agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 369 .



răceala femeii
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dafinul ]

2024-06-18  |     | 



încerci orice s-o scapi de frisoane
îi freci obrajii în palmele-ţi calde
cu buzele-ţi jeratec o arzi pe gât
pe piept pe sâni pe pântec coapse
o înveleşti cu tine şi-i faci frecţii
dar trupul ei rămâne sloi de gheaţă
eşti tot o apă ai devenit gheizer
te-aprinzi ca un rug dai în clocot
şi disperat sleit neputincios o simţi
cum tremură tăcută şi înfrigurată
îţi faci reproşuri nu ştii ce se întâmplă

pe pământ lucrurile o luaseră anapoda
zeul să înţeleagă cum stă treaba
a trimis într-o zi ochiul de bărbat care
privea răsăritul de soare încruntat
roua dimineţii puţin îndurerat
minunea verde a ierbii indiferent
aroma florilor extrem de analitic
albastrul cerului oarecum mirat
curcubeul cu un aer critic
vântul şi nisipul aproape speriat
jocul vieţii de-a dreptul demonic
amurgul mai mereu somnolent

aşa a fost să fie ca tocmai la acea vreme
o femeie aiurută sau doar visătoare
ori supărată că nu-i destul de-atrăgătoare
sigur din greşală încurcând aleile
prin vreun colţ dosnic cu o portiţă secretă
uitată cumva deschisă de un înger senil
s-a trezit speriată pe o potecă în afara raiului
cum a zărit-o ochiul de bărbat
ca prin miracol subit s-a înseninat
ptiu drace că uite iar o dădui pe rimă
dogoarea lui fiebinte pe loc a înflăcărat-o
şi s-a pornit arşiţa pe pământ
vulcanul din inima ei a început să erupă
iar razele ochiului erau vâlvătăi
admirându-le invidioase de pe cer idila
îndrăgostite stelele plângeau cu foc
mai bine de jumate de planetă s-a deşertificat

acuma poate îţi este mai uşor să crezi
că mitul potopului e absolut adevărat
chiar de nu tot devenea indispensabil
profitând de-o noapte neînstelată
zeul a trimis ursita să-aducă înapoi femeia
nemaivăzând-o dimineaţa ochiul a îngheţat
şi s-a pornit din plumburiul său apocaliptică furtună
diluvian picăturile de rouă au devenit tornadă
grindină trăsnete şi fulgere loveau pretutindeni
mările şi oceanele n-au mai încăput în matcă
gata gata să potopească întreaga facere
la sfatul nu ştiu cui de-a dreptul disperat
îngerul păzitor a adus din iad un alchimist care
salvator sub chip angelic a inventat glaciaţiunea
până azi de la ea se trage răceala femeii
ce-şi caută ochiul de bărbat s-o încălzească


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!