Cu trecerea vîrstei ajungem să obținem dreptul moral la o analiză a celor trăite, să ne exprimăm opinia,să presupunem ce s-a întîmplat și ce se întîmplă cu noi, actul contemplării oferindu-ne retrostecții tot mai clare și o mai calculată perspectivă. În vreme ce evenimentele se gîlcevesc contradictoriu, marcînd pe răbojul timpului istoria vieții fiecăruia, ea, viața ne lasă loc și pentru bucurie și pentru necaz, ca sț învățăm momentele tragice.Odată ce te-ai născut, neapărat ești legat de palma de pămînt unde ți se crează universul Patriei,iar în decursul vieții dorești o claritate, o limpezire ale istoriei ce s-a petrecut și se petrece odată cu destinul tău. Dorești a pătrunde în esenăa unor evenimente, fenomene neclare, ce nu le-eau lămurit predecesorii,poate din motivul, că nu le-a permis factorii subiectivi și obiectivi ai zilelor petrecute cu ei. Și fiecare caz în parte se topește în destinul unei generații, înainte de a înregistra un salt calitativ la o altă spirală a infinitului. Într-o bună zi începi a te întreba mai insistent, filosofic: cum se face că unii în orice împrejurări, adună bogății fabuloase, reușesc a le camufla ( pe cînd alții abia de-și duc zilele în mizerie) nici să le pese ( ba chiar se bucură!) cînd fură obraznic șansele multor semeni de-ai lor.Se pare că o piază rea sau o gigantică mînă din umbră rînduiește în taină niște lucruri pe care raționalitatea umană încă nu le poate clar, explica... Încerc și eu a încerca sî-mi expun punctul de vedere asupra unor observații, analize efectuate pe experiența de viață în decursul vieții trăite. Am avut o copilărie magnifică în satul de baștinț, Inești ( Ineasca) de lîngă Telenești, apoi după ce abia lăsasem mantia adolescenței acasă, mă pomenesc elev la o școală profesională din inima capitalei republicii. Dacă pînă atunci crescusem în leagănul limbii române,educat de tradițiile populare, modul de gospodărire al părinților, deodată, la Chișinău m-am pomenit în altă lume. Peste tot se vorbea rusește, graiul matern erai nevoit să-l ascunzi în buzunare pentru a-l scoate, atunci cînd te întorceai în sat.Chiar nacealnici moldoveni, dacă te adresai la ei cu vreo întrebare, îți răspundeau rusește. Credeam atunci că este o joacă, nepricepînd că în realitate aceasta înseamnă ceva mai serios.Apoi am fost mobilizat în armată și acolo, fusesem obișnuit să însușesc o limbă străină, limba lui Lenin, precum au făcut-o toți contemporanii mei la acea vreme. Ofițerii sovietici, la orele politice, ne convingea cu toată seriozitatea, să ne gîndim la viitor: dacă dorim să devenim ceva în viață, este necesar să intrăm în rîndurile Particului comunist al URSS. Pe atunci, în primul rînd mă gîndeam, după armată, să-mi continui studiile superioare la facultatea de drept din Chișinău.În orele de răgaz,fiindcă , părinții îmi trimesese manuale în limba maternă, mă pregăteam intens , însușind programa de studii, pentru a mi le continua mai departe odată cu revenirea la baștină. Spre sfîrșitul serviciului militar,la insistența comandamentului , am dobîndit recomandare din partea a doi ofițeri, să devin candidat în membrii partidului comunis, .Dar n-am izbutit să-mi ating scopul. Termenul de candidat în membrii de partid era aproximativ un an, dar sosise ora de revenire acasă. După demobilizare, din armata sovietică firește, revin la Chișinău, susțin cu dificultate admiterea, mă pomenesc student la facultataea de Drept.Am prezentat secretarului organizației de partid acele recomandări din armată, dar acesta m-a privit suspect,după care mi-a zis:
- Asta încă nu înseamnă nimica. Ele, documentele, se anulează. Este nevoie să te cunoaștem, apoi numai după aceia te vom putea recomanda în partid...
N-am dat nici o însemnătate acelui refuz,păstrînd doar o amintire personală, că odată avusem șansa de a deveni membru al pcust. Eram fericit că-mi împlinisem visul, mergeam zilnic la bibliotecă, fascinat de lumea cărților.Deprinsesem a mă descurca în limba rusă, citeam cu rîvnă manualele editate la Moscova bucurîndu-mă că am ocazia de a pătrunde în tainele jurisprudenăei.Chiar, în sine îi compătimeam pe mulți dintre colegii mei rămași la sat, care nu izbutiseră să devină studenți.Și îndată, de la primul curs observ că toate prelegerile, cu exepăia celora de la istoria pcus fie de lectori autohtoni, fie de alte naăionalități ni se citeau în exclusivitate în limba rusă.Cu toate că ne socoteam grupe moldovenești.Profesorii moldoveni, uneori vorbeau pocit, necărturar, în limba rusță, dar o făceau cu o ambiție și o insistență vădită, convinși că așa stau lucrurile. Niciunul dintre ei nu dorea să facă vreo abatere, cu exepăia celuia de la istoria pcus, și încă al altuia de la teoria statului și al dreptului, față de care sunt recunoscător și azi.Setos de cunoștințe cercam a mă abate de la toate cele văzute, convins că este nevoie de a acapara cît mai multă informație.Asaltam biblioteca universitară, de altfel, bogată,secundat pururi de dicționarul explicativ al limbii române, la care avea acces liber orice student.În orele facultative studiam suplimentar, în manualele rusești,cîte ceva din istoria poporului român,creîndu-mi-se unele concepții față de această problemă. Deprins încă de la școala medie din Telenești, unde am învățat doi ani, oricînd, dacă chestiile se refereau la istoria Moldovei, citeam unele concluzii printre rânduri. Mai ascultam sistematic radio București ,unica sursă de informație vie de peste Prut, cu celebrii ei comentatori sportivi , predilecțiile filologului A.Graur,referitor la limba română,astfel, începînd a formula o părere paralelă despre farmecul și dulceața limbii materne.Oricît de multe osanale nu cercau lectorii, studenăii din grupele ruse, ai duce limbii lui Pușkin, studiind , am ajuns la ferma convingere că prin nimic ea nu întrece frumusețea și bogăția limbii noastre... Am mai avut niște părinți care au apucat vremile cînd trăiau în țara Românească, povestindu-ne viața tinereții lor și, pe la mijlocul anului,începuseră în mintea mea să apară multe semne de întrebare. Pasionat a studia viața popoarelor din Europa, care de altfel în decursul dezvoltării lor, au trecut prin grele cumpene , totuși și-au păstrat integritatea teritorială, identitatea limbii. Făcînd aceste grade de comparaăie,citind literatură despre Napoleon, Janna d,Arc, Ian Jijca, Juzepe Garibaldi, Hristo Botev,Minin și Pojarski ș.a.ajung la convingerea că popoarele, cînd a cerut intemperiile timpului, au creat personalități, care și-au asumat responsabilitatea la situația concretă de au dus neamul spre lumină, s-au ivit și mai multe semne de nedumirire. Sî de ce, adică, la noi, în Moldova, care este pământ romînesc, să se ignoreze limba maternă, fiind abuziv înlocuită peste tot cu cea rusă? De ce lectorii, profesorii noștri, nu se stimează cît de cît ca să ne citească prelegerile în maternă?De ce acei de la conducerea republicii, cînd își țin discursurile în fața poporului, la radio, la televiziune, vorbesc o limbă străină lor. Oare nu au mîndria națională,oare dînșii nu înțeleg că avem și noi o limbă veche, bogață și foarte frumoasă? Cineva din profesori,dacă și îndrăzneau sț spunț ceva, românește,parcț scoteau cuvintele cu fărîmituri, din buzunar, deoarece, din mijlocul aulei, neapărat, cineva striga enervat: Govorite, ctiobî vsem bîlo poneatno! ( Vorbiți ca să fie pe înțelesul tuturor!). Era de ajuns ca între o duzină-două de moldoveni să fie prezent un vorbitor de limba rusă, că toată convorbirea din acea companie să fie... pe înțelesul tuturora. Adică, în ruseâte.O mare contribuție o aduceau profesorii. Atunci, cînd făceau referire la istoria statului și dreptului, de ce nu vorbeau adevărul ( adeseori întîlnit în manualele rusești, de altfel! )despre istorias relațiilor dintre URSS și România.Mai ales în perioada de la începutul secolului și cea de la 1940? Ba, dimpotrivă. Unii lectori, mai ales de naționalitate română, vorbeau cu mare
dispreț despre România, despre istoria ei, despre tot ce era românesc. La istoria RSS Moldovenești, referindu-se la anul 1917-1918, cînd se petrecuse actul Unirii, lectorul flutura monografia semnată de el, despre trădătorii neamului din Sfatul ьării, apoi despre lupta poporului moldovenesc împotriva regimului român și despre multrâvnita
