agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-12 | | Bună ziua. Al treilea război s-a terminat, noi suntem cei ce aducem pacea. Așa poate vor zice câștigătorii celei de a treia conflagrații. Dar ce va rămâne din noi în cea de a doua zi ? O, noi oamenii nebuni nu vedem că distrugem planeta! Tot ce poate fi frumos în jurul nostru. În vârtejul TEHNICIZÃRII mondiale uităm că această planetă e vie, uităm că tot ce ne înconjoară trăiește. Pavând o stradă, săpând un puț ori o mină, luăm din tot ce ne dă planeta, îi ne facem din ele așa zisele mijloace cu care ne facem traiul mai fericit. UITÂND (de cele mai multe ori voit), să dăm înapoi din ceea ce luăm. Când rupem flori, nu mai sădim altele înapoi, tăiem un copac, dar așteptăm puieții să-i pună altcineva; extagem minerale, țiței, gaze, din dărnicia planetei luăm aproape tot, uitând între timp de ele, împrăștiindu-le apoi ca un copil răsfățat prin toată curtea acestui dar divin, primit nu știm de la cine sau poate voit impus nouă. Împrăștiem în aer noxe, deșeuri de tot felul pe sol, în sol ori în ape, tot ce-i stricat sau vechi, nepunând în loc la ceea ce am luat decât deșeuri. De cele mai multe ori, nimic. În goana lor nebună după înavuțire, copiii planetei uită că nu ei au creat ci invers, deoarece este scris: “din pământ te-ai născut, în pământ te vei întoarce”. Uităm că mai există și vântul și soarele și apa, nefolosindu-le fiindcă sunt la îndemâna și prea ieftine. Am uitat mersul pe jos. Nu credem în motorul cu apă, în neconvenționalele energii. Fiindu-ne la îndemână, le uităm voit, căci nu distrug. Ucidem cum nici un animal nu o face, ucidem din plăcere (apoi o numim necesitate), dar mai rău, ne ucidem între noi. În numele înavuțirii s-au dus și se vor mai duce războaie, vor mai muri mulți oameni dar ce-i mai rău, multi cai, cum zi-sa oarescine. Ce poate fi mai rău când în numele unor așa-zise idealuri, am exterminat civilizații pe care doar foarte târziu am încercat să le înțelegem? În nestăvilita foame de a ocupa, am exterminat specii, în numele cunoașterii distrugem, apoi spunem că a fost eroare umană, dând vina pe cei ce ne-au pus la dispoziție arma, uitând de cel care a tras. Bună ziua! Al treilea război s-a terminat! Așa vor spune atomii reactivi de uraniu, răspândiți pe întreaga planetă, când tot ce este viu pe planetă a murit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate