În viața unui om se desfășoară patru anotimpuri spirituale;
Copilăria asociată cu Primăvara, adolescența asociată cu Vara, Maturitatea asociată cu Toamna, înțelepciunea asociată cu Iarna. Sunt patru etape distincte fiecare având rolul ei fundamental în evoluția noastră.
În Primăvara copilăriei tot timpul ni-l dedicăm formării noastre, educației, ascultării, a ordinii, a disciplinei, ne punem amprentele pe băncile școlii, punem bazele unui sistem de gândire, trasăm cu imaginația calea cunoașterii existențiale pe care vrem să pornim, sentimentele, gândurile înmuguresc precum ramurile arborilor, ale plantelor, înfloresc, îmbobocesc precum florile, suntem curați, inocenți, plini de iubire, puri precum îngerii.
Această etapă durează până la douăzeci de ani, dar sunt și excepții, de pildă unii oameni rămân copii toată viața, pentru că intelectul lor nu se dezvoltă suficient, nu au puterea să își ia viața în propriile mâini, alți copii se nasc bătrâni pentru că vin în lume cu toate experiențele din alte vieți, vin cu zestrea cerească, strămoșească și ereditară.

În Vara adolescenței suntem aventuroși, zburdalnici, ne îndrăgostim, ne întemeiem o nouă familie, prindem aripi cu care zburăm din cuibul cald al părinților, libertini ca pasările cerului în zbor înalt. culegem primele roade, timpurii, în urma a ceea ce am sădit în copilărie, obținem calități, abilități cu mare valoare umană, avem propria personalitate, propriul caracter și comportament, ne putem lupta cu greutățile existențiale, putem avea succes în proiectele noastre, învățăm să ne eliberăm de frici, de angoase, suntem cutezători, plini de încredere în conștiința noastră superioară, ne îmbogățim gnozic, mai ales ne facem planuri mari pentru viitorul nostru și al copiilor noștri.
Dăm frâu liber pasiunilor, visurilor, fanteziilor, idealurilor, dăm frâu liber imaginației foarte bogată, punem în aplicare învățăturile dascălilor, a părinților, dar și ale noastre , ca roade ale unui intelect organizat, rafinat, punem bazele unei cariere dacă se poate de succes, iubim viața cu toată puterea ființei noastre, învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a oferit divinitatea și universul, pentru ceea ce ne-am oferit noi înșine pentru calitățile noastre umane.
Perioada adolescenței este cea mai tumultuoasă cea mai complexă, când omul este animat de multe dorințe, de motivații pentru a escalada angajamentele, proiectele, pentru a le duce sus în vârf la succes, este perioada când omul creează relații stabile, care sunt de fapt extensii ale managerului interior, care sunt fațete ale ființei interioare.
Etapa adolescenței, respectiv a tinereții durează până la patruzeci de ani, dar sunt oameni care nu îmbătrânesc datorită spiritului lor antrenat să fie descoperitor de orizonturi noi, să se înnoiască mereu, să se reinventeze.
În Toamna maturității ne sumăm și acceptăm ceea ce am devenit, culegem roadele cele mai bogate, ca urmare a ceea ce am sădit toată primăvara și vara, ne preocupă fericirea copiilor și de ce nu a nepoților, suntem mereu pregătiți să-i ajutăm să-i sfătuim să le fim aproape sprijin în tot ceea ce au nevoie, dar mai ales suntem pregătiți să înțelegem că viața nimănui nu este perfectă, că este plină de vicisitudini, de aspecte indezirabile, grave, de conflicte frecvente, dar totuși înțelegem și iertăm imperfecțiunile lumii.
În Toamna maturității proiectele de viață sunt rezolvate în mare măsură, avem mare încredere în potențialul nostru creator, suntem de nădejde, pentru cei din jur, avem stima și încrederea de sine crescute, suntem omul potrivit în familia potrivită, la locul potrivit, respectiv avem fiecare o carieră mai mult sau mai puțin performantă, satisfăcătoare, care să ne reprezinte în totalitate.
Toamna maturității durează până la șaizeci de ani, este asociată cu integritatea intelectuală și spirituală, cu multitudinea de dimensiuni ale cunoașterii existențiale, universale.
Dacă primele trei anotimpuri ni le dedicăm exclusive nouă și mai apoi familiei și celor dragi, cel de-al patru-lea Iarna înțelepciunii trebuie să i-o dedicăm divinității, să punem în aplicare cu gândul cu cuvântul cu fapta învățăturile lui Hristos care sunt și cele ale Tatălui Ceresc. Trebuie să facem mult loc rugăciunii și meditației în ultima parte a vieții, trebuie să avem multă iubire și iertare atât pentru cei dragi cât și pentru oamenii cu care conviețuim, respectiv cu întreaga umanitate, este vremea să ne iluminăm, să devenim ființe de lumină conform voinței divine, este vremea să ne dăruim mai mult Tatălui Ceresc.
Să ne rugăm frecvent pentru pacea în lume, pentru sănătatea, bunăstarea , împlinirea și fericirea tuturor, cu gândul cu cuvântul cu fapta să producem lumină.
Ar fi păcat să ne irosim viața doar pentru a ne satisface plăcerile carnale, doar pentru a ne realiza propriile capricii, nu se știe când divinitatea ne va mai da o șansă nouă la viață după ce vom ajunge în lumea tăcerii și a umbrelor.