agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1372 .



Privesc....
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [romina_coman ]

2007-11-03  |     | 



Cu ochii triști privesc la fericire. Nimic nu mă mai leagă de ea. În ziua de azi, oamenii nu se mai respectă unii pe alții. Toți pretind respect, dar acești “toți” nu respectă pe nimeni. Nu era oare un pasaj în Biblie care zicea: “Ferice cei săraci cu duhul, căci acelora este Împărăția Cerurilor”? sau poate acești “toți” se gândesc doar la : “Cere și ți se va da”? Oare ei nu știu că respectul nu se cere, ci se câștigă? Oare în ce galaxie virtuală își fac veacul?

Tocmai se auzi o voce: “Ar trebui să te duci și tu într-o discotecă, în loc să stai cu cărți și caiete în față seară de seară!”. Era doar o femeie proastă pentru care viața înseamnă doar discotecă, baruri, restaurante, bani, cumpărături sau … “shopping” cum zice ea. Viața pentru ea mai înseamnă mașini, bijuterii, un iubit prost și un amant plin cu bani, excursii în toate țările posibile etc. Dar cultura nu are loc în viața ei? O carte, o piesă de teatru?

NU sunt de acord cu ideea că fiecare om are prioritățile lui. Cultura ar trebui să aibă toată lumea!

Ce surpriză plăcută am avut ieri când m-am dus la pâine. De-abia ce-mi cumpărasem o carte și am intrat la brutărie după d-ale gurii.Vânzătoarea, o bătrânică la vreo 60 ani vede cartea și zice:” Petrescu…care vedea iubirea ca pe un proces de autosugestie…” și oftează. Am privit-o zâmbind, zicându-mi în gând: “Iată că mai e un strop din Petrescu în orașul acesta plin de mizerii”.
Ajungând acasă voi da de femeia ce… “are alte prioritati” … și-mi zic: “Câți ca ea! Lumea se duce…și nu lasă nimic bun!”

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!