agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-08 | |
Bunicii…grozavi oameni!
…un sigiliu viu! Cam pe la inceputul anului 2007 s-au implinit 110 ani de la nasterea lui Ionel Teodoreanu, si cum bunicii reprezinta un laitmotiv obsedant in opera sa, imi propun sa abordez tema bunicilor de pe pozitii bio-psiho-socio-educationale, precum si complexele lor implicatii in viata de familie din zilele noastre. Ma refer la o nuvela a scriitorului, mai putin cunoscuta, intitulata „Rasul verii”.Redau cateva randuri din aceasta lucrare, de numai 5 file de carte: „Bunicii mei, erau asa cum sunt indeobste bunicii care se indruma spre nunta de aur, purtand pe capete, rarita, beteala carunta a nuntii de argint. Prietenii lor, bunici si ei, desigur, erau mai toti, la fel.Cand se adunau mai multi la olalta, era o adevarata incantare pentru ochi privelistea brumariului, fumuriului si argintiului, odihnind cuminte pe capetele batranilor… Eu, din alta odaie ma tot uitam la ei, si, de pe capetele lor, privirile mele se razleteau alene, intalnind crengile inflorite. Si asa, privind printre gene, risipite de alb, ingemanat de lumina, (al odaii si al livezii), mi se naluci, de la o vreme, ca batranii au iesit afara sa se plimbe, si ca pomii au intrat inauntru, tinandu-le locul la jocul de carti. Astfel mi-am trait eu multi ani ai copilariei, privind mai mult decat jucandu-ma. Capetele varstnicilor nostri oaspeti erau, pentru ochii mei, un sirag de matanii scortoase si prafuite, pe care il stiam boaba cu boaba, si-l desfaceam in timpul visului. Cu motanul pe genunchi sau cu o carte de basme, ma cuibaream pe o canapea, privind cu duiosie adunarile lor, ca si cum eu le-as fi fost bunic: si doar numarul anilor mei nu-l intrecea pe al degetelor cu care ii socoteam… De la bunici…am invatat…cum se pastreaza pururi, in suflet, fragezimea vremelnica a obrajilor copilariei. De la bunici, am invatat sa devin un om mare la locul meu. De la bunici am invatat enorm de multe lucruri”. Numai lucruri bune… Desigur, pagini tot atat de revelatoare pe tema bunicilor, s-ar putea citi din nenumarate alte opere, in special din „L’art d’etre grande-pere, opera apartinand lui Victor Hugo.Mutaiile survenite in societatea contemporana, de pe urma exploziei demografice, si a cresterii mediei de viata, merita de vazut cum au influentat rolul bunicilor in familie. In anul 1983, sub egida O.N.U., la Viena s-a discutat cum sa se asigure varstnicilor prelungirea vietii active, cum sa se lupte impotriva prejudecatilor existente in lume, fata de ei, precum si ce trebuie intreprins pentru ameliorarea conditiei somatice si psihice a persoanelor de varsta a III-a. In secolul trecut, prezenta bunicilor reprezenta in familie, o rara avis, astazi familia formata din 3 sau 4 generatii ni se pare atat de obisnuita! Bunicii aduc in familie, prin insasi prezenta lor fizica si morala, un aer de stabilitate, de intelepciune, de echilibru, de tinuta morala. Placide Rambaud, un sociolog francez a constatat, pe cuprinzatoare statisticica: „acei copii ce proveneau din familii in care si-au trait copilaria si adolescenta in preajma nemijlocita a bunicilor, au oferit incomparabil mai putine probleme colectivitatii decat copiii care au trait departe de ei” Tendinta fireasca a bunicilor, de a-i rasfata pe nepoti, este compensata de placerea pe care o au, de a le spune povesti, ceea ce constituie un izvor inegalabil pentru stimularea imaginatiei si creativitatii copiilor. Cercetari recente au mai demonstrat faptul ca bunicii pot juca in familie nu numai un rol educational cert, ci si unul legat de dezvoltarea inteligentei coliilor in primii lor ani de viata, dezvoltarea absolut determinanta pentru destinul intelectual in perioada tineretii si maturitatii. Cercetatori de la „Infant Education Research Project” din Washington, demonstreaza faptul ca perioada cea mai importanta pentru dezvoltarea inteligentei copiilor este cea care corespunde primilor 4 ani de viata. Parintii si implicit bunicii, sunt primii nostrii profesori , si chiar cei mai importanti dintre toti. Cei 7 ani pe care copilul ii petrece in sanul familiei reprezinta cea mai importanta dintre toate universitatile. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate