Mihai Drăgănescu consideră că, dintre toate legile Naturii din Ortofizic (un nivel intermediar ȋntre Lumea noastră de toate zilele, i.e. ȋn Fizic şi Divinitate; nivel ȋn care se „proiectează”, de către Om ce se va ȋntâmpla ȋn Fizic), există o legea de o importanţă fundamentală, fiind introdusă tocmai de Conştiinţa Fundamentală (varianta V2 a modelului său) şi o denumeşte „A Exista”.
Acesta are trei componente strict intercorelate: „în sine”, „din sine” şi „pentru sine”, cu următoarele înţelesuri:
– „din sine” – furnizarea de informaţii pentru formarea şi dezvoltarea de structuri fizice ale unui nou univers;
– „pentru/întru sine” – retragerea informaţiilor despre structurile fizice dintr-un univers, ceea ce duce la dispariţia acestuia;
– „în sine” – autoreferenţialitatea, i.e., autogenerarea cu semnificaţia că „A Exista” se autoreproduce la infinit în informaterie, fiind astfel o tendinţă continuă de formare/ dispariţie de universuri. Astfel componenta „A exista” ar putea fi asimilată cu o selecţie naturală extinsă.
Dar mai este ceva, care ne va interesa în mod deosebit. Şi anume că autorul consideră „în sine” drept o „stea fixă” care poate fi asimilată cu Conştiinţa Fundamentală; în timp ce „din sine” şi „pentru sine” permută între ele, ducând la apariţia/dispariţia de universuri conform căutării în continuu, a „Celei mai bune lumi posibile” (Leibniz). Şi aici apare şi se desăvârşeşte şi rolul Omului sau a unor entităţi similare, deoarece acesta este acceptat, ca partener, în cadrul creaţiei, putând el însuşi să iniţieze apariţia/dispariţia de noi universuri, dar cu o restricţie esenţială: să nu contrazică acel „A Exista” în ansamblu impus de Conştiinţa Fundamentală. Prin urmare are „liber arbitru” care lucrează prin încercare şi eroare, dar numai sub „controlul” Conştiinţei Fundamentale.
Mai mult, această observaţie scoate în evidenţă un nou oximoron: deşi „A exista” se autoreproduce tot timpul (instantaneu) în Ortofizicul material, totuşi una dintre componentele sale, „în sine”, asimilabilă cu Conştiinţa Fundamentală, depăşeşte, Ortofizicul.
Extrem de interesantă este o prelungire, ȋn spirit drăgănescian, pe care o propunem.
Ȋn primul rând, se pot extinde cele spuse anterior şi ȋn interiorul unui univers cum ar fi cel al nostru. Ȋntr-un asemenea univers orice lucru devine un „A Exista”. Şi anume, el va conţine, prin „ȋn sine”, şi Conştiinţă Fundamentală - Stea fixă - ȋn mod diferenţiat, sub forma unui rudiment la nivelul lucrurilor neȋnsufletite, şi conştient, ȋntr-un grad din ce ȋn ce mai mare, la viu până la specia Om când apare autocunoştinţa sau conştienţa – a se vedea „Experimentul conştienţei” (Drăgănescu, 1979: 137 - 57).
Ȋn al doilea rând, o asemenea existenţă a lui „A Exista” ȋn interiorul unui univers este parţial consistentă cu doctrina Rig Veda din Extremul-Orient, pe care Mihai Drăgănescu o cunoaşte ȋn ceea ce are esenţial, conform Legii unei existenţe «inherente» care ȋnsemnă „moştenire” dar şi «inerente» – lipsă de reapariţie, adică dispariţie falsă; mai pe ȋnţeles, „fiecare lucru se naşte, se maturizează iar apoi dispare ca apoi să reapară la vedere, ȋn forme diferite – Karma – dar şi dispariţie prin intrare ȋn potenţialitate – a se vedea şi Vidul Plin al lui Dirac (Capra, 1992). Astfel, la Drăgănescu, găsim (Drăgănescu, 2001: 5) – traducerea ne aparţine:

Sensul fenomenologic a) „ȋn sine” este o stea fixă, doar permutările lui b) „din sine” și c) „pentru sine” sunt permis. Se pare că b) are în mod normal o polpoziție deoarece este un generator de noi ortesensuri (simțurile fenomenologice profunde sunt numite și ortesensuri) pentru generarea de noi universuri; ca atare poate fi numit Indra orthosens după rolul similar jucat de Indra în Rig-Veda. Rolul ortosensului c) este să aducă înapoi informații dintr-un univers în existența profundă. El poate fi numit Agni orthosense, din cauza rolului lui Agni de a aduce informaţii dintr-un univers ȋn dispariţie către a) „ȋn sine”, similar cu rolul său din Rig Veda de a distruge, prin ardere. El ȋși poate schimba poziția cu b) şi să ocupe o nouă polpoziţie. Chronos (timpul instantaneu - un fel de „tact” de calculator) poate produce astfel de permutări schimbând acțiunea lui Indra cu acțiunea lui Agni.

Important este că Drăgănescu preia, voit sau nu, o doctrină din Extremul-Orient. Şi aceasta deoarece diferenţa dintre Occident şi Extremul-Orient constă ȋn faptul că, pe de o parte, ȋn Occident se consideră că ceea ce am putea numi „Conştiinţă Fundamentală” (Drăgănescu), se află ȋn afara noastră şi de acolo ne judecă şi ne răsplăteşte după faptele noastre; iar pe de altă parte, ȋn Extremul-Orient, acea „Conştiinţă Fundamentală” se află ȋn orice lucru dintr-un univers (panteism) ȋn grade diferie şi ea poate fi conştientizată la Om pritr-o Intuiţie fulgerătoare (de exemplu Sartori ȋn Zen);
Ȋn al treilea rând, ȋn Ortofizicul drăgănescian apare un fel de „planificare” a celor ce vor apărea ȋn Fizic. Iar ȋn Fizic vor se vor ivi la vedere numai lucrurile care se aproprie, mai mult sau mai puţin de unele tendinţe naturale trasate de „Conştiinţa Fundamentală” creativă. Iar atunci când un lucru diferă fundamental de aceată Creativitate, el este, pur şi simplu, retrimis instantaneu ȋn potenţialitate;
Ȋn fine, ȋn al patrulea rând, ȋn final Omul, prin capabilităţi asemănătoare, dar nu identice, cu cele ale „Conştiinţei Fundamantale”, este invitat să ia parte la acest „Joc Cosmic/Ortofizic”, un fel de Lila din Extremul orient. Ȋnsă sub controlul „Conştiimţei Fundamentale”, ȋn sensul că, având „liber arbitru” se poate apropria sau ȋndepărta de unele restricţii ale acestei conştiinţe, e.g., repet, crearea „Celei mai bune lumi dintre cele posibile” (Leibniz). Iar când se ȋndepărtează mult prea mult, este optit.
Mult mai clar şi precis şi ȋntr-adevăr sintetic, toate acestea sunt spuse de Constantin Noica atunci când a recenzat cartea Ortofizica a lui Mihai Drăgănescu (Noica, apud Surdu, 1995:192):

[…] nimeni nu se va mai mira să afle, la capătul lucrării, că Binele și Răul sunt sensuri, pe care omul și societatea le induc în materia profundă.