așa, că o fată care nu îsi respectă tatăl, o să se mărite cu un meșter în construcții... Bagă la cap! Poate nu aș fi crezut așa ceva dar legenda mai spune că Frații Grim au găsit Oglinda Fermecată a străbunicii lor și când s-au uitat în ea au vazut doi lupi, ce au devenit mai târziu scriitori, dar, și poeți... O fi acea oglindă, Oglinda De Agonia?
Foto: Emilian Oniciuc |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate