Vise.

Gânduri ce se vor întruchipate, idei sau idealuri, dorințe, țeluri, într-un sfârșit o parte din ele: fapte. Piață liberă neconcurențială, deoarece nimeni nu poate avea vise frumoase ca mine sau ca tine, dorințe, trăiri mai frumoase ca noi. Toți suntem și fiecare în parte visele proprii ni le trăim.

Magazin sătesc în care găsești de același galantar o icoană pe sticlă de lampă, la un loc cu un nasture de blug second hand.

Mall în care stau bine aranjate, pe rafturi, ori pur și simplu aruncate pe jos, umerașe, frigidere, pe 2 sau 4 roți,. Toate sunt mărfurile magazinului de vise, toate sunt ale mele sau ale noastre năzuințe, of-uri sau idei, mai mult o parte din ele sunt viitoarele fapte.

Piață liberă și fără taxă, poți da sau lua un vis pe 10 bani sau mai mult, depinde de vis, depinde de încrederea cu care vrem să ne trăim visul, depinde de-l știm sau vrem să-l știm, ca să ni-l facem faptă. Liberă intrare, ca la un concert de binefacere, dai cât ai, cât vrei, iar de nu ai nu dai, nu că nu vrei dar nici nu poți. Precupeți de toate felurile, înalți, mai mici, mai grași, mai slabi, urâți, frumoși, de toate soiurile. De ce nu ar fi? Totuși sunt împărțiți în două tabere distincte. Una e formată din cei ce se doresc a fi deștepții (dar nu foarte, aș spune), a doua e cea a celor ce nu vor dar sunt proști (de dau în groapă sau în mai multe gropi).Vânzători de tot felul, (la fel precupeților sunt), negociază cu cei ce vând sau intremediază vânzarea viselor altora.
Pestriță lume și aici nu sunt toți.
De ce oare?

Vise se cumpără sau se vând la colț de stradă, în plină noapte.Hoți nu sunt. Nu fură nimeni un vis când cel ce l-a furat are și el prea multe vise. Ce poți să faci cu un ceva dacă nu știi ce este? Cum poate să viseze un bogat visul călugărului ce până în ajun postit-a?
Of și vai de smecherașul ce-l ia, cum va trăi el ca cel ce își trăiește viața ca și cum ziua de azi ar fi ultima zi, cum ar putea să facă bine când răutatea este incorporată în firea lui, cum va putea să stea el să se gândească la a sufletului nemurire, când gândul lui primordial e furtul, grea povară, mai bine ba.
Încredere oarbă în ziua ce vine dă visul.

Coșmare mai sunt și acum, nu le cumpără nimeni, când ești sătul, zilnic coșmare trăiești.

Market-ul cum bine numitu-l-am, este, principiul pieții libere, ceri și primești, negociezi visele. Se vinde și se cumpără tot, toată lumea o face pe ales, am cumpărat un vis de copil cu fluturi și veverițe, cu roiuri de albine și munți înzăpeziți. Mai încolo un om își vinde visul de om înstărit, sunt multe astfel de vise și se vând cel mai puțin.

Cui îi trebuie sau cine mai vrea astfel de vise când viața pare desprinsă dintr-un film de groază în alb și negru, pe alocuri gri? Poetul din colț ar vrea să vândă mai multe vise laolaltă prinse-n volumul nescris.
Dar stai, ce văd?

Mai încolo, ca și prin ceață văd un filozof, ce visul cu piatra filozofală să cumpere ar vrea. Mulți scriitori zăresc; mai toți cumpără doar unul sau doi vând, așa o fi de greu să-ți scrii propriile vise ... sau ... nu le au? E greu să visezi ce alții nu vor s-o facă nici singuri nici măcar cu alții deodată. Mai spre centrul pieței market sunt muzicieni și cântăreți de muzică bună ce vor ca și Luther să dea visul unui cânt, apoi să spună ca el: De voi putea, prin cântecul meu, să fac pe cineva să surâdă, atunci nu am trăit în zadar.

Dar cine să viseze la Luther sau Bach atunci când maneaua este rege?

Mai sunt și alți artiști ce vor să vândă visele lor. Mai vând, dar cei mai mulți pleacă cu ele acasă. Încrezători în ziua de mâine, ei visătorii, vor reveni.

Pe locurile centrale se vând vise pentru cei bogați : mașini ce zboară, nu merg pe șosele; vile luxose cu sute de încăperi, băi multe, piscine și alte acareturiavând.Excursii exotice, pe tărâmuri de vis. La prețuri fantastice sunt toate, dar asta vor, asta au, nimic nu este prea scump pentru ei.

Retras de tot, în cel mai întunecos ungher, stă un ascet ce vinde realitate. El vinde și spun greșit că vinde deoarece el dăruiește tuturor, necerând nimic nimănui. El dă din prea-plinul viselor lui speranța, scriu dă deoarece nu-l vinde ca Iuda pe 10 arginți pe Isus. Are de unde și poate! Are realități și nu vise deșarte!

Aici nu se poate ce eu aș dori, de aici nu poți lua realitate. Cu toate că mi-aș dori să pot cumpăra un loc din ea, mai sper să am un loc și eu în ea!

Nu este rău să avem vise și nici să ne dorim câte ceva, dar nu până acolo încât să nu mai putem diferenția realul de vis, dorința de realitate, crezul de ideal; asta vor să ne dea vânzătorii de vise și nu cred că nu ar da, dar de unde să dea, dacă nu au nici ei?