Cu totii, avem aceeasi problema: nu ne invata nimeni cum sa facem sa ramanem verticali si sa nu ne fie frica. Invatam de mici, si ni se accentueaza cu varsta, cum sa nu facem o gramada de lucruri, cum sa nu suparam pe nimeni, cum sa ne fie frica de autoritati, ca , la un moment dat nici nu mai stim de cine sau ce nu ne este frica. Ne e frica si de noi si de reactiile noastre, ca poate, cine stie, comportandu-ne firesc, suparam pe cineva, nu suntem pe placul cuiva, nu suntem, poate, suficient de umili, de supusi, de maleabili, de uniformi, si iesim, poate, cu ceva in evidenta.
Cu o asemenea educatie, ca adulti, suntem foarte usor de manipulat. Foarte multi dintre noi. Ni se accentueaza, cu buna stiinta, de catre putere, de catre sefi, o teama de tot si toate, suntem tratati abuziv chiar si de un simplu functionar de la o institutie oarecare iar noi nu reactionam, pentru ca ne este frica. Ne e frica nu pentru ca am facut ceva rau sau necuvenit, ne e frica gandindu-ne la ceea ce ar putea sa ni se intample.
Cel mai mult suntem invatati cum trebuie sa tacem. Sa nu vorbim prea tare sau prea mult pentru ca, pe multi dintre cei cu care lucram, ii supara adevarul si nesupunerea. Suntem invatati cum sa zambim atunci cand nu mai suportam modul in care suntem tratati, sa zambim cand suntem jigniti sau desconsiderati, ca oameni sau ca profesionisti.
Ajungem cu timpul sa ne fie teama si sa ridicam privirea, ca poate, cine stie, vom fi considerati indrazneti. Si revolta care creste in noi nu se manifesta pentru ca nu mai avem curajul de a spune: 'ajunge!'
Ni se spune de mici :' Stai la locul tau', si ca adulti abuzati sub toate formele, credem ca asta este atitudinea corecta. Asta insemnand sa accepti totul, sa te conformezi, indiferent daca ti-e bine sau nu, sa lauzi pe cine nu merita, sa asculti tot ce ti se spune pentru ca ai invatat in timp ca parerea ta nu conteaza, tu nu trebuie decat sa te supui unor reguli nescrise pe care nu tu le-ai facut, le-au facut altii pentru binele lor. Intotdeauna, nu se stie de ce, altii stiu cel mai bine ce trebuie sa faci: cand esti mic, parintii si profesorii si cand 'cresti mare' si esti adult sefii, autoritatile, politicienii, societatea. Pur si simplu suntem 'formati' sa ne fie frica si sa ne supunem.
In societatea noastra de astazi, in cea in care ne complacem, nu suntem noi cei care luam deciziile, pentru ca tot timpul exista altcineva care le ia pentru noi iar noi suntem obisnuiti de mici sa credem ca asa e bine.