eliberare de către tancurile rusești ale Basarabiei la 28 iunie 1940. În susținerea profesorului, cu referate eșeau la tribune studenți, și cu mult elan , convingere condamnau pe dușmanii români, care au îndrăznit în acea perioadă istorică să înrobească poporul moldovenesc...Acest lucru, de rând cu unii studenți capabili, îl făceau mai ales acei colegi, care nu prea asudau pe băncile aulelor la celelalte obiecte.Uneori eram invitați, după lecții, într-o sală mare, ca vreun poftit de la societatea de știință, să ne citească unele date suplimentare din actualitatea internaîională,referindu-se numaidecît la politica României,al căror conducători,evident, tînjesc după teritoriile Basarabiei și Bucovinei retrocedate la 1940. Și tot acea persoană ne avertiza, ca printre altele, că unii dintre studenăi, prea serios studiază istoria Moldovei, ca în unele discuții să-și exspună punctul lor de vedere. Eram avertuizați, că aceste chestiuni se depistează ușor, iar un viitor jurist nu poate avea loc în societatea sovietică, dacă contravine intereselor teritoriale ale statului în care trăiește. Lectorul cu pricina aducea exemple despre unele evenimente pentrecute la Chișinău cu participarea naționaliștilor, care au adunat florile de la postamentul lui Lenin și le-au dus la cel a lui чtefan cel Mare; cum în capitală au apărut într-o noapte niște inscriții antisovietice, proromânești pe frontalul unor edificii,cum se rșspîndesc uneori foi volante, cu chemări vădite la ameninăarea Puterii Sovietice în ținut..Ni se mai amintea că nu demult au fost arestați dușmanii Puterii Sovietice al-de oarecare Ghimpu, Usatiuc,Graur, чoltoianu care au mizat unirea cu România, dar s-au ales cu ani grei de închisoare... În cele din urmă cel de la tribună ne chema să fim vigilenți, iar dacă vom afla cîte ceva din acest domeniu, neapărat suntem datori să anunțăm decanatul. Iar cine v-a îndrăzni să camuffleze adevărul,este sortit exmatriculării... Îi chema în primul rînd să supravegheze climatul politic la facultate pe membrii de partid.Mi-am dat seama de ce aceștea se bucurau de favoruri. Evident, ei aveau totdeauna loc în cămin,bursă, note exagerate la examene,ei deveneau președinți ai organizaăiilor obștești , capi prin sindicate, comsomoale, incluși în componența unor delegații ce plceau în voiajuri peste hotare... Tot aceștea, adeseori lipseau de la lecții, fără a li se făce mizerie.În impresia mea, vedeam tot mai conturat un fel de castă favorizată, ce crea revolta în sine.N-am îndrăznit a mă indigna în public, decît mi-am destăinuit păsul prietenului familiei noastre,fost economist de prestigiu din Republica Moldova
-- Asemenea lucruri se petrec nu numai la facultatea sau Universitatea voastră, ci peste tot,în orice colectiv,îmi confesionă el în timpul discuției solitarte.De ce? Moldova dintre Prut și Nistru este o colinie rusească, iar colonizatorii sunt datori s-o menăină mereu în pîrghiile lor de fier, făcînd acest lucru prin oamenii lor din centru, de la Moscova, dar și mai ales... cu mâinele autohtonilor, ale cozilor de topor... La Moscova, sau prim pădurile Rusiei sunt amplasate instituții speciale care se ocupă, în exlusivitate, de studierea regiunilor Impreiului sovietic, acolo unde acuma își au zona de interese.Se studiază și se știe foarte bine tradițiile, obiceiurile, dar mai ales slăbiciunile poporului din zonă.Tot acolo sunt pregătite persoane din originea acestui neam,care ulterior sunt trimise cva lideri ai organizațiilor de partid, care conduc masele și supraveghează minuțios climatul politic în ăinut,sistematic raportînd despre aceasta în Centru.Pentr a se exercita activitatea pe teren este nevoie de oameni afiliați la interesul serviciilor secrete...Statul sovietic este un neobosit supraveghetor de noapte, care veghează pulsul vieții prin oamenii lui selecți...Aceștea sunt chemați, mai ales din interior, să distrugă orice încercare de uzurpare al idealurilor socialiste în RSS Moldovenească, dar mai ales, crearea nucleului de intelectualitate ce ar trezi conștiința națională în mase,cemîndu-le să se consolideze în lupta pentru reîntregirea țării noastre, România.Pentru aceasta ocupanții sovietici și-au creat servicii speciale, cu ajutorul cărora angajează, convertește persoane din orice sferă a vieții publice.. Aceste persoane autohtone, mai ales, sunt obligate să colaboreze cu serviciile speciale.Adică, ei angajează turnători, mai ales persoanele cu anumite vicii.Metehnele acestor cozi de topor, care, uneori cu plăcere acceptă colaborarea,preventiv le sunt studiate de către serviciile speciale de la o vârstă fragedă; de cînd insul e școlar, sau student... La această categorie se convertesc în primul rînd lingușitorii, bădăranii avizi după bani, carieriștii,cei care nu au nici un simț național , afemeiații, bețivanii, homosexualiștii, cei care s-au compromis cu legea.De exemplu, a comis o fraudă, l-au depistat, apoi, organele respective, prin manierele lor bine chibzuite,îl pun în fața dilemei: ori va colabora cu ei, sau este predat justiției.Omul, cu metehne, în asemenea cazuri,cedează... și intră în colaborare, în cîrdășie cu aceste servicii,de unde nu mai poate să iasă din joc, sau să se autodivulge.Dacă încearcă s-o facă, el poate s-o pățească rău: ori nimerește la închisoare ( în cel mai bun caz),dar cel mai frecvent -- nimerește la țîntirim!.. Prin aceleași metode, mai sunt angajați și persoane deștepte, care au simțul patriotic de român, național, sunt chiar poeți, pictori, scriitori,dar care de asemenea au vicii de altă natură: sunt bolnavi de grandomanie,sau doresc s-ajungă cu orice preț, în rolul de lider, pe care nu-l pot obține, decît cu ajutorul unor factori externi, subiectivi,chiar și prin intermediul unei soții rusoaice,care demult este afiliată la KGB....În această tagmă se poate de inclus și mulți lucrători ai bisericii.Mulți dintre preoți au colaborat și colaborează direct cu structurile KGBului... Nemaivorbind de persoanele care sunt legate de politica statului. Crezi că există în RSSM vreun politician român, vreun artist renumit fără ca soția lui să nu fie rusoaică? Nu generalizez,dar... Bănuiesc că există și alte modalități de angajarea turnătorilor, de a-i infiltra dibaci în sfera deservirii sociale, prin uniunile de creaăie, organe ale justiției , pedagogice, financiare,bisericești, chiar și printre pușcăriași, nemaivorbind de grupele studenăești. Acești turnătiori sunt mereu în supraveghere. Încă din timpurile cele mai vechi, dar mai ales pe timpul lui, Napoleon Bonaparte ( în Franța), Bechendorf( în Rusia țaristă) existau mai multe structuri secrete , care aveau menirea să se controleze unele pe altele cum păstrează turnătorii confidențialitatea.Serviciile secrete ale pcus, au menire diferită; de a răspîndi diferite zvonuri, anecdote,a dezinforma masele referitor la un oarecare eveniment ce prezintă interesul zilei, de a provoca vreo persoană cu viziuni progresiste, care are spirit revoluîionar, iar dacă necesită cauza, ei pot recurge foarte fin la lichidarea individului.Procedeele de exterminare sunt abominabile;rezultatul decesului persoanei poate fi trăsnetul cerului,
accidentul rutier,o moarte stupină, cînd acesta încearcă să repare firul electric defectat în casă, să se înece într-o piscină ș.a... Turnătorii cunosc acest lucru și, odată angajați, nicicînd nu se descoperă, orice nu s-ar întîmpla. Dacă vreun apropiat încearcă să-l bănuiască în colaborarea lui cu KGBul,pentru a-și nega apartenența la serviciile secrete, turnătorul poate să iasă în public, să se jure pe Biblie, pe copiii lui, pe tot ce are mai sfânt. Despre faptul că el este agentul KGBului, e dorit să nu știe chiar celălalt soț.Chestiunea este cunoscută doar de un cerc restrîns al conducerii.Adică cei ce reprezintă Pueterea,vârful pirtamidei.Cu ei, edilii conduc activitatea din umbră, mai cu seamă spiritele maselor. Este adevăratul mecanism de realizare și menținere a Puterii.Ești băiat bun, mi-a spus amicul familiei noastre, și nu este exclus să fii atras și tu în mreaja acestor jocuri, care este cel mai abominabilă armă al ideologiei pcus.Posibil e ca să ți se propună vreo călătorie într-un detașament studențesc peste hotare. Să știi, că în componența oricărui colectiv, care pleacă peste graniță sunt infiltrați mai mulți colaboratori ai KGBului,nemaivorbind de turnători,despre existența cărora unul despre altul nici nu pot ști. La facultatea voastră, poate mai puțin decât la filologi, sau bibliotecari, istorici, dar totuna sunt mulți turnători, din rândurile studenților, provocatori mai ales de discuții pe tema națională.Persoanele în cauză, precum am spus, sunt atât de camuflate, încât nici nu poți bănui aparteneîa lor la
categoria despre care vorbim... Nu m-a încîntat destăinuirile amicului,bănuiond că este o pură imaginație aproape bolnăvicioasă asupra unor lucruri care nu există. Serviciile secrete ale securității, la părerea mea sunt benefice în cadrul unui stat la menținerea ordinii, combaterea crimei organizate, prevenirea actelor teroriste, menținerea ordinii publice în cadrul frontierelor, lupta ci diversiile,contra spionilor... Dar de ce mi-a spus omul niște lucruri cu totul senzaționale, despre care el vorbea doar analizîndu-le ca pe niște presupuneri? De unde putea face asemenea deducții un om, care fusese deportat împreună cu părinții în Siberia, pe timpul lui Stalin ,neavînd, precum a zis el, o cît de mică atribuție la natura serviciilor respective. Nu i-am luat cuvintele în serios, dar, într-un fel oarecare m-a făcut să fiu mai prudent. Deja la anul doi de studenție,devenisem exemplar la purtare și la învățătură, am observat că începusem să trezesc interesul deosebit al unor profesori și colegi.Unii profesori,întîlnindu-mă ocazional prin coridor la recreațiile mari, mă provocau la discuții de felul: ce atitudine am față de România, dacă mă încîntă succesul selecționatei românești de gimnastică; ce cred despre copilul-minune Nadia Comăneci... de sunt pasionat de literatura română, observînd că-l citesc pe Eminescu în original, ce alte cărți recente am mai citit.Un cunoscut de la facultatea de matematici, moldovean de oraș, cu o limbă maternă cizelată, cult,bine educat, mă invita adeseori în compania sa,mereu indignîndu-se despre faptul cum sunt scrise firmele pe străzile Chișinăului -- în rusește, cercînd mereu să afle de la mine: de ce nu
avem mîndrie națională, de ce nu ne răzvrătim contra rusificării în RSS Moldovenească...Întreținîndu-mă cu ei, mă străduiam să fiu atent la răspunsuri, menținînd firul convorbirilor într-un făgaș ''oficial''.Am făcut-o cu bunăștiință,dorind să aflu dacă amicul familiei noastre avuse dreptate, atunci cînd mă prevenise.
Efectul s-a petrecut. La finele anului de învățămînt, am fost declarat de la tribuna universitară student exemplar, un potențial candidat în membrii de partid, iar ca o mulțumire, din partea rectoratului, varta am fost inclus în rîndurile detașamentului studenăesc ce pleca în Bulgaria.
M-am bucurat, firește. Învățătura oricînd mi s-a dat nespus de greu, nicicînd nu m-am considerat un student capabil. Doream să devin și membru de partid, cunoscînd, că astfel voi putea obține o perspectivă în viața de mai departe .Era un mare noroc să ai posibilitatea ca la mijlocul anilor 70, cînd URSS își păzea frontierele cu strășnicie, să mergi în vizită peste hotare, în Europa.Mai știind că voi avea ocazia să trec prin România. În ajunul plecării noastre am fost instruiți de niște persoane, ca să fim prudenți atunci cînd ne vom afla în străinătate și să fim exemplu de student al țării sovietelor.Ni s-a anunțat restricții cînd ne vom afla în treacăt prin România. În țara trandafirilor am, petrecut-o foarte bine. Eram tînăr,dornic de lucruri frumoase, cîntam la chitară, încîntam bulgăroaicele cu vocea mea.Cu toate-acestea acolo, am surprins vreo cîteva persoane din detașamentul nostru, care hojma ne provocau la discuții cu tentă politică, cu referință la frații de peste Prut. Făcînd în sinea mea o analiză al fiecărui individ din componența acelui grup de studenți de la toate facultățile Universității din Chișinău delegat acolo,am intuit vreo șase persoane, care aveau legături cu organizația, numele căreia îl pronunțam cu frică nu numai noi, studenții: KGB. După absolvirea universității anume acei suspectați de mine au devenit angajați oficiali ai acestei organizații. Vreo opt la număr. Nu știu cum, dar după acea vară, n-am mai vrut să fiu exemplar la toate. Așa este caracterul meu, ca să nu depind de voința cuiva și am început să-mi spun deschis punctul meu de vedere față de multe
chestiuni delicate; chiar și despre părerea față de România.
-- De ce se vorbește atît de arogant față de o țară sociealistă? m-am revoltat odată la o lecție acomunismului științific. Doar împreună avem acelaă ideal, construirea societății noi...Iar pe lîngă toate avem aceiași limbă, aceiași istorie!?..
Aflînd despre acesta bunul nostru prieten, bolnav deja, m-a privit plin de compătimire, doar ziciîndu-mi:
-- Þi-ai pus în pericol viitorul. Deacuma, oricît de bine n-ai termina facultatea, nu mai poți deveni anchetator, avocat, notar, procuror, decît un simplu consilier juridic...Păzea! Doar nici membru de partid nu ești.Iar întru cimentarea intelectualității naționale, decapitată de ruși după 1940, ar fi fost bine,întru renașterea ei, să recurgi la acest compromis de camuflare... Ulterior, regretam că n-am continuat să fiu artist al timpului. Tristețea s-a adîncit și mai mult pe chip, într-o zi de primăvară timpurie,cînd prietenul familiei noastre a decedat, plecînd în lumea celor drepți...Așa și n-am mai putut afla de unde cunoștea dînsul toate cele care mi le-a povestit. Am rămas pe unda vieții, pentru a medita toate cele auzite de la el,ca în decursul multo ani să cuget independent,și să fac unele deducții de la distanță,chibzuind că ele pot fi și o pură fantezie, iar odată ce societatea noastră a pășit pe făgașul democrației, ai dreptulconstituțional la cuvînt: sț teexprimi eșa cum gîndești, fără a pune în pericol uzurparea puterii timpului. Amicul a fost o exepție din puținii reprezentanți ai timpului, ce constituiau încă atunci intelectualitatea autohtonă,
intelectualitate, care parcă o aveam , dar a cărei activitate era anihilată și nu prea se observa.
Fenomenul de renașterea intelectualității basarabene după 1940 își are miracolele sale istorice.
Oamenii în vârstă mărturisesc că imediat după război, după ce o parte din intelectualitatea națională fusese deportată,sau nimicită prin împușcări masive de către ncavediști, iar altă parte nevoită să emigreze peste Prut ca să nu fie masacrată definitiv, înm enclava Basarabiei au năvălit puhoaie de populație rusofilă, care îndată au ocupat posturi de conducere.Acele persoane, imediat au întrodus peste tot limba rusă, stabilindu-se cu preponderență cu traiul prin orașe și orășele, centre raionale.Într-un singur deceniu, prin contribuția ocupanților sovietici, orașele complect au devenit rusificate. Se creau în masă familii mixte, copii cărora, firește, deveneau...ruși.membrii acestor familii au și fost de atunci încoace favorizați cu posturi înalte,favorizați.Anume acei moldoveni rusificați foarte curînd au și devenit platforma de bază pe care s-a creat nucleul burgheziei compradore.Îndată după război s-a făcut o tentativă de a-i plasa prin majoritatea instituțiilor de conducere pe transnistreni, care încă de la 1790 erau cu rușii, dar foarte curînd Moscova a înțeles că este greu de mizat pe ei, fiindcă sărmăneii, din cauza politicii staliniste din anii 30, le fusese și lor decapitată intelectualitatea, iar în afară de aceasta ei nu prea cunoșteau realitatea din ținut. Politica de cotropire rusească după 1940, a fost orientată în primul rînd spre anihilarea elementului romînesc prin intimidările susamintite, iar la orașe și sate, de schimbat procentul demografic, în favoarea naționalităților rusofile. O mare contribuție în această privință, de denaționalizare a Basarabiei și Nordului Bucovinei și-au adus-o ucrainenii, care au reușit foarte multe în acțiunile lor șovine.Toate-aceste măsuri criminale se înfăptuiau cu bunăștiință al Moscovei, care cu anii obțineau un sprigin din partea moldovenilor convertiți ușor la politica de expansiune al șovinismului velicorus.Lucrul ei îl înfăptuiau, la părerea mea, prin intermediul serviciilor speciale secrete, punînd în capul localităților cozi de topor, trădători ai neamului, cei care alcătuiau listele oamenilor ca să fie condamnați, nimiciți, deportați în Siberia.
Desigur, metropola avea în punctul ei de vedere și convertirea economiei la interesele ei.RSS Moldovenească a fost unită la sistemul economic, dar mai ales energetic unic al URSS; toate căile ferate s-au standartizat, spre deosebire de întreaga Europă, la acel
sovietic. Ca un eșalon de vagoane să treacă Prutul,era și este nevoie de a li se schimba roțile, ceia ce mai constituie și azi o procedură costisitoare și incomodă. În acea perioadă postbelică s-a efectuat , la părerea mea, și o masivă angajare ale persoanelor autohtone, la serviciile secrete ale URSSului care ocupase Basarabia și Bucovina de Nord.În afară de acest factor, întru schimbarea procentului demografic, de la 1940 încoace, n-au încetenit să curgă peste Basarabia, din toate colțurile imperiului Sovietic puhoaie de specialiști de înaltă calificare, care îndată, prin lege, obțineau posturi cu salarii bune,apartamente pe gratis la orașe, mai ales la Chișinău.Ocupanții se instalau de minune în casele acelor sute și mii de români, deportați în Siberia, de altfel, la o adică, naționalizate .Deci,pătura birocrației rusofile fusese create, iar la muncile grele erau amplasați băștinaștii. Sute de mii de săteni, erau aduși prin orașe ca să construiască uzine, fabrici, apartamente, pe care mai apoi le luau sub aripa lor specialiștii veniți din fundurile Rusiei.La sate, cu agricultura și muncile grele se ocupau robii băștinași, ca toată producția lor să fie vîndută de către centru...Evident, URSS, nu declara această chestie ci o făcea parcă fin,prin intermediul serviciilor unor organizații afiliate la cele secrete ale regimului comunist ( sistema de pașaportizare cu renumita și odioasa viză de reședință, prin care era stăvilit accesul băștinașilor cu traiul în orașe), ce avea misiunea de a transforma întreg globul într-un singur stat, într-o singură națiune ( sovietică, dar de fapt, rusă!..).În ansamblul geopolitic, am impresia că Basarabia la acea vreme, era în situația unei domnișoare întemnițate, spre care au accces liber criminalii, care o violau, și nici nu-i dădeau voie să se plângă sau să mizeze pe ajutorul cuiva. România, socialistă și ea, cu lingăii ei de la putere, păstra neutralitate prin declarațiile lor fariseice, că nu au nici un interes sau pretenție teritorială față de vecinii de la răsărit. În acea perioadă s-a demonstrat încă odată lumii întregi calitatea noastră națională: dă-mi o pace pentru două... Am fost de părerea că există la o anumită etapă istorică noțiunea de popor eliberator. De exemplu, fiind în Bulgaria, poporul de acolo, consideră Rusia că este poporul eliberator al lor de sub jugul turcesc. Mi se pare că rușii o perioadî îndelungată a istoriei se por de considerat față de romîni un popor cuceritor, ocupant, invadator.De ce spun așa? Doresc ca cititorul să se întrebe: de cînd Basarabia a fost sub călcîiul rusesc, cine din marile minți ale Rusiei, s-a împotrivit politicii ei de cucerire față de români? Ați întîlnit undeva ca Pușkin, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, sau altcineva să condamne acest lucru? Eu unul nu am întîlnit nicăieri. Dar ce păcat, că asemenea minți lucide, progresiste, care chiar au și călătorit în timpul vieții lor pe aceste meleaguri vitregite,și nu și-au exprimat opinia în nici un fel. Deci, ei au trăit împăcați cu faptul că este normal de a batjocori pe memoria și demnitatea unui popor mic de la porțile
Europei... După războiul trecut, în Basarabia,rușii prin politica lor de denaționalizare,au recurs ca niciodată de pînă atunci,la crearea coloanei a cincea.Coloana a cincea o formează un stat, pentru a avea sprijinul care se cuvine pe un teritoriu ocupat, pentru a-l menține cît mai trainic în pîrghiile sale de dominație.Ea este alcătuită din progeniturile cuceritorilor, precum și din naționalii convertiți, infiltrați la posturile cheie, de Miniștri, șefi de secții, prin toate structurile procuraturii, judecătorești, secretari de partid pe la întreprinderi, radio, televiziune.telecomunicații, arhive, notariat, sistemele de pașaportizare și toate celelalte, care potrivește metropola că este necesar de a o avea.Aceste structuri erau spriginite pe venetici și cozile de topor autohtone.Pentru a cimenta coloana a cincea, spre Moscova erau trimiși la învățătură studenți capabili, dar săraci la buzunar. Acolo ei primeau instrucțiunile necesare, de rînd cu arsenalul de cunoștințe, apoi erau trimiși din nou la baștină ca să slujească intereselor Moscovei.Pe vîrful puramidei Puterii, neapărat plasau un național, de-al nostru,doar ca să fie născut și educat peste Nistru. Al doilea om în RSS Moldovenească, pentru mai multă siguranță, neapărat era adus din Rusia. Studiind evoluția intelectualității basarabene, nevolnic mă opresc la perioada, cînd un grup de tineri entuziasmați, cu studii obținute în orașele Imperiului Ris, au fost capabili ca să înfăptuiască actul Unirii de la 1918.Mă încîntă capacitatea lor de a crea într-un timp record cadrul juridic al Sfatului ьării, iar mai apoi, în baza legilor internaționale de atunci, să fie capabili de a mobiliza populația în ținut,într-o perioadă nespus de complicată a istoriei, din punct de vedere social-politic,și în baza principiilor democratice, să realizeze visul de un secol al românilor basarabeni. De ce s-a putut face acest lucru atunci? Impresia este că la momentul cela, imboldul unirii a fost creat în nucleul spiritualității naționale, din interior, unde domina conștiința națională de neam,dorința după adevărul istoric, deși trecuse un secol de la răpirea din 1812. Intelectualitatea de atunci nu era total convertită la serviciile speciale ale Imperiului. Nici Imperiul nu crease , fundamental coloană a cincea , care ar fi fost în stare să distrugă din interior imboldul orientat la renașterea conștiinței naționale. Acest lucru nu s-a petrecut la 1988-1991, cînd, se părea că în fruntea mișcării naționale în Basarabia, venise un grup și mai solid de intelectuali autohtoni.Dar, despre aceasta voi vorbi mai jos. Revenim la timpurile, cînd intelectualitatea basarabeană își lua elan,după calvarurile prin care trecuse. Pe la mijlocul anilor 60, începutul anilor 70 Moscova admisese prin coloniile ei,care se numeau republici unionale, ca intelectualitatea băștinașă să-și ee avînt. Se petrecea acest lucru, sub presiunea opiniei publice mondiale, în peruioada dezghețului hrușciovist.Cîțiva ani s-a permis de a face vizită la frați și surori în România. La Chișinău începuseră a se edita operele clasicilor literaturii,se deschisese un magazin de carte românească, de la Moscova se întorsese o pleiadă de talentați actori, fondînd teatrul Luceafărul, s-au creat primele filme naționale... Tot atunci a luat avînt, însă , și o mișcare de eliberare națională, încheiată tragic, cu arestările acelor lideri politici, care aveau ideal reîntregirea țării.Înspăimîntată de trezirea conștiinței naționale, serviciile secrete ale pcus, la mijlocul anilor 70, a stopat principiile democratice,străduindu-se prin toate mijloacele massmedia, să ponegrească în fel și chip tot ce poate fi românesc.România,devenise necondiționat o țară ostilă pentru ghenerația de atunci. În viziunea Moscovei, implantată populației din Basarabia.Rusificarea s-a dezlănțuit la maximuum.În același timp, Moscova avea grijă, iarăși coordonînd cu serviciile secrete ale pcus, ca să pregătească, pentru orice eventualitate, cadre talentate, naționale, pentru a fi parașutate în republicile unionale,la momentul cînd va fi nevoie.Acuma,privind atent la cei din capul piramidei,al Puterii din Republica Moldova,putem observa persoane cu școală solidă obținută la Moscova. Cunosc un confrate de condei, care se află acuma pe vârful piramidei,cel, care odată ne reprezenta la o vârstă foarte fragedă scriitorimea,în Metropolă. Acuma Domnia sa se consideră că atunci, mai că era prigonit de către edilii de la Chișinău, în vreme ce la
teatre i se jucau piesele destul de mediocre. Iar la Moscova avea apartament și toate favorurile necesare. Cînd a venit momentul, în mod urgent Domnia sa a apărut ca un Luceafăr salvator pe firmamentul politic al țării.Acest fenomen poate și ar fi benefic, dacă, persoanele în cauză n-ar fi marionetele Moscovei. Desigur, ei, oficial, acest lucru nu-l vor recunoaște niciodată, orcît de mult nu ar cereo posteritatea.Poate că și în asemenea situație lucrurile sunt mai potrivite. Fie ca în fruntea noastrț să stee și securiști, dar deștepți să fie. Doar nu a fost bine la momentul, cînd în fruntea conducerii republicii stăteau cu preponderență absolvenții institutului agricol. Un agronom era și Ministru de interne, și cel al culturii, și acel al ocrotirii sănătății...
Moscova oricînd a manivrat cu factorul uman în ținut, realizînd planuri mari, de perspectivă. Astfel, colonizarea latentă la noi a continuat vertiginos pînî la finele anilor 80, mai ales în partea stîngă a Nistrului,construindu-se combinate economice, întreprinderi gigant, de cele mai multe ori, de însemnătate unională, ale complexului militar. Tot acolo, de rînd cu schimbarea capitală al procentului demografic, Moscova a mai construit toată infrastructura, necesară de a forma, pentru orice eventualitate, un stat-fantomă. Acolo erau primiți la munci grele băștinașii, iar conducerea toată, ca peste tot,străină.Cei care manifestau o cît de mică nemulțumire, erau trecuți de către colaboratorii serviciilor secrete, pe un invizibil registru negru. Chiar specialiștii cu talent, dacă nu corespundeau criteriilor regimului, nu puteau să se angajeze la o fabrică sau întreprindere de prestigiu, din orașele noastre.Ei erau trimiși, marginalizați prn locuri complect lipsite de perspectivă.Cîți tineri și tinere talentați, au fost marginalizați, încît nu s-a ales nimica din ei, findcă asupra lor se năpustea burghezia locală, complect convertită la interesele serviciilor secrete. Adeseori am avut impresia că atunci, ba chiar și acuma,în societatea noastră sunt la modă... proștii, fiindcă aceștea sunt mulți, amplasați cu putere în fotolii, se susțin unul pe altul și, astfel convețuiesc de minune și le este bine. A fi deștept, cu viziune prea progresistă, totdeauna a fost o stăvilă pentru progresul prostănacilor. Iar conaționali proști la putere, era un luxs pentru Moscova.De ce? Era mai ușor de manevrat. Pe cînd o țară, care se stimează pe sine, își promovează intelectele, le stimulează în cadrul ascensiunii lor. Regimul de-atunci se înfricoșa să concentreze la Chișinău prea multe minți lucide,limitîndu-le accesul prin renumita viză de reședință... Și acuma să dăm răspunsul vizibil: cine a poluat cu intelectualitate Chișinăul, Bălțul, Tiraspolul,Tighina,Cahulul, ș.a., dacă nu majoritatea vorbitorii de limba rusă, denaționalizații.Naționalii erau amplasați chiar și la posturi de cele mai înalte, numai dacă acceptau convertirea la coloana a cincea.Ei erau, cu prioritate secretari de partid, de comsomoale, adjuncți ai miniștrilor, miniștri. Aceștea nu s-au pierdut cu firea în
orice împrejurări. Spun acestea , revenind iarăși la finele studenției mele, cînd, trebuiam să fiu repartizat în cîmpul muncii.La vîrsta primăverilor albastre, pe la ultimul an de studii, fiind încă celibatar, mă îndrăgostii de o fată simpatică și deșteaptă.Mă simpatiza și dînsa, încît păru că țin fericirea pe podul palmei. La un moment, însă m-am pomenit îndepărtat de ea, ca foarte degrabă să descopăr că dînsa se căsătorește cu un june cu studii la San-Petrburg. Revenit la Chișinău, el, împreună cu tînăta soție, au devenit lucrători oficiali ai KGB-ului. Poate e o simplă coincidență, dar apare întrebarea: de ce bănuielile mele se intercalează cu prea multe coincidențe de acest fel? Să fie o imaginație bolnavă? Undeva am citit, că serviciile secrete, mai ales cînd e vorba de o persoană cu pondere,ce are autoritate printre masele largi, îi aleg consoarta, cu care acesta va călătopri prin viață. Presupunerea mea trezește un mare semn de întrebare: oare acele familii sunt cu adevărat fericite? La sfîrșitul studenției, am simțit că, deja, nimeni nu mai manifesta nici un interes față de persoana mea, deși încheiam învățătura potrivit de bine.Bănuiesc eu, că principalul moment a fost biografia tatălui meu, combatant pe frontul românesc,care la finele râzboiului din 1944 s-a aflat în lagțrele suferințelor, în prizonierat la ruși, timp de trei ani. Tata adeseori plîngea, amintindu-și, zicînd:
-- Același lucru făceau rușii cu prizonierii,cum se arată în cronicele germane , folosite ca probe delicte la procesul de la Nurenberg... Dragul tatei, dacă vreodată o să fie război și vei lupta pe front, mai bine să te împuști, decît să fii prizonier la inamic...
Și tata îmi aducea numai un exemplu.Rușii, au adunat pe un cîmp din regiunea Vladimir, de lîngă Moscova, într-o iarnă vreo 1500 de prizonieri români, nemți, italieni, unguri de i-au ținut în baracuri fără de încălzire. Mîncare le dădea sorean, fără de apă âi-i punea la lucru într-o carieră ,ca să tragă înhamați la vagonete cu nisip,pe o
mare distanță pînă la fabrica de sticlă... Oamenii care mureau ca muștele, tot ei îi îngropau în troiene. Spre primăvară, dintr-o 1500 de prizonieri, au supravețuit în jurul la o sută.Cîns s-a dezghețat pămîntul,urgent au fost de-acolâo evacuați, deoarece cadavrele îngropate în troiene începuseră a răspîndi epidemiile...Apoil tatăl meu, a evadat din prizonierat, a venit acasă și nimeni nu l-a căutat niciodată.Paradoxal, dar bunul meu părinte , revenind la baștină, s-a făcut brigadir în colhoz, și s-a aflat în rîndurile pcus peste treizeci de ani... Probabil faptul că eram fiul lui a creat cuiva rezerve în sensul avansării mele pe scara ierarhică a societății de-atunci.Regimul politic, precum am mai spus,își crează cu rîvnă propriile straturi de populație, care să-i accepte și să-i sprigine viabilitatea.Iar ca aceste straturi ( atunci și azi) să fie ascultătoare, docile, este necesar de convertit miezul intelectualității, singura care mai poate gîndi lucid și care mai poate tulbura, detona liniștea de mlaștină. Adică trebuia ca nucleul intelectualității basarabene să devină în perspectivă,pentru mulți ani înainte docil Moscovei, Rusiei. Abea acum citim în literatura de memorii despre anumiți agenți ai securității ruse, desoperiți prin Franța, Anglia, America, pe care Rusia i-a infiltrat încă de pe timpurile lui Petru I.Abia în zilele noastre am făcut cunoștință cu odiosul Testament a lui Petru I, nemaivorbind de protocolul adițional secret
al pactului Molotov-Ribentrop. .. Nu-i exclus ca sămînția de turnători să fi fost scăpată tot de pe timpul țarismului în solurile fertile ale principatelor românești, după cum vorbește patriotul nostru Paul Gore, în monografia editată la recent Chișinău cu titlul "Anexarea Basarabