Into the Wild e un film din 2007 a lui Sean Penn care spune povestea lui Christopfer Johnson McCandless, un tânăr de 20 de ani cu o copilărie marcată de zbuciumul existenței părinților săi, care după terminarea facultății, în locul unui trai convențional înregimentat în stereotipiile societății consumiste închinat carierei profesionale, escaladării ierarhiei sociale și acumulărilor materiale, cu toate minciunile, falsul și compromisurile morale inerete, alege o viață de hoinar, mânat de idealul sincerității față de sine și de cei din jur, găsindu-și sfârșitul în Alaska, tocmai atunci când, departe de orice interacțiune umană, descoperă natura adevăratului său sine și calea de urmat în viață.
Povestind un caz real, Into the Wild e un film al frumuseții care nu stăpânește acest univers și nu l-a stăpânit niciodată. În societatea în curs de dezagregare în care trăim ea se găsește la marginea lumii, printre oameni simpli cu povești triste, care contrastează strident cu regimul de fast food al mondenităților siliconate de carieră politică și de afaceri care-ți este servit în cantități industriale în fiecare moment al zilei. Frumusețea nu e la vârfuri, printre potentații zilei, printre târfele mediatice, ci la bază, la margine. Și către această margine se îndreaptă McCandless doar pentru a descoperi, dincolo de sălbăticia cotidiană a vieții sociale convenționale, o sălbăticie în stare brută care anulează orice imagine idilică de genul Discovery Channel sau Animal Planet. “Se simțea clar prezența unei forțe ostile omului. Era un loc al păgânismului și al ritualurilor superstițioase, care era destinat oamenilor mai apropiați de fel pietrelor și animalelor sălbatice decât nouă”.
Sălbăticia învinge, aici, printre târfe, politicieni, afaceriști veroși, fățarnici, mincinoși… criminali, și dincolo, în iadul minciunii idilicei întoarceri la natură, dezagregată în răceala privirii cu ochi mici și cruzi ai unui grizzly care-și adulmecă prada.
Predestinare sau nu, Candless poate fi tradus ca “fără lumânare”. Așa cum a murit și Christofor, epuizat de înfometare în carcasa ruinei unui autobuz transformat în tragic refugiu filozofic.