Încrederea în sine reprezintă credința în propria persoană în abilitățile, în calitățile, în capacitățile dobândite.
Încrederea în sine se formează în primii șapte ani de Acasă, se bazează pe valorile familiale, se consolidează pe parcursul creșterii cu disciplină și bună organizare a emoțiilor, a sentimentelor.
În urma interacțiunilor cu cei din jur, în urma experiențelor, încrederea în sine ajunge la maturitate la evoluție, reprezintă modul în care omul se valorifică, se apreciază pe parcursul vieții.
Cel mai mult încrederea de sine se formează în timpul anilor de studiu, când pentru fiecare materie știută elevul, sau studentul primește notificare bună, apreciere, de la dascăli și admirație de la colegi.
Psihologul de renume Albert Bandura a afirmat că sufletul încrederii în sine este autoeficacitatea determinată de stima de sine.
Autoeficacitatea este fundația credinței neclintite că se poate face din imposibil posibil cu succes, de atins niveluri înalte de performanță, de fericire, respectiv de evoluție.
Este nevoie de stimă de sine pentru a avea încrederea că putem face față situațiilor oscilante, pentru a crede că putem avea realizările dorite.
Oamenii care nu au încrederea în sine, care se simt lipsiți de valori, care simt că vor eșua în tot ce își propun , își pierd direcția în viață, sunt debusolați, devin marcați de teama de a încerca lucruri noi.
Sentimentele de valorizare pot duce la depresie, pot genera intrarea într-un cerc vicios din care nu poate exista ieșirea fără un ajutor de specialitate.
Încrederea de sine mai reprezintă și dezvoltarea de obiceiuri sănătoase, învățarea din greșelile proprii și ale celor din jur, experimentarea unor noi provocări.
Lipsa încrederii de sine se manifestă prin timiditate, prin dificultăți de comunicare, prin anxietate socială, prin renunțare la descoperirea de calități, de abilități în interior și în exterior.
Pentru construirea încrederii în sine este nevoie de mobilizare, de voință, de ambiție, presupune multe schimbări în modul de gândire, de acțiune și de viață.
Exercițiile de gândire constante , sportul , devin dovada că omul se respectă, că se prețuiește, că își oferă tot ce este mai bun, că urmărește evoluția pe toate planurile, fapt care determină o condiție psihică și fizică foarte bună.
Prin reușite omul poate construi fundația unei noi identități de încredere în sine.
O a doua dezvoltare și evoluție a încrederii de sine se manifestă la locul de muncă, prin profesia pentru care s-a pregătit câțiva ani la rând, încrederea de sine joacă un rol extrem de important la locul de muncă, pot spune că este decisiv în dobândirea fericirii și împlinirii profesionale.
Cu încrederea de sine totală, omul poate îmbrățișa oportunitățile care se ivesc la locul de muncă și în colectivitate, fapt care duce la autodepășire permanentă.
Omul care are încrederea de sine dezvoltată își ascultă continuu vocile interioare, urmează ceea ce îi spune inspirația și instinctul creator, cu încrederea de sine omul poate dezvolta un potențial creator răsunător, poate deveni un om cu sclipire de geniu.
Omul cu încredere de sine este mereu relaxat, evită conflictele, atrage în jurul său oameni care îl apreciază și îl prețuiește, care îl admiră, dorind să-i urmeze exemplul, acțiunile, gândirea.
Nu în ultimul rând încrederea în sine este calitatea intangibilă a celui care joacă un rol important, activ , în viață, în familie, în colectivitate, în societate.