(324) POEMÃ ÎN COD ETRUSC
Dedicată doamnei Elena Malec

Stimată doamnă

Vă mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ați acordat citind textul meu "Vidia și invidia". Trebuie să fac tot posibilul și să (vă) dau timpul înapoi.

Păcat însă că eseul dumneavoastră "Civilizație și cultură" nu e cu animale. Eu le iubesc ca pe niște frați și surori, de vreme ce ne tragem din aceeași părinți...

Stimată doamnă, vă felicit că vorbiți mult limba spaniolă, poate îi înțelegeți mai bine pe spanioli.
Spaniolii sunt niște oameni exuberanți, joviali, într-un cuvânt minunați, dar vânătorii spanioli își spânzură ogarii pe marginea drumului când aceștia nu reușesc să prindă nici un iepure; orășenii în schimb, își abandonează câinii când le vine timpul să plece în concediu. La noi țăranul, dacă își pierde câinele, face icter de supărare.

Se vede că spaniolii sunt mai catolici decât papa. Pentru că în Biblie cuvântul câine nu există, vor să scoată animalele și din viață. Prietenul devotat al omului câinele, nu apare niciodată în Biblie. Lupul apare, pentru că Biblia e plină de oi, miei, capre și ieduți. Apare însă doar de două ori, cu referiri nu tocmai măgulitoare la adresa... oamenilor!!

(Tefania 3,3) "Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt niște lei cari răcnesc; judecătorii ei sunt niște lupi de seară, care nu mai lasă nici un os până dimineața."

(Ezechiel 22,27) "Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi cari își sfâșie prada; varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-și potolească lăcomia de bani."

Viața lupului depinde de oi și capre, și e destul de grea. Lupul ne-a transmis verbul supraviețuirii, a lup-ta, pe care l-am preluat și pe care îl conjugăm câinește. Lupul și-a lăsat de multe ori blana pentru o halcă de carne. A încercat să dea oamenilor lecția vieții, dar spaniolii au înțeles-o cel mai puțin, fiindcă eliminând lupii și câinii, peninsula s-a suprapopulat cu capre care au defrișat-o în tihnă. Și francezii puteau să pățească rușinea. Și-au depopulat pădurile de lupi, dar au înțeles repede și au cumpărat alții. De la români!

Spaniolii, până în ziua de azi, înjosesc și apoi ucid taurii de la care au preluat doar fuduliile. Pe timpul când eseurile erau doar legende, taurul avea o agendă foarte încărcată.

Se spune că printre alte femei pământene, Zeus a plăcut-o și pe frumoasa Europa, fiica lui Agenor și a Telefasei, care sigur avea ochii de peruzele. Pentru a se apropia de ea, Zeus a luat înfățișarea unui taur alb. Tânăra fată a fost fermecată de frumusețea animalului, i-a mângâiat coarnele și intuindu-și destinul, l-a încălecat fără ezitare. Taurul deplin satisfăcut, a luat-o la goană spre mare, s-a aruncat în apă cu fata în spinare, și a înotat până în insula Creta. Aici cuplul a avut trei copii Minos, Ssarpedon și Rhadamanthe. Europa, a rămas în Creta, (și Creta a rămas în Europa) căsătorindu-se cu regele insulei, Asterion, un gentleman care i-a adoptat pe copii. Numele Europei a fost atribuit unui continent necunoscut de la miază noapte. În ce privește taurul, acesta s-a ridicat la cer. Iar Minos, despre care aflăm într-o maniera cenzurată că era pe jumătate zeu, pe jumătate pământean, genetic vorbind, absolut fezabil, avea potențialul să pună temelia unei civilizații fără egal în Creta.



Descifrarea scrierii de pe discului de lut descoperit în palatul de la Phaistos, i-a dat posibilitatea cercetătorului Alexandru Ciulean să descopere o scriere echivalentă cu cea cretană pe piatra Metcalf, scoasă la lumină în Georgia, SUA. Deschiderea planetară a potențialului regelui Minos, fiind în afara oricărui dubiu.

