Spațiul eminescian

Element primordial al existenței, spațiul a fost explicat întotdeauna ca un atribut al organizării și încadrării în ordine a materiei, văzută și nevăzută a lumii. Realismul naiv l-a explicat ca pe o existență reală, de care luăm act printr-o intuiție relativ adecvată. Idealismul a încercat o interpretare a conceptului ca o simplă formă subiectivă a sensibilității sau a imaginației noastre teoretice, acestei forme necorespunzându-i, conform doctrinei kantiene, nimic în realitate, ea fiind doar o proiecție a eului cunoscător, o condiție necesară pentru constituirea unui sistem de cunoștințe. La baza cunoașterii realității ar sta deci cadrul spațial, locul apărând ca prima calitate existențială a fenomenului. < Ce importă dacă nu știm încă ce este acest obiect, noi știm totuși că el există, pentru că „este acolo”, îl putem găsi întotdeauna într-o regiune desemnată a spațiului > (Gaston Bachelard: „L’experience de l’espace dans la physique contemporaine”).
La prima vedere, opera eminesciană pare o formă pură de organizare poetică a temporalității, fie pe bazele filozofiei( „Memento mori”, „Epigonii”, „Scrisorile” ), fie pe bazele unei filozofii practice, lumești(iubirea văzută prin amintirea trecerii ei), amestec de kantianism, shopenhaurianism sau influențe budhiste despre ciclul karmei(faptei) și abolirea existenței și devenirii, deci a temporalității, prin eliberare(mukhti) și trecerea din devenire în stare. Spațiul pe care vom încerca să-l definim va fi nu unul pur filozofic, ci noțiunea lui ordinară, care la Eminescu apare îmbinată cu percepția universului printr-o contopire a simțurilor ce trec de pragul accesibilității comun umane spre o percepție totală a lumii. Existența spațiului fiind dată „de” și „prin” obiecte, vom încerca să alegem simbolurile reprezentative ale spațiului poetic eminescian, care vor fi astfel structurate:

I - Nostalgia spațiului românesc
- Legenda pământului românesc(spațiul național)
- Legenda cerului românesc(spațiul universal)

II - Hypnos și Thanatos - spațiul morții
- Văile infernului
- Spațiul morții umane
- Imagini mistice celeste
- Imagini mistice telurice
- Imagini mistice infernale
- Imagini mitologice
- Imagini ale inconștientului personal – spațiul lui Orpheu

III - Sub semnul lui Hyperion – spațiul vieții
- Spațiul lui Ulysse
- Spațiul lui Ahile
- Spațiul lui Hamlet
- Spațiul iubirii neâmplinite – Floare albastră
- Spațiul lui Hyperion

IV - Spațiul tăcerii – spațiul iubirii veșnice
V - Spațiul cuvântului
VI - Omul cu sine însuși – tentația neantului
VII - Eminescu – Nietzche – Rimbaud - Dionysos eliberatorul
VIII - Ecce homo!