PREZENTAREA ROMANULUI FANTASY

STÃPÂNUL

VOLUMUL I: RÃPIREA ZEILOR

Pentru omul modern, bombardat de afluxul informațional, lumea nu pare mai mare decât monitorul unui ecran de calculator, iar cele mai îndepărtate locuri nu-s mai departe de un click de „șoarece”. Pe cât orizontul informațional tinde să acapareze mintea, pe atât spațiul parcă încorșetează, făcând spiritul să cerșească puțin mai multă lumină... Numai că mintea, veșnic trează și neastâmpărată, știe că e imposibil ca la marginea pământului și a universului să se termine totul. Simte, deopotrivă cu inima, că putem naște, din, în și pentru noi, alte și alte universuri, hrănindu-ne foamea de nevăzut, de fantastic.
Stăpânul pare o poveste dar nu este o simplă poveste e o proză vie, incitantă, care te îndeamnă să afli mereu și mereu continuarea.
Cei neinițiați vor găsi în Stăpânul o poveste frumoasă, care se toarce episod cu episod, palpitant și din ce în ce mai alert, mai vulcanic. Cei inițiați vor găsi simboluri adânci, puternice inflexiuni în cultura și cultul mai tuturor popoarelor dispărute, din Orient până-n America Latină, din nordul vikingilor în sudul Olimpului. Onirincul este cheia întregii povestiri, pentru că e însuși secretul accederi în lumile create pe care cititorul le va descoperi pas cu pas.
Stăpânul este o trilogie bazată pe magia unei lumii fantastice în care se nasc vrăjitori, personaje fantastice, de poveste și mai presus de toate redescoperim zeii. Zeii ale căror povești s-au pierdut odată cu evoluția popoarelor.
Personajele principale sunt conturate cu atenție, fiecare având părți bune și rele. Ca orice roman fantasy și-a creat intriga vorbind despre generalitatea dorinței de putere și lupta împotriva asupririi și a nedreptății. Tematica este vastă, având în centru tema tradițională a luptei dintre Bine și Rău, o temă centrală a fantasy-ului. Lumea este formată de fapt din patru “lumi”: lumea vrăjitorilor, cea a fanteziei, lumea poveștilor și lumea zeilor, fiecare cu specificul ei. Astfel, tramalii nu pot exista decât în lumea fanteziei, iar personaje legendare ca Hansel sau Pinocchio nu pot fi găsiți în altă parte decât în lumea poveștilor.
Multitudinea de motive și personaje mitologice (Anu, Zeus, Tenayuca) sunt îmbogățite cu amintirea unor prezențe din poveștile pentru copii precum: Albă-ca-Zăpada. Aceste elemente nu fac parte din literatura fantasy însă își găsesc locul cu ușurință trecând granițele genului și căpătând un accent puternic.
Acțiunea se desfășoară însă pe alte planuri, fiind foarte alertă, fără să lase prea mult loc descrierii sau scenelor lente în care nimic important nu se petrece. Romanul abundă astfel de transgresiuni prin care se vrea doar cumunicarea momentelor importante.
Primul volum al trilogiei introduce cititorul în lumi necunoscute, fiecare având frumusețea și secretele ei. Celelalte două volume descoperă alte lumi însă subiectul se întinde și spre personaje isorice, ca: Alexandru Cel Mare sau Regele Minos al Cretei. În volumul al doilea: „Seceta”, regele Minos joacă un rol important în aflarea unui secret existențial, iar Alexandru Cel Mare le lasă personajelor diverse indicii pentru rezolvarea misterului.
Cel de-al doilea volum este scris cu mai multă grijă, descoperă noi rase și noi personaje, dar și readuce în șcenă personaje mai vechi. Dacă în primul volum cititorul se obișnuiește cu tonul glumeț al presonajului, cel de-al doilea volum capătă un ton mai sobru și mai atent. Se simte evoluția epică și tăria construcției făcând lumea de „dincolo” să pară mult mai reală și mai aproape de sufletul cititorului.
Ultimul volum, descrie începerea războiului și starea de neliniște în care sunt învăluite personajele. Nu se mai nasc alte lumi și nici alte creaturi, aici se dă un război pe viață și moarte. Volumul intitulat „Era cea nouă”, are menirea de-a adânci cititorul într-o istorie ce ar fi putu avea loc pe tărâmuri necunoscute, într-un război izbucnit dintr-un motiv întemeiat, într-o luptă permanentă dată chiar și între personajele de aceiași parte a baricadei.
Trilogia are la bază ideea libărtății. Și aici nu vorbesc doar de libertatea la liberă exprimare, libertatea ca fiecare să facă ceea ce își dorește, mă refer în special la libertatea omului față de sine. La lupta cu demonul lăuntric care, de multe ori, este mai aprig decât orice dușman palpabil.
Citiți trilogia „Stăpânul” și veți trăi sentimente contradictorii, vă veți îndrăgosti, veți lupta și veți muri odată cu personajele pe care le veți îndrăgi iar în final veți învăța să vă apreciați.


OANA STOICA MUJEA

Născută în 1981 la Pitești, urmează școala generală, liceul și facultatea în același oraș. După cinci ani de studiu aprofundat în domeniul ingineri electronice își redescoperă pasiunea din copilărie, scrisul. Își dă seama că lumea reală nu este suficient de vastă pentru a o putea descrie în scrierile sale și nici personajele, destul de banale, ale unei lumi bombardată de informații, nu își găseau loc. Fiind un devorator al scrierilor Tolkiene și ulterior citind: „Harry Potter”; își dă seama că își dorește propia lume în care personajele să fie într-un fel independente de lumea în care trăim dar și legate.
Astfel se naște „Stăpânul”. Stăpânul s-a născut din dragostea autoarei față de mitologiile pierdute ale lumii. Astfel ea a decis să îi readucă la viață pe zeii Olimpului, zeii azteci, japonezi, etc.
Autoarea debutează la vârsta de 23 ani, pe 9 martie 2005, cu primul volum al romanului, „Răpirea Zeilor”, urmând să-l succeadă următoarele două.
Acum pregătește un nou roman, aprținând aceluiaș gen, dar și o mitologie pentru romanul Stăpânul, momentan fiind captivată de scrierile fantasy și de creearea propriilor lumi.
Autoarea a avut colaborări cu diverse reviste, atât culturale cât și reviste dedicate ingineriei. A scris proză scurtă debutând în revista: Romania Liberă, revistă a diasporei și continunând să publice chiar și prin intermediul internetului. Scrierile sale nu aparțin neapărat numai genului fantasy a scris și: eseruri, proză clasică, teatru și câteva articole pentru reviste mai mici încercând, astfel, să cuprindă un cerc cât mai mare.
Prin romanul „Stăpânul” speră să aducă literatura fantasy și în România și să deschidă calea autorilor de proză fantastică, dar și interesul cititorului pus în fața genului.