Îmi amintesc cu o deosebită plăcere de clipele pe care le-am trăit, de patosul descoperirii, de altfel, a mult controversatului, enigmatic, aș putea spune , joc de șah.
Este una dintre cele mai interesante invenții ale minții umane, un germene în continuă încolțire a gândirii, a dezvoltării rațiunii. Am fost fascinat de multitudinea de combinații oferită de mutarea gândită a celor 32 de piese, pe numai 64 de câmpuri alb-negru.
Recunosc !… N-am reușit să intru și să descifrez fiecare mutare, mai ales să duc până la capăt ( de cele mai multe ori am fost învins de adversar ; ori mă grăbeam, de multe ori nici nu eram destul de atent, neținând cont de intențiile de mutare ale acestuia etc.)
Eh !… Toate aceste neglijențe au avut să mă coste mai târziu, când înaintând în vârstă, depășind anumite etape ale mersului inerent al vieții, am fost forțat de această dată, să mă înscriu fără a fi nevoit să fiu victimă a birocrației, în cruda și necruțătoarea școală a vieții.
Încă e bine ! Sunt mulți care trăiesc toată viața în amăgire, sperând că ziua de mâine le va schimba
cum și-ar dori, lăsându-se înșelați de crâmpeiele de speranțe deșarte, întrezărite la un orizont mai
mult închipuit, imaginar !…
Vorbesc dintr-o experiență trăită de astfel și de mine, având ca principal vector de contact, prin profesia pe care o am de circa 11 ani, aceea de funcționar public, marea și diversificata masă de oameni, care alcătuiește baza ( geometric vorbind) societății noastre românești, în speță, alcătuită din cei ,,proști, dar mulți’’,ca să-l citez pe Ion Neculce și nu mi-a fost deloc greu să pun în balanță contrastul social, în ceea ce privește starea materială, alimentația, gradul de cultură care mai nou tinde să atingă nivele inferioare, existând la ora actuală cetățeni, ce au pășit în mileniul III, fără a ști să scrie, implicit să citească, ce mai !…, analfabetism în toată regula !
Rușine să ne fie nouă, stimați concetățeni, frați români !…Cum să mai stârpim acest flagel ?! Noi, o națiune care se zbate, precum peștele pe uscat, să aspire spre civilizație, noi care mai bine de jumătate de secol am fost ,,feriți’’ de rigorile războiului nimicitor care, precum un virus sau un germene în stare de latență, putea să devină activ în orice moment, pericolul fiind mereu prezent mai mult în subconștientul cetățeanului de rând, noi românii, cum mai avem îndrăzneala, să dăm cu negru peste verde, să ne furăm căciula etc. afirmând la ,,unison’’, că suntem gata să ne încadrăm în marea familie europeană ?!Cum este posibil așa ceva când mulți dintre cei amintiți mai sus, la ora actuală n-au un acoperiș deasupra capului, îndură vitregiile naturii, foamea necruțătoare etc., la polul opus situându-se îmbuibații, îmbogățiții peste noapte, mulți ,,neștiind în ce fel’’ ?!
Îmi dau singur răspunsul ! Este posibil, din nefericire !… Atâta timp cât domină o democrație prost înțeleasă, șlefuită la urgență, dându-i-se un luciu orbitor la exterior, dar cavernoasă în interior, când setea de înavuțire rapidă, depășind și cea mai elementară formă de bun – simț se resimte chiar și în firavul căpșor al unor copii, este privită ca o ștafetă ce musai trebuie preluată și dusă mai departe, cu riscul pierderii totale a demnității umane!…
De ce s-a ajuns aici, ca să mai scurtez din obositoarea și siluitoarea introducere ?! Este prea simplu de explicat acest lucru !… Instinctul primar, a fost radiat aproape totalmente, din subconștientul creierului uman, la mulți dintre semenii noștri, locul său fiind lesne înlocuit de Răul manifestat prin toate formele sale.
Cel mai grav este însă pătarea Cuvântului Sacru, prin înlocuirea sa cu vorba, care după cum bine se știe, zboară foarte ușor, dar în timpul ,, călătoriei’’ sale de la o ureche la alta îmbracă cel mai adesea statutul de bârfă, mai pe scurt păcat, știindu-se foarte bine, că nu ce băgăm în gură ci ceea ce iese din aceasta este periculos.
Acest termen înglobează în esența lui germenii invidiei,perfidiei, ranchiunei, setei de răzbunare, distrugerii, nimicirii, tâlhăriei și nu poate face excepție din acest tren de termeni cu destinația spre Iadul Întunecimii sale, crima.
După cum se numește și această lucrare, hora la care mă refer este cea a spurcăciunilor umane, care în a se extinde folosește ca momeală vorba, care din gură în gură capătă cele mai periculoase interpretări.
,,Mult e dulce și frumoasă-i limba ce-o vorbim’’, dar extrem de veninoasă când nu o gândim !…
Ca instrumente de contracarare a mesajului nu tocmai ortodox, distorsionat din înțelesul subiectivo-maladiv al vorbei, pot fi folosite cinstea, respectul cu toate formele lui, sinceritatea, devotamentul, componente demne de apreciat în susținerea și consolidarea Adevărului regăsit în esența Cuvântului.
Practica ne demonstrează însă cu totul altceva. Să presupunem că viața este o imensă tablă de șah, ale cărei piese utilizate sunt ființele umane. E trist, dar adevărat faptul că acestea se împart în două mari categorii și anume susținătorii Binelui și ai Răului. Din nefericire cei din urmă sunt net superior ca număr comparativ cu ceilalți și de regulă aceștia tind să pună stăpânire și chiar să preia controlul asupra mersului frumos al vieții
Pentru a elimina această mârșavă tendință, stimați concetățeni, propovăduitori și susținători ai Binelui trebuie să ne unim forțele în așa fel încât să nu permitem, sub nici o formă ca virusul răutății să atace în primul rând acei șapte ani de acasă,( pe care fiecare din noi i-am trăit într-un mod mai mult sau mai puțin plăcut), viitorului animat de copiii noștri, ci din contră să le oferim acestora, dacă nu o situație materială tocmai îndestulătoare, măcar o educație sănătoasă, amintindu-le mereu că dacă astăzi nu s-au putut bucura de ceva mult dorit, cu încredere deplină în Bunul Dumnezeu, mâine vor avea parte de toate cele lipsă și, la rândul lor, prin aceeași bunătate, cumpătare, iubire față de semeni vor putea păși cu demnitate în Împărăția Sa nelimitată și eternă.
Înainte de a începe partida este impetuos necesar a identifica piesele ce vor fi antrenate în necruțătorul șah al vieții, dar pentru aceasta trebuie să definesc o parte, măcar, dintre termenii ce fac posibilă desfășurarea ,,pieselor’’ în câmp. Dacă dumneavoastră găsiți o altă ordine în prezentarea lor, nu fac nici o obiecție, ci, dimpotrivă, sunt gata să îmbrățișez orice intervenție.
Dar să încep cu primul :
Zvonul – este o știre auzită cel mai adesea, rareori vizualizată (de exemplu se întâmplă uneori să observi ceva cu coada ochiului și apoi te întrebi mult timp, chiar toată viața, ce ar fi putut fi acea imagine în realitate).Fără a mai consulta și pe altcineva în această privință, deja îi dai un contur acelei imagini, iar cu prima ocazie când întâlnești un semen, ai tendința de a o descrie ca pe un obiect sau ființă ;
Bârfa- este o vorbă ieșită din gura individului ( ,,ce iese din gură e păcat’’) care deseori, mai ales într-un grup de țațe, este ,,ornamentată’’ cu fel de fel de cuvinte jignitoare la adresa subiectului ,,analizat’’ și de regulă fenomenul se petrece în lipsa acestuia ;
Fățărnicia- subiectul ce urmează a fi discutat este omniprezent, amețit de cuvintele frumoase, pompoase ce-i sunt adresate de către bârfitor, fără a bănui o clipă că acesta, imediat după consumarea discuției și plecarea celui periat, intră în contextul unei descrieri cu totul obscene, încă din momentul în care cel care bârfește se angrenează într-un dialog, cu un bârfofil, sau de multe ori în iureșul izat de atâta turbăciune spirituală, acesta, din obicei, întreprinde un dialog aleatoriu, nemaiținând cont cui îi transmite vorbele ;
Ispita- îmbracă o diversitate de mijloace de a atrage victima încât aceasta este parcă hipnotizată de spurcăciune, care de astfel este înzestrată de cel ce nu urmărește altceva decât să-și atingă scopul mârșav, acela de a ademeni și cuprinde în armata sa cât mai mulți indivizi ;
Perfidia- promisiunea ,ce nu are o materializare, cu toate că hahalera înceacă să convingă victima credulă că cele spuse de el își vor găsi finalizarea sperată de aceasta Este extrem de periculoasă mai ales prin faptul că în loc să-și găsească măcar o licărire de realizare, dimpotrivă, exponențial, atacă speranțele de reușită, le macină precum o moară cerealele supuse acestui proces, râmânând praful din optimismul celui aflat în nevoi ;
Intriga-este identificabilă cu o semănătoare, numai că are scopul murdar de a cultiva semințele răului, determinând victima să ia decizii negândite, având o putere de convingere extraordinară, peste 90% din practici finalizându-se în dezastre de natură umană -certuri mărunte între cei implicați într-un oarecare conflict, injurii, scandaluri, bătăi și-aș putea adăuga chiar și crima ;
Invidia- îmbracă mai multe nuanțe : de ce prosperă semenul, de ce are o viață de familie fericită, de ce se descurcă mai bine într-un colectiv de oameni, fără a face o analiză în privința modului în care i se petrec acestea ;
Ranchiuna- procedeul nu tocmai ortodox, prin care spurcăciunea, în loc să ia ca model pe cel prezentat în paragraful de mai sus, dimpotrivă, îi dorește acestuia să i se întâmple cele mai oribile necazuri ;
Ura-este manifestată cel mai adesea când cele dorite cu gând de a i se întâmpla numai rău celui cu suflet pașnic, nu se finalizează întocmai ;
Mișelia- pentru a-și atinge scopul prezentat anterior, spurcăciunea intervine în a împiedeca ducerea la bun sfârșit a celor ce și le-a propus opusul său, utilizând cele mai decadente mijloace posibile, gândite numai de creierul său bolnav ;
Trădarea- poate fi analogată cu un ter-tip judiciar, folosit adesea în procese, dar precum îi este și denumirea, se poate identifica cu ,,vânzarea’’ către alte spurcăciuni, a celui ce la nevoie poate l-a salvat și de la moarte, riscându-și libertatea sau poate chiar propria viață ;
Umilirea - un mijloc uzual folosit de spurcăciuni, în anumite situații, prin adresarea de cuvinte jignitoare, uneori și gesturi obscene, omului cinstit, în prezența terțelor persoane care au o mai mare sau mai mică legătură cu cei prezenți ;
Sunt ferm convins de faptul că dumneavoastră s-ar putea să aveți mai mulți termeni legați de natura acestui comportament înecat în mocirla fetidă a compostului de ură etc.
Pentru a fi mai explicit vă voi propune o temă de casă sau pentru acasă, cum vă convine :
Enunțul temei : Identificați, în întâmplarea (reală- am fost chiar martor la aceasta) de mai jos cel puțin două dintre noțiunile descrise anterior :
Într-o zi, s-o notăm cu Z, s-au distribuit materiale de birotică salariaților instituției
Unul dintre aceștia avea doi copii studenți. O colegă îi spune acestuia să dea o parte dintre materiale acestora, știind deja că respectivul avea un deficit bugetar, fiind singurul care finanța cheltuielile familiei formată din patru persoane. Alegându-și un vocabular adecvat situației, colegul nici n-a mai stat pe gânduri, conformându-se spuselor acesteia. A plecat imediat ducând acele obiecte acasă fiind convins de pragmatismul colegei. Nici n-a ieșit din unitate, că aceasta s-a și dus s-o anunțe pe șefa sa directă că respectivul și-a însușit dintre obiectele distribuite, plecând cu ele acasă.
Fără să aibă cunoștință de cele petrecute în lipsa lui, colegul este chemat să dea explicații cu privire la obiectele lipsă.
Ar mai putea fi încercat și un alt joc în afară de șah, dar mai direct și anume un banal joc de puzz-le și vă veți putea da seama cu câtă ușurință acești mizerabili termeni se pot cuibări între frumoasele litere ce compun cuvintele ce exprimă în esența lor bunătatea, cinstea, respectul, mila, onoarea, sinceritatea, tandrețea, iubirea aproapelui
mai mult ca pe tine însuți etc.
Exemplu :
MORALITATE
SINCERITATE
ONOARE
CINSTE
PIOȘENIE
BUNÃTATE
CREDINÞÃ
ADEVÃR

Cea mai potrivită soluție în a eradica sau măcar a atenua tentaculele Răului, este educarea viitorului societății, a copiilor noștri prin orientarea lor spre credința în Dumnezeu, până nu este prea târziu, având în vedere faptul că Spurcatul perseverează sub orice chip în a-i atrage în virtuala lume a sa prin oferirea de iluzii, halucinantă, prin mârșavele-I asigurări că slujindu-l pe el victimele vor duce o viață plină de huzur, orbindu-le conștiința cu luciul orbitor al bogățiilor materiale dar mai periculos, al celor spiituale.
Abia acum cred că e momentul să explicitez titlul acestei lucrări:
Pentru șahul vieții, voi alege în mod simbolic piesele negre reprezentate prin culoarea neagră și definite într-un paragraf anterior, iar piesele albe vor fi cele cuprinse în puzz-el-ul etalat mai sus.
Cei câte opt pioni din fiecare tabără, reprezintă masa de indivizi marginalizați social, numai că partea de culoare neagră se folosesc de cele dobândite în urma cerșitului, bani (spurcați și la propriu și la figurat), hrană, îmbrăcăminte etc., în a alimenta răul, împânzind crâșmele, care sunt deja cunoscute ca scenarii de distrugere a demnității umane, a decăderii cu toate repercursiunile sumbru famate ale familiilor acestora. Ei sunt deja compromiși, prin slăbiciunile lor, în a recruta noi indivizi încercați de pesimismul vieții, fiind amăgiți de promisiunile etalate fățiș de cealalt grup de piese, începând cu nebunii până la rege.
Mai pe înțelesul tuturor, acestea din urmă simbolizează supușii direcți ai Satanei, care, prin metodele sale meschine, are grijă să-I abată de la eventuală credință în Forțele Binelui, prin travestirea sa în imagini creștine, arătându-li-se adesea în vise, cu înfățișări de îngeri, ademeniri fățișe spre un trai nelipsit de grija zilei de mâine, dar toate acestea cu respectarea unor condiții impuse cum ar fi adulterul, hoția, tâlhăria și chiar crima, fără ca cel hipnotizat de acum să realizeze tragedia ce va urma. Poate nu găsesc oportunitatea adecvată a acestui mecanism, dar de acest lucru sunt sigur că se petrece din ce în ce mai frecvent.
De cealaltă parte a tablei se află piesele albe, numai că pionii reprezintă masa de oameni necăjiți, sărmani, care pe lângă frica de Dumnezeu, se roagă necontenit Lui, pentru a ieși din situația pauperă, iar pentru cele primite, se oferă să-l ajute pe cel ce-i oferă fără a fi vreodată nemulțumit.
Ca și în cazul pieselor de culoare neagră, piesele de la nebun pâna la rege, propovăduiesc binele, luptând cu vehemență împotriva blasfemiilor de orice natură intentate de adversarii lor.Chiar dacă se mai întâmplă uneori ca din bunătatea lor să ofere câte ceva celeilalte categorii de oameni necăjiți nu ar trebui să regrete faptul că i-a ajutat, ci dimpotrivă să se simtă onorați că în felul acesta L-au îmbrăcat s-au hrănit pe Fiul Omului, Iisus Hristos, iar gândul acestora de a face rău se va mai disipa cât de cât și mai devreme sau mai târziu aceștia își vor lumina mintea și chiar îl vor putea regăsi pe Dumnezeu. Pericolul mare este în continuă creștere datorită celeilalte categorii de piese, care, prin voința stăpânului lor Satana, încearcă pe orice cale, să anihileze tendința acestora de a se alinia forțelor pozitive, folosind cele mai josnice metode în acest sens.
Cu permisiunea dumneavoastră, stimați cititori, voi încerca să dau o explicație la frecvența cutremurelor de pământ, pe care le-am avut în ultima perioadă de timp.De fapt nu sunt altceva decât niște semnale transmise de către Însuși Tatăl Nostru, întregii omeniri în a căuta calea mântuirii prin renunțarea la a mai gândi negativ.
În fapt ce se întâmplă ? Promovând Binele, ne încărcăm cu energie pozitivă, dar despre rolul ei vă voi spune după ce descriu energia negativă. Aceasta pătrunde cu foarte mare ușurință prin ,,porii’’scoarței terestre, coborând la adâncimi de până la câteva sute de kilometri uneori și nu face altceva decât să disloce plăcile tectonice care implicit vor duce la cutremure, uneori catastrofale.Pentru a contracara producerea acestor dezastre, trebuie sporită energia pozitivă, care are tendința de a urca și în felul acesta încetinește și chiar stagnează infiltrarea energiei negative. Singura cale prin care putem realiza aceasta este orientarea noastră către credința în Dumnezeu.
Când am afirmat că trebuie să-ți iubești aproapele mai mult ca pe tine însuți, nu m-am referit numai la semenii cei mai apropiați, ci la întrega populație a globului. E simplu de înțeles modul în care se poate interveni în a stăvili extinderea ariei de însămânțare și cultivare a Răului. Educația are un rol esențial în această privință, începând cu concepția individului, parcurgerea celor 7 ani de acasă, ciclurile școlare și ,,lansarea’’ acestuia în societate
Cum am reuși, pe moment să mai uităm de tumultul nemilos al vieții de zi cu zi, dacă nu am evada într-o lume iluzorie, unde toate întâmplările au ca finalizare numai happy-end-uri ?1 Sau ce s-ar întâmpla dacă spectacolele de teatru, cinema sau de oricare altă natură ar avea finaluri victorioase ale răului, cum ar reuși acestea să schimbe conștiința umană, ce repercursiuni ar genera asupra psihicului uman, frământat deja de o multitudine de probleme cotidiene ?
De aceea aș propune ca un fel mediere a acestor situații mis-en-scene-ul unei lumi ideale, dar pe o perioadă determinată de timp, altfel existând riscul să nu ne mai trezim la realitate.
De ce ar fi necesară această incursiune totuși ? Simplu, având în vedere faptul că în acest nou mediu putem lesne să ne propunem a realiza ceva pentru a depăși greutățile drastice ale vieții reale. Trebuie doar să ne dorim din tot sufletul să se realizeze cele pe care ni le dorim, dar niciodată să nu uităm că singurul sprijin în materializarea lor este credința nestrămutată în Atoatecreatorul- Dumnezeu.
Indiferent de religie, de cum îl vede fiecare dintre noi pe Dumnezeu, găsesc firesc faptul că nu trebuie să ne bucurăm numai de sărbătorirea lor, prin petreceri deșănțate, indiferent dacă am respectat perioadele de post, cu tot ce prevăd, dar esențial ar trebui mai înainte de toate semnificația fiecăreia dintre ele.
Dacă pe data de 25 Martie, sărbătorim Bunavestire, când arhanghelul Gavril I-a spus Fecioarei Maria că în Trupul Ei se va zămisli Fiul Omului, Iisus Hristos, Mântuitorul Neamului omenesc, pentru noi cei care existăm încă, datorită lacrimilor Ei prin rugile sale fierbinți către Dumnezeu, pentru a-I înmuia supărarea cauzată de toate nelegiuirile muritorilor, exact după nouă luni, cât durează perioada de sarcină la femeie, adică pe 25 Decembrie, Fecioara Maria a dat naștere Mântuitorului, Impăratul ce Va sosi să judece vii și morții a cărui Împărăție nu va avea Sfârșit !…
Părerea mea este că în toată această perioadă, cel puțin, să fim mai buni, mai toleranți, mai respectuoși cu semenii noștri, să le oferim sprijin material și moral sau numai moral, dacă nu putem altfel, să eliminăm ura dintre noi, cu alte cuvinte să nu uităm că sărbătorim ceva Unic, în fiecare zi până la nașterea Mântuitorului Nostru.
Procedând astfel, prin acest exercițiu, vom uita pe viitor să ne mai facem rău unul altuia și poate că Bunul Dumnezeu Va Îndura spre noi, iar Judecata de Apoi va fi mult mai blajină, nu înfiorătoare cum este prevestită acum.
Totul este în puterea și bunătatea noastră.
S-a pus de multe ori întrebarea : ,, Cine a fost mai întâi , Oul sau Găina ?!
Răspunsul dat de mine este unul ipotetic, deocamdată – Găina.
Îmi susțin această afirmație punând în balanță, pe de o parte aproape incomensurabila varietate de ființe vii începând de la organismele unicelulare, fie ele de origine vegetală și animală, până la cele mai evoluate varietăți de specii de plante și animale, printre care și Omul ca specie de origine animală.
Cândva am fost pus în postura, profesând ca profesor suplinitor în biologie, să explicitez apariția vieții pe Pământ, dar acest fapt petrecându-se după anii 1990, când tocmai se introdusese în programa de învățământ și Religia, avusesem câteva momente de vizibilă dilemă, explicându-le totuși copiilor că viețuitoarele au fost create de Dumnezeu, iar transformările suferite de acestea de-a lungul timpului s-au datorat factorilor de mediu, climă, geografici, geologici etc.
Deja erau emise o multitudine de ipoteze privind apariția vieții pe Pământ, dar toate se sufocau mai devreme sau mai târziu, ciocnindu-se de aceeași întrebare : și totuși cine a creat Universul ? Toate cercetările științifice legate de acest aspect, unele fiind încununate chiar de un așa-zis succes, se loveau de aceeași enigmă.
Părerea mea este că Adam și Eva, ca să recurg la Geneză, sunt două nume simbolice, unul pentru partea bărbătească și celălalt pentru partea femeiască. Este adevărat că de la cei doi ne tragem, dar nu numai noi oamenii, ci întreaga complexitate biologică, nu numai de pe Pământ ci din întreg Universul, care este creat de Singura Forță Divină- Dumnezeu, care este Alpha și Omega pentru Infinitate.
,,Fiecare pasăre pe limba ei piere’’-este adevărat și pot să fac unele comentarii la această propoziție.
Hai să luăm ca exemplu criza petrolieră cu care ne confruntăm de ceva timp încoace. În cât timp s-au format acele ,,rezervoare’’ de petrol cunoscute și sub denumirea de pungi petroliere ?!Zeci de milioane de ani, nu ? Cam cât timp i-a trebuit omului să epuizeze această sursă de energie ? Cam 145-160 ani. În ce scopuri s-a utilizat acesta,? În proporție majoritară cu scopuri distructive: războaie, poluare etc.urmate de consecințele nefaste cu care ne confruntăm : efectul de seră, dereglarea climei, mutații genetice necontrolabile etc.
Putem afirma, că trăim în era calculatoarelor ce evoluează rapid, autodepășindu-se în performanțe, telecomunicațiile câștigând un vector esențial prin utilizarea pe o scară tot mai largă a internet-ului.
Mă opresc, nu întâmplător în a face câteva comentarii asupra acestei forme de comunicație rapidă. In afară de faptul că poți lua legătura cu cei apropiați, poți intra și în posesia de informații mai mult sau mai puțin importante ca valoare sau interes.
Ceea ce mă deranjează cel mai tare este bârfa pe internet, care ajunge să bruieze de multe ori semnalele emise de sateliți, semnale ce pot fi de o importanță majoră în multe cazuri, mai ales atunci când se prevede a se petrece o catastrofă naturală- uragane, atacuri armate etc.
Dacă ar fi să tratez fiecare problemă ce privește identificarea noastră ca existență pe acest Pământ, ar trebui să mă extind pe un vast teritoriu de cuvinte direcționate pe teorii, deocamdată, și aș avea tendința de a scrie un roman fluviu și bineînțeles că n-ar mai avea nici o șansă de a fi citit de cineva până la capăt, incultura instalându-se și chiar înrădăcinindu-se cu o mare ușurință, fiind irigată și hrănită cu imaginile virtuale oferite brownian de expansiunea creierelor artificiale ale computerizării.
Concluzionez, deci, prin a-mi asuma, ca orice narator, obligativitatea de a reveni, la subiectul acestei proze, ca această horă de care am pomenit, jucată pe marea scenă a lumii, comparată cu o tablă de șah, să-și găsească sfârșitul (jocul, dansul etc. te vor epuiza în cele din urmă), în situația de pat, în nici într-un caz în cea de remiză, iar cea de șah mat trebuie să fie total exclusă pentru spurcăciunile descrise.
Să nu uit, de fapt mai sunt atâtea aspecte de prezentat, încât risc să mă ,,rătăcesc’’ prin multitudinea lor, dar să trec la fapte și să descriu un aspect la care nu cred că a reflectat prea multă lume și anume acela privind ritmul, succesivitatea calamităților naturale de orice fel (cutremure de pământ, uragane, taifunuri devastatoare, alunecări de teren, erupții vulcanice etc.), războaie (acela al Rozelor, cel de 100 de ani, precum și cele mari două conflagrații mondiale), greve de orice natură, lovituri de stat ș. a. și să fac o reflectare ,,la rece’’, chit că în ligheanul cu apă rece trebuie să mai pun și câteva bucăți de gheață, iar pe cap un prosop ornat cu niscaiva cubulețe refrigerate fără milă și să trag concluzia că toate aspectele prezentate nu au fost întâmplătoare.
Cum ,,argumentez’’ această prezentare ? Simplu ! Periodic, în Eternitatea Umană, probabil că pentru încercarea încetinirii expansiunii Răului cu toate valențele lui, Cineva A Avut nevoie de întregirea sau chiar închegarea unei i armate de îngeri (printre victimele celor prezentate în paragraful anterior s-au aflat prea mulți copii, persoane handicapate fizic, psihic, bătrâni cu frică de Dumnezeu etc) care prin sacrificiul lor, înainte de termenul prevăzut de regulă în destinul dat de Atoatecreator, au fost aleși de Însuși El în lupta împotriva Simbolului Răului [ ].
Noi, națiunea română, am trăit o viață mai mult pestriță, atât în epoca predestinată comunismului ( aceea de aur) simbolizată în teatru prin masca ce râde, sau de ,,Omul care râde’’, mutilat în acest fel, de mic copil, descris de V. Hugo, sau prin zâmbetul forțat al balerinelor în spectacole ori ale actorilor de comedie pe scena de teatru sau film etc. iar după evenimentele măsluite din Decembrie 1989, ne-am pus, majoritatea dintre noi, masca ce simbolizează Plânsul, dar să nu uităm că de atâta durere în suflet, ,,rezervele’’ din acest articol s-au epuizat, încât afișarea acestui sentiment parcă s-a autotatuat pe chipurile noastre, iar potopul provocat de lacrimile noastre pare insuficient pentru înecarea deziluziilor, a promisiunilor deșarte, a speranței că vom mai ajunge vreodată la colacul de salvare pentru care unii și-au sacrificat și singurul și neprețuitul dar dat de Însuși Dumnezeu !
Mă simt dator cu explicitarea unei propoziții din acest material, ,, Iubește-ți aproapele mai mult ca pe tine însuți !.’’
Poate fi greu de îndeplinit acest lucru ?! Pentru început, suntem cam toți puși într-o vădită încurcătură, dar cu un infim efort, am putea realiza că este foarte ușor de îndeplinit.
Nu mă refer aici la extremul gest de kami-kaze, nici la fanaticii care își dau și viața pentru o cauză care deja poate că este și depășită în contemporaneitate, ci la ceva creștinesc .
Cred că un exemplu elocvent și chiar demn de copiat de la unul la altul ar fi în cazul în care aproapele tău este soția care este însărcinată. Cum poate fi ea mai iubită ca propria-ți persoană ?
Simplu, arătându-i afecțiunea în cel mai înalt grad de sinceritate, iubire, respect, preluându-i peste 50% din treburile specific feminine ( spălat și călcat rufe, chiar încercându-ți și ,,talentul,, culinar etc.), evitarea creării situațiilor de dispută, cele de violență verbală, dar mai ales cele de natură fizică etc. De asemenea trebuie făcut un efort deosebit și în privința renunțării, pe perioada sarcinii, cel puțin, la plăcerile noastre personale (ieșirile cu prietenii în oraș etc.).
Un alt mod de a-ți iubi aproapele mai mult ca pe tine însuți ar putea fi și în cazul în care afară e un ger cumplit, ești îmbrăcat corespunzător, iar pe lângă tine trece un semen, care tremură de frig fiind îmbrăcat subțire. Îl poți ajuta, cu un minim efort în a-ți ceda paltonul, oferindu-i căldura de care are nevoie în acel moment, chiar dacă după scurt timp începi să tremuri în locul lui.
Mulțumirea ta trebuie să fie că îmbrăcându-l pe acel om, L-ai îmbrăcat pe Iisus Hristos !
Poate că uneori ați putea reuși să renunțați, nu neapărat că vă este de prisos, și la cel puțin un codru de pâine dăruindu-l din toată inima unui semen flămând, care n-a mai mâncat ceva de mult timp.
Exemplele le-ați putea înmulți chiar dumneavoastră, fără a vă imagina că ați fi în situația celui aflat în nevoi.
Cine are ochi de văzut, să vadă, până ce nu este prea târziu, adică, printre altele să nu cădem în ispita ca în loc de icoanele sfințite, să fie expus simbolul dolarului sau al euro, pe care deja este deja ,,strecurată ‘’ Pecetea lui Antichrist.

Iulian Nistor
Vaslui – 14 Aprilie 2006