Evenimentele s-au desfășurat în anul 3200 î.e.n Chr., după cum susțin cercetătorii canalului DISCOVERY, (În căutarea vechilor civilizații, difuzat în România pe data de 17.01.2000 orele 00.00). Ei au simulat pe computere mișcarea constelației TAURUL stabilind că proiecția pe bolta cerească a constelației avea, la data menționată, exact configurația materializată la Uffingdon, în Anglia, la sud de Oxford. Acolo se află un megalit ciudat, realizat în șanturi, practicate în sol, umplute cu cretă ștampată. Are o anvergură de 110 metri lungime, și stătea ascuns - cum altfel decât - sub un strat sănătos de gazon. Privit de deasupra pare un taur sau un bidiviu într-un fuleu ireal pe deasupra munților. Unii savanți au numit opera - Calul Alb [143], dar alții consideră că e vorba de un taur.

Încă o reprezentare în care taurul este unul dintre simbolurile divinității.Românii l-au ținut până deunăzi pe steme, chiar dacă îi spuneau bour.

Să nu mai vorbim de vaca indiană care în zonă, a acaparat chiar și drepturile oamenilor.

Aș zice că toată cultura lumii este o odă închinată animalelor.

Până și extrasul pe care ni l-ați adus din Gordon Childe: "O civilizație poate fi distrusă fără a i se distruge cultura" ar trebui înțeles "Un animal poate fi descarnat și mâncat, fără a i se distruge scheletul." Ceea ce unii artiști gurmanzi chiar reușesc.

Dar să revenim la oile noastre, cum v-ar place dumneavoastră să spun. Ați alcătuit un admirabil șirag cultural, sunteți desigur o persoană pedantă. Ca să nu vă dezamăgesc, aș spune că amestecați culturile cu dexteritatea cu care își învârte cloșca ouăle. Doar că ea le dă și căldură, în timp ce dumneavoastră rămâneți rece. Culturile mor atunci când oamenii se satură de ele. Dumnezeu află, el știe, aude, vede, tot [200,(297)] și le îngroapă cu bunăvoință, fiindcă are grijă și de râme.



V-aș ruga, stimată doamnă, când veți avea un moment de liniște, să vă priviți chipul într-o oglindă etruscă [134]. Pe marginea oglinzii se va desena instantaneu o minuțioasă ghirlandă din frunze și flori. Este poema - în cod etrusc - a adn-ului omenesc, adus de zei, pe pământ într-un "statornic până la un termen anumit" [4] (Sura trimișilor, LXXVII,16-22), pe care noi oamenii moderni l-am numi termos pentru material biologic cu termen de valabilitate determinat.

Mayașii își legănau copiii, când mureau și zeii le luau sufletele înapoi, până împietreau plângând [30,290]. Când arheologii i-au descoperit, ne-au spus că sunt niște statui.



În ce mă privește nu v-ați înșelat deloc. Admir prea mult animalele ca să nu le iubesc. Ceea ce lipsea în "Vidia și invidia" [170,(166)] spusesem în "Genetică și tehnologie" [190,(250)]. Mi-ar face o reală plăcere dacă frumoasele dumneavoastră peruzele ar înfrunta pentru câteva minute amarnica radiație a tubului catodic.

(http://www.miracol.ro/colectie.php?colectie=17&nume=Cosmoteism)

Vă mulțumesc stimată doamnă, pentru că, după remarca dumneavoastră, atât șeptelul comunitar cât și cel din țările în curs de aderare, își îndreaptă speranțele spre mine. Nu-l voi dezamăgi.


Cu deosebită stimă,

Alexandru Ciobanu




1. BIBLIA, ed. GUTE BOTSCHAFT VERLAG, 1989, traducere D. Cornilescu 1921.

4. CORANUL, ed. CARTIER,1997, traducere din limba arabă de dr. Silvestru Octavian Isopescul 1921, Chișinău, Moldova.

30. VICTOR TONI MOLDOVAN - PROGRAMUL TERRA UN ATENTAT EXTRATERESTRU ASUPRA OMENIRII, ed. Conexiuni, Sibiu, ediția a III a, 2001.

134. MARIA TIRIBOI, ÎNAPOI ÎN VIITOR, ed. MIRACOL, București, 2002.

143. ALEXANDRU CIULEAN, ENIGME ARHEOLOGICE, ed. MIRACOL, București, 2000.

150. ALEXANDRU CIOBANU, DIVINA IMPOSTURÃ, ed. MIRACOL, București, 2003.

170. ALEXANDRU CIOBANU, PARADISUL DISPREÞULUI, ed. MIRACOL, București, 2004.

190. ALEXANDRU CIOBANU, CRUCIADA GLOBALIZÃRII, ed. MIRACOL, București, 2004.