La început era mic… Ca un crâmpei de soare. Apoi, încet, și-a pierdut lumina și a rămas incolor și fără vreo formă anume. Doar idee… probabil. Idee fără idei, ca un fel de înveliș. Mai târziu, a venit timpul unei primăveri ciudate, în care toate formele astea fără formă de fapt, au fost plantate, pe rând.

Acum e rândul tău. Tu o să stai aici, în corpul ăsta. Þi se va zice suflet și mult timp de-acum înainte nu o să te mai vadă nimeni. O să te hrănești cu informații, cu imagini, cu idei. Îmbrăcămintea asta ciudată o să crească o dată cu tine, pentru că are loc hrana… spirituală îi zic ei, oamenii. Dar să nu cazi în plasa oamenilor, care sunt mândri de felul lor. Forma, culoarea și mărimea hainei tale (denumită corp) nu are legătură cu dezvoltarea ta. Aia ține de altă hrană. A lor, a oamenilor.

Dacă ești avid de informații, poți să ajungi repede la maturitate și poți să-ți arunci haina. Dacă vrei mai mult, există ceva numit timp, după care se ghidează oamenii și poți să stai foarte mult în haina-corp. Oricum, chiar dacă nu reușești să crești cât trebuie, la un moment dat, corpul se strică și nu-ți mai folosește la nimic și-o să te arunce, nud, afară.

Nu fi nici prea curios. Nu te lega de timp, că o să te prindă în mreajele lui și-o să te pierzi. O să rămâi prea mult om și când haina piere o să dispari și tu, ca un fel de… nor. Și nu se știe când și dacă vei mai primi alt corp.

Deci, ascultă bine că e periculos, chiar dacă acum te bucuri că primești trup. Șansele ca să-ți duci misiunea la bun sfârșit sunt așa de mici, încât numărul sufletelor vii e nesemnificativ pe lângă cel al sufletelor moarte, fie purtate încă într-un corp, fie expulzate când acesta dispare.

Așa se nasc oamenii. Și unii dintre ei primesc și câte un suflet. Ciudat, dar alții sunt doar haine și atât. Haine goale, nepurtate de nici un suflet. Nu ai cum să-ți dai seama vreodată dacă unul sau altul e gol sau nu. Asta ține de alte meleaguri și alte cunoștințe pe care nu ai cum să le înțelegi, nu ai cum să le auzi și nici nu poți să le simți în vreun fel. Lasă al șaselea simț. Nu are legătură. Nici măcar cu mintea, cu memoria n-au legătură. Sunt lucruri cu care trăiești, fără a ști vreodată, dacă le ai. Poate doar în ultimele momente, sau, de ce nu, în primele.

Discuție purtată între creatorul de suflete și un fel de formă fără formă, suflet în devenire, care pândea curios pe geamul unei maternități.