EMOÞIA

Emoția este de fapt cea care ne cumpără de fapt pe noi și nu noi pe ea. Ne cucerește tot trupul până la ultima fibră, dar o accptăm. Da suntem pentru a forma indisolubilul, neantul de care avem atâta nevoie.
Pacea din noi dispare, devenim niște bieți cățeluși nevinovați, admonestăm fără să vrem nedumerirea locului spre ambrozie. Laconic clipim atât de cuminți, fără să ne dăm seama că suntem de fapt cuceriți la maxim. Reacția e dură, mai mult de atât, construcția solidă pe care ne bazăm, este deosebit de fină, călcăm pe un teritoriu necunoscut.
Formarea omului nou este acceptată, rupem tăcerea, am vrea să o facem în cel mai bun mod, pentru ceea ce suntem sau am fost. Chemarea ne este făcută și neașteptat de repede suntem puși să trepidăm în neștire pe covorul de pluș.
Doar primul pas și iată-ne intrați în cercul vicios fără să vrem, ne complacem mai mult decât este necesar în structura binelui, pentru ceea ce credem că a fost de fapt bine.
Supervizăm la maximum lăsarea lucrurilor așa cum sunt ele la ansamblul de roți neostoite, sperăm din toată inima să facem și noi parte din angrenaj, dar nu ni se răspunde categoric să ne vedem de treabă și asta facem tăcuți, acceptând situația și lamentându-ne ca niște copii.
Plângem la vederea lumini, întunericul în care am fost ținuți nu ne dă pace, ne construiește noi capcane. Șicanele sunt greu de trecut, chiar și pentru avizați, dar suntem obligați să mergem înainte, sperând că lucrurile se vor așeza la locul lor.
Ce mare păcăleală! Pentru un om avizat, totul nu este decât un mic fleac peste care calcă ca pe o omidă și râzând desuet singur. Dar ce ne facem cu cel care a fost nevoit să-și țină convingerile departe de tot ceea ce se chema atingere, pentru că-i era frică de propia-i cochilie, ce a cărat-o singur cu atâta sârg. Pentru că el este cel ce ne duce către lumină, deoarece are tot ineresul să atingă călduroasa-i atingere.
Uneori e necintit să fim diferențiați, atât de neprincipiar în acest domeniu, suntem de fapt toți o emoție ce ne bazează ca dată de lucru în caracteristica vieții ce cuprinde lumea de fapt ca lucru.

Dragoș NONCIU