agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-19 | |
Preambul: Toate aspectele prezentate aici sunt fapte. Fapte jalnice dar adevărate.
Ion Traian Tacu era strungar. Și-a lăsat nevasta și cei doi copii și a plecat la revoluție. A sfârșit-o cu un glonte în cap, tras din clădirea CC. Nici soția, nici celelalte rude nu au avut nici o pretenție față de stat.Soția trăiește împreună cu cei doi copii din 5 milioane de lei. Unul din copii e handicapat după ce și-a văzut tatăl gol la morgă. Are o formă gravă de schizofrenie. Statul nu l-a ajutat cu nimic. Familia Tacu n-a cerut nimic de la stat. Dorel Coman a fost la baricadă la Inter.A plecat printre ultimii. Putea să scape. A ajutat o studentă căzută să se ridice. A fost lovit din plin de o salvă trasă de pe un Tab."Puteai să bagi pumnul în pieptul lui".Tatăl domnului Coman este paralizat într-un scaun cu rotile. Statul a retras indemnizația de însoțitor pentru unul din nepoți "Oricum nu o mai duce mult bătrânul"- a spus medicul de la comisia de expertiză. Petre Doljoacă a fugit de comuniști în 1945. A nimerit în lagărul de la Trepchow. A fost instruit în tehnicile de luptă de guerillă și parașutat la 7 octombrie 1948 în munții Făget. A căzut drept în mâna trupelor de securitate și a fost spânzurat la marginea pădurii Făget după o judecată sumară.Văduva lui DOljoacă mai trăiește. A cerut doar deshumarea soțului și îngroparea sa creștinește. "Nu avem bani" a răspuns primarul. Ei au murit simplu. Ei s-au mirat . Ei nu au cerut nimic de la nimeni. Ei nu au vrut să se îmbogățească pe spinarea statului român. Urmașii lor nu au primit nici măcar permise gratuite pe RATB. Ei sunt adevărații eroi.Ceilalți, profitorii, cei care merg la Curțile stricate cerându-și drepturile bănești nu sunt decât niște paraziți ordinari, niște javre care merită spânzurate de primul copac. Ei s-au jertfit pentru ceea ce au crezut- bine sau rău. Cât costă un litru de sânge, comunist sau anticomunist ? Cât costă o rană de glonț în burtă care te face să agonizezi ore întregi cu mațele afară ? Cât costă nimicnicia ? Există nemuruci care pentru niște zgârieturi imaginare au dat statul român în judecată. Judecători calpi le-au dat dreptate. Cei 100.000 Euro sau mai mulți- primiți despăgubiri - le-au luat de la gura orfanilor și oamenilor săraci. Nu contează. Anticomunismul de fațadă dă bine. Există scârbe, din păcate scârbe care vociferează din ce în ce mai tare.Așa cum spune Brecht- "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită".Încă poate fi oprită ascensiunea acestor hiene , javre care se hrănesc pe spinarea adevăraților martiri. La Timișoara și București nu s-a murit pentru ca dl.X din Iași- zgâriat cu un cui de securitate și al cărui fiu a murit de comă alcoolică să ia despăgubiri nemeritate. La Timișoara și București s-a murit din naivitate, din prostie, din suflet curat. Putem respecta acest suflet ?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate