1989 a fost anul care a desființat crezul oficial al unor popoare. Începând de atunci, românii s-au bucurat și ei de mai multe privilegii printre care libertatea de a crede în ce vor.
Ca un cetățean de bună-credință dar care se prinde mai greu, nu am fost erou al revoluției ci am urmărit cu uimire acele evenimente. Ceea ce se afirma atunci răsturna tot ceea ce ochii mei deschiși asupra lumii erau convinși că au văzut și au înțeles.
Am căutat să aflu cât mai mult despre crezul oamenilor care în diversitatea lor au reușit să-și unească eforturile pentru a răsturna domnia omului-nou, model tipizat, uniformizat de personalitate multilateral dezvoltată. Magazinele s-au umplut brusc de o varietate de produse la care nici nu visam să avem acces vreodată. Iată ce înseamnă democrația!
Am intrat în magazin hotărâtă să cumpăr de toate. Se aflau acolo fel și fel de produse ale gândirii omenești, toate reflecții justificate și necesare ale acestei lumi.Am umplut coșul luând de pe toate standurile, fiecare de altă culoare sau nuanță, câte o mostră. Eram hotărâtă să alcătuiesc un colaj-puzzle cu toate acestea. La casă am descoperit că nu-mi ajung banii să plătesc.
Când este vorba despre încercarea cuiva de a defini un crez, cuvântul ,,abureală" e puțin jijnitor. Se poate eticheta la fel de bine ca ,,obsesie" demersul cuiva care adoptă o idee și o dezvoltă într-un tom pentru a-și convinge semenii de validitatea ei.
Oamenii comuni își văd liniștiți de îndeletnicirile zilnice, de munca pentru subzistență sau doar pentru socializare. Poate că este demodat ca viața să li se întemeieze pe ceva care să dea un sens existenței lor mărunte. În general fac mici economii - ,,bani albi pentru zile negre" și speră că urmașii lor vor trăi mai fericiți, mai realizați decât ei. Aceste aspirații sunt ipotetic realizabile și deși sunt proiecții ale minții omenești orientate spre viitor le numim materiale (în sens ontologic) deoarece țin de ființa umană.
Capacitatea de a face proiecte și de a acționa în vederea realizării lor este o trăsătură definitorie pentru om. Pe această caracteristică predictivă a gândirii umane mizează materialismul dialectic încercând să canalizeze energiile individuale spre practica edificării unei societăți bazate pe principii etice egalitariste.
Cu toate că a existat o continuitate în ceea ce privește gândirea materialistă de-a lungul timpului, numele lui K. Marx a fost scris atât de multe ori cu litere îngroșate în istoria recentă a gândirii materialiste , încât consider relevantă contribuția sa la impunerea materialismului în gândirea universală.
Există fapte care depășesc puterea de înțelegere a omului?
Da. Sunt acestea de natură ideală? Experiența demonstrează că tot ce mintea nu a putut pricepe a fost considerat la un moment dat ca fiind de natură ideală, ceva exterior naturii și gândirii omului, intangibil și indestructibil, cu rol de coordonare și influențare pentru ceea ce este deja cunoscut, explicat, considerat material pentru că mintea umană le-a putut pătrunde. Simplificând această explicație, opoziția dintre ideal și material se reduce la tandemul cunoscut-necunoscut, explicat-neexplicat.
Românii se mândresc cu o definire a mecanismelor de transmitere a unor caractere perene specifice unei nații prin opera lui lucian Blaga, cu referire la ,,omul mioritic". Ideea este că așa cum se poate trasa profilul psihologic al unui individ , la fel se poate creiona, pe baza moștenirilor culturale și a experiențelor istorice,profilul unei nații. Susțin că valorile morale și culturale specifice poporului evreu sunt reflectate în opera lui K. Marx la fel cum viața mea este ordonată după valorile morale creștine cu toate că eu mă declar adeptă a ateismului.
Experiențele existențiale ale unui popor nu pot fi șterse cu buretele și nici negate la infinit. Ele își pun amprenta pe profilul caracteristic acelei nații.Pentru individ, însăși negarea unei întâmplări traumatizante poate fi mai devastatoare decât întâmplarea în sine. Acest fapt poate fi extrapolat la nivelul unei națiuni. E timpul ca poporul român să-și accepte trecutul comunist fără autoflagelare și să meargă mai departe valorificând și moștenirea de gândire pozitivă pe care a dobândit-o în episodul comunist al istoriei sale.