Sinteze despre haiku
scrise de un începător pentru alți începători
cu exemplificări din volumul “Marea tăcere” de Șerban Codrin

Partea II


Cap. 3 - Valori estetice în haiku

În poezia occidentală (aici includ și poezia românească), sunt apreciate în mod deosebit figurile de stil specifice – comparația, metafora, epitetul, repetiția, personificarea… În poezia de origine niponă este exact pe dos. Un tristih de genul

Zloată pe pământ –
zloată în inima mea
zloată și în cer
(Contraexemplu)

nu este un haiku.

Limbajul patetic, afectat, prețios n-are ce căuta. Cuvintele trebuie să fie simple, naturale, chiar modeste. Ceea ce nu exclude grația și eleganța, ba dimpotrivă. Toate acestea poartă un nume – karumi, probabil categoria estetică cea mai importantă în poezia niponă.

Cerul împrejur –
parfumul alb și roșu
al bujorilor
(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Amiază goală –
nămeți ondulându-se
domol pe nimic
(Între patru anotimpuri – Iarna)

Cuvintele, luate în parte, sunt simple. Și totuși câtă eleganță !

Dar nu toate figurile de stil cunoscute de occidentali sunt contraindicate. Câteva –elipsa, antiteza, paradoxul- sunt chiar apreciate. Iată, detectați elipsa ?

Desăvârșindu-și
cu răbdare lucrarea –
coji de ou sub cuib
(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Peste pajiștea
cu flori albe și-albastre –
câteva în zbor
(Între patru anotimpuri – Vara)

Antiteza este prezentă în mod frecvent în haiku. Iată un dublu exemplu: sus- jos, muncă- artă.

Trudind pământul –
ciocârlia deasupra
nu ostenește
(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Și încă, alte exemple:

Mare-n furtună –
liniște-n cimitirul
marinarilor
(Dincolo de tăcere – Toamna)

După-artificii –
Orion în tăcere
goală de iarnă
(Dincolo de tăcere – Iarna)

Cât despre paradox, Șerban Codrin este Marele Maestru al procedeului.

Nopți fără greieri –
ceva i se întâmplă
universului
(Între patru anotimpuri – Vara)

Perfecțiune
în iarna fără farduri –
un ciob de lună
(Un râu, ciocârlii și alte personaje – secvență haiku)

Apus de soare –
urmele polenului
pe verighetă
(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Ceea ce deosebește un haiku de poezia occidentală este bogăția de valori estetice specifice. Stările, emoțiile nu sunt descrise ci sugerate. Și fiecare metodă poartă un nume. De aici încolo voi prezenta valorile estetice sub formă de dicționar.

Fueki – constanță, etern, stabilitate, infinit. Este simbolizat prin elemente astronomice (soare, lună, stele), geografice (munte, mare, lac, stânci), umane (sat, biserică). La Șerban Codrin Calea Lactee apare în mod repetat. Apare și Orion, de altfel nu întâmplător, este numele unei reviste editate de Domnia Sa.

Găuri în asfalt -
sclipirea după-aversă
a Pleiadelor
(Dincolo de tăcere – Vara)

Soare-n scăzământ –
din larice curg frunze
ori ace de ceas ?
(Între patru anotimpuri – Toamna)

Ryuko – vremelnicie, efemer, schimbare. Este simbolizat prin elemente meteorologice (nori, ceață, vânt, ploaie, curcubeu), gâze (greieri, fluturi, licurici, țânțari, albine), frunze, flori de tot felul… Ceea ce în occident este folosit pe post de metaforă (castele de nisip) aici apare ca atare. Oarecum, conceptul te duce cu gândul la unul occidental – deșertăciune. Șerban Codrin are cicluri despre țânțari, despre molii, iar greierii apar în mod frecvent. Totuși am ales poeme care parcă au fost scrise pentru a ilustra teoria.

Seară cu dansuri
și moarte în lumină –
efemeride
(Între patru anotimpuri – Vara)

Soare în declin –
pe gânduri la mesajul
efemerelor
(Dincolo de tăcere – Vara)

Fueki și ryuko apar împreună în mod frecvent și au o mare valoare estetică, datorită tensiunii induse prin prezența simultană. Este unul din exemplele tipice de antiteză. Citind exemplele, nu vi se întărește impresia că volumul a fost scris special pentru a ilustra valorile estetice ?

La semețul pisc
renunț și îngenunchez –
o floare-de colț
(Între patru anotimpuri – Vara)

Un singur greier –
până în zori muntele
în rezonanță
(Dincolo de tăcere – Vara)

Sabi – tristețe și singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Începând cu Basho, sabi are o tentă de resemnare, conștientizare, acceptare. El susținea că sabi este “culoarea unui poem” și dă exemple de oameni care demonstrează curaj și rezistență. Dar atenție ! deși îl citez pe Basho, exemplele sunt luate în continuare din Șerban Codrin.

Sat părăginit –
prin geamuri luminează
măceși în floare
(Între patru anotimpuri – Primăvara)

Cu bocancii sparți
și pieptul gol în zloată -
bătrânul plugar
(Ploi – secvență haiku)

Wabi – singurătate în relațiile de viață, melancolie, dezolare. Mai pe urmă, din sărăcie a ajuns să simbolizeze aprecierea lucrurilor simple, lipsite de belșug și abundență.

Nici o scrisoare
în cutia poștală –
târziu de toamnă
(Dincolo de tăcere – Toamna)

Oraș degerând –
un ghiocel în palma
cerșetorului
(Între patru anotimpuri – Iarna)

Wabi sabi a ajuns un concept care să descrie sentimentul plăcut de melancolie, singurătate, frumusețe care poartă patina vremii, absența dorinței de îmbogățire, echilibru, o oază de liniște într-o viață care trepidează în jur.

Oricât de săraci –
dar pretutindeni streșini
pline de cuiburi
(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Printre vechi stampe -
molia completează
biblioteca
(Dincolo de tăcere – Vara)

Yugen – misterul însingurării, profund, obscur, cu semnificații intraductibile, poate fi sugerat dar nu poate fi descris. Dacă sabi, wabi sau alte valori estetice au valențe de singurătate, yugen este singurătatea însăși, fără martori, cu întâmplări petrecute într-un întuneric total. Trebuie spus că Șerban Codrin reușește să redea yugen într-o manieră originală, numai a lui.

Deseori nimeni
ori ceața împing poarta -
drum spre nicăieri
(Între patru anotimpuri – Toamna)

Singur un cântec
în golul alb al nopții -
zăpada scrâșnind
(Dincolo de tăcere – Iarna)

Ushin – valoare estetică pozitivă, cu semnificația “plin de spirit, de emoție poetică”. Rar utilizată în haiku, celebră mai mult prin contrast cu opusul ei – mushin, mult mai puternic.

Spicele cântă
din Johann Sebastian –
soare de-amiază
(Dincolo de tăcere – Vara)

În casa asta
primăvara dă buzna –
nu se mai poate
(Un râu, ciocârlii și alte personaje – secvență haiku)

Mushin – negativitate, nimicnicie, perisabilitate, lipsă de spirit. Opusul lui ushin, mushin este o valoare estetică mult mai frecventă. Fericirea e una singură, necazurile sunt atât de variate…

Lipsa ceasului
în gara fără trenuri –
amurg de toamnă
(Dincolo de tăcere – Toamna)

Muncă de-o noapte –
pescarii trăgând la mal
bărcile goale
(Între patru anotimpuri – Toamna)

Aware – am găsit prezentări care mi se par contradictorii. Pe de o parte “stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă”. Pe de altă parte “sensibilitate față de lucruri, întristare față de efemeritatea și perisabilitatea lor”. Mai mult, Basho susține că “dacă și sabi și aware au de-a face cu singurătatea, aware evoluează către durere, spre deosebire de sabi care evoluează către conștientizare, acceptare și evaluare”. O a treia interpretare “calitatea de a mișca sufletul cuiva, în mod subiectiv (de exemplu, drapelul țării)”. Am încercat să găsesc poeme care să răspundă la cât mai multe din aceste deziderate: sensibilitate față de perisabilitatea lucrului, optimism, frumusețe și armonie.

Cu domnul cariu –
cu nesaț din aceeași
lingură de lemn
(Dincolo de tăcere – Vara)

Frigul de astăzi –
cascada luând formă
de catedrală
(Între patru anotimpuri – Iarna)

Mono no aware – cel mai des descris ca “patos al lucrurilor”. În plus “sensibilitate pentru lucrurile din natură și frumusețea lor efemeră”, “compasiune pentru fragilitatea și vremelnicia lucrurilor, tandrețe cu care le înțelegem soarta neîndurătoare și le resimțim suferința”. Norinaga a declarat acest concept ca fiind “absolut definitoriu pentru caracterul național japonez”.

Fulger în noapte –
încă o coajă de ou
plesnește în cuib
(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Plop fără frunze –
dincolo de crengi luna
se fisurează
(Între patru anotimpuri – Toamna)

Mei – “frumusețe a naturii vibrând la unison cu a inteligenței umane”.

Proptit în sapă –
de dimineață număr
ciocârliile
(Dincolo de tăcere – Primăvara)

Foame de-amiază –
îngenunchează în cerc
culegătorii
(Între patru anotimpuri – Toamna)

Trebuie pomenit faptul, vizibil în cele mai multe exemple, că într-un poem găsești mai multe valori estetice. Însă nu mi-am propus să fac analize de text.
Nu sunt singurele categorii estetice despre care am citit. Am văzut pomenite fuga, furyu, hosomi, makoto… Dar să nu uităm că este un material adresat începătorilor.

Totuși, nu mă pot abține să relev un procedeu deosebit – hokandori, care constă în citarea altui text, în semn de omagiu.

Pe drum cu umbra
tocmai am văzut macii –
restu-i tăcere
(Între patru anotimpuri - Vara)

Aici, "restul e tăcere" este un citat din Shakespeare, Hamlet, text care se potrivește perfect.

Închei cu două fragmente de scrisoare.
Corneliu Traian Atanasiu: “Ai să înțelegi curînd că e vorba nu atît de valori estetice, cît de valori ale vieții, de atitudini existențiale, de un mod de a trăi care se manifestă simultan pe planul trăirii și pe acela al creației. De aceea, valorile respective sînt valabile în totul: simțire și scriitură, calitate a vieții și a produsului estetic.”

Șerban Codrin: “Eu nu scriu de dragul figurilor de stil, oricare ar fi, sau de dragul esteticii, cu sabi, wabi, makoto și toate celelalte, ci fac trimiteri la virtuțile buddhiste (vezi în acest sens Balada a doua din Baladierul, câte trimiteri sunt, sau Balada introductivă). Poezia mea, indiferent dacă este tanka, renku, haiku înseamnă comuniune (cu natura, ființele, etc), curaj, maya, infinit, vulnerabilitate, contemplare, inocență, grație, degajare, frustrare, moderație, disciplină, agitație, abandonare, aparență, sfințenie,
prietenie, credință, bunăvoință, și aș putea contina cu încă vreo câteva sute... Ce sunt aceste? Concepte ale virtuților și servituților, concepte morale buddhiste/ zen.
Vezi, dragă prietene, poezia are un conținut de adâncime. Urmărește virtuțile buddhiste în poezia lui Eminescu. Renunțare, contemplare, sărăcie, seninătate, decepție. Eu continui o meditație eminesciana, cu alte coordonate. Filozofia zen este fantastic de vie și de mobilizatoare.”


BIBLIOGRAFIE

Corneliu Traian Atanasiu – Haiku–un bun exemplu
Corneliu Traian Atanasiu – Dicționar de poezie niponă (articole pe forumul laportita)
Ferris Gilli – Lecții de haiku pentru avansați
Manuela Miga – Erezii în haiku
Edward Weiss – Lecții de haiku