Pun un buchet de mărar proaspat cules din gradină,
Adaug apă și privesc pe fereatră -
Caisul s-a tulburat, e galben, este pămîntiu
Și eu te iubesc chiar și fară să știu.

Cerul întreg se înghesuie la masa mea -
Vrea să culeagă portocale domestice.
Amestec cu lingura în ciorba zilnică
Și număr secundele cu o perseverență de furnică.

Dacă nici asta nu este fericirea adevarată,
Mă întreb cum mă voi găti eu altădată?!
Și floarea de ardezie arde mocnit la fereastră -
Și ea, fericită, adormită în glastră...