agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1724 .



Eminescu de Ipotesti si Sf. Francisc de Asissi
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cip ]

2008-09-06  |     | 



Un proverb spune: „Sa nu dispretuiesti mana celui care te hraneste”. Geniul incontestabil al literaturii romane Eminescu de Ipotesti a fost cel care ne-a hranit cu mierea cuvantului romanesc. Cu toate acestea ochiul critic al ratiunii ne indeamna sa inlaturam barierele istoriei si sa analizam un geniu si astazi neinteles.
Am facut parte din generatia care a fost obligata sa-l invete pe Eminescu. Scopul oricarui sistem de invatamant nu este acela de a educa sau invata, ci de a trezi in oameni dorinta de a cunoaste. „Alles beginnt mir der Sehnsucht” – (Nelly Sachs). „Totul incepe cu dorinta”. Profesorii de limba romana pe care i-m avut nu mi-au vorbit prea mult despre viata marelui poet, (sau poate nu am inteles prea mult la momentul respectiv) cat despre opera lui. Exista aceasta tendinta eronata consider si anume aceea de a separa opera de viata. Pentru a intelege opera unui scriitor trebuie sa patrunzi cu imaginatia si cunoasterea: timpul si filosofia autorului pe care vrei sa il cunosti.
Atat Eminescu cat si Francisc parasesc de timpuriu casa parinteasca, (Ipotesti respectiv Asissi) pentru a-si tinge propriul ideal. Luceafarul poeziei romanesti paraseste casa parinteasca pentru a dobandii arta cunoasterii. Francisc insa, paraste si el casa parinteasca pentru a urma glasul vocatiei divine. Cand vrem sa parasim cu adevarat ceva inseamna ca avem o alternativa Si unul si celalalt urmeaza calea „Fiului Risipitor”, prin faptul ca cer libertatea de a iubi.
Daca Saracutul din Asissi il intalneste pe Cristos intr-un lepros sarutandu-l, moldoveanul nostru devine filantropic cu cei saraci mai mult sau mai putin sub influenta lui Bachus. Punctul comun care ii caracterizeaza este acela ca dispretuiesc lucrurile materiale. Unul alege saracia ca virtute, ca mireasa pentru a se imbraca in Cristos, celalalt cerseste bani de la tatal sau pentru a-si putea continua studiile, dupa cum era si normal. Eminescu s-a multumit mereu cu putin, uneori nu avea nici macar strictul necesar. Saracia lui nu era una strict materiala cat mai ales spirituala. Sfantul Francisc nu se rusina sa cerseasca hrana pentru trup sau pentru fratii sai, imbracandu-se astfel in virtutea umilintei. Eminescu in schimb in orgoliul sau nu a putut niciodata accepta umilinta de a fi dependent. Acest lucru reiese foarte clar daca citim Viata lui Mihai Eminescu scrisa de G. Calinescu.
Ambii sunt revolutionarii timpului in care au trait si ai istoriei. Si unul si celalalt au avut de luptat impotriva conceptiilor gresite ale contemporanilor. Si petru a lupta ai nevoie de o filosofie. Daca Eminescu recurge al filosofia germana a lui Schopenhauer, Kant.....etc; Francisc recurge la filosofia Evangheliei.
Ceea ce il face iubit pe Eminescu este fara indoiala tema iubirii. Ma intreb retoric: de ce iubesc romanii suavitatea poeziei eminesciene? Deoarece in ea se oglindeste propriile trairi si aspiratii ale iubirii umane. Geniul sau din pacate nu s-a manifestat in aceasi masura si in sfera afectiva. Se lasa prada mai mult simturilor decat ratiunii atunci cand se indragosteste de o femeie casatorita (Veronica Micle). El este un celibatar nemultumit de statutul pe care il are si pe care in mod constient il alege. Dorinta de a iubi nu se va stinge in el niciodata. El canta iubirea in versuri. Poetul nostru national transmite prin rime si versuri dorinta de a iubi(Luceafarul, Sara pe deal). Francisc in schimb alege castitatea evangelica care se goleste pe sine pentru a iubi in mod gratuit. El se lasa iubit de Dumnezeu acceptandu-i si iubindu-i pe oameni asa cum sunt si nu asa cum ar trebui sa fie. Saracutul din Asissi alege altruismul in schimbul egoismului natural:”Doamne, fa nu ca eu sa fiu iubit cat eu sa iubesc pe altul”. El este nebunul care este fidel si ascultator Bisericii Evului Mediu de altfel corupta si decazuta. El reuseste sa o reformeze nu combatand-o, insa prin exemplul propriei vieti si din interior. Ceea ce ii caracterizeaza pe amandoi este tocmai dorinta de a–i convinge pe oamenii faptul ca drumul pe care merg este unul gresit. Trebuie sa recunoastem ca slujitorul lui Dumnezeu reuseste acest lucru deoarece el convinge prin marturia propriei vieti; o viata traita in sfintenie. Modelul pe care l-a ales Francisc a fost Cristos rastignit si Inviat.
Un alt element comun celor doi este cel al naturii. Luceafarul poeziei romanesti este un iubitor de natura, un ecologist exemplar (Ce te legeni Codrule, Lacul, Mai am un singur dor). Francisc face la fel, el considera soarele ca frate si apa ca sora. Ceea ce il deosebeste pe Francisc de Eminescu este faptul ca el merge mai departe si anume la izvoarele creatiei, laundandu-l pe Creator pentru lucrarea sa.
Rugaciunea, ar fi o alta tema de aprofundat. Pentru slujotorul lui Dumnezeu, rugaciunea este cea mai potrivita arma de a combate raul si de a converti lumea. Geniul eminescian insa foloseste arma cuvantului. Poezia: „Rugamu-ne ndurarilor” reprezinta acea sclipire de geniu manifestata prin cuvinte dar neconcretizata in viata de zi cu zi. Revitalizarea constiintei nationale, amintirea eroilor neamului romanesc ca: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul,......etc. scoate in evidenta in mod indirect dorinta unui Mesia omenesc. („Cum nu vii tu Tepes Doamne”! Scrisoarea III-a). Sfintii insa sunt convinsi ca Dumnezeu este izvorul oricarui bine, doar El poate schimba lumea prin har si vindeca in prezent ranile istoriei.
Poezia la Eminescu este cartea sa de vizita. La Francisc insa si poezia devine rugaciune, punte de legatura intre uman si divin. Ceea ce i-a lipsit marelui nostru poet trebuie s-o recunostem a fost lipsa unui Dumnezeu crestin, lipsa unui model suprem prin care sa se identifice. Saracutul din Asissi insa a avut acest model. El a inteles cuvintele Scripturii din cartea Leviticului: „Fiti Sfinti, pentru ca eu Domnul Dumnezeu vostru sunt sfant”.
Eminescu este un alt „intelept Solomon” al literaturii romane. Caci nu se stie daca se va mai naste un geniu literar asemenea lui. Nu ne ramane decat sa fim recunoscatori aceluia care si-a sacrificat viata si iubirea pe altarul poeziei. Fii lui de peste veacuri/ A sa opera vor cerne,/, Insa, de la muritori primesca:/ Teiul dragostei eterne/. Exemplul de viata al sfantului Francisc trezeste si astazi admiratie in toate culturile si limbile pamantului si chiar dorinta de a-l urma pe Cristos dupa exemplul sau.





ăă

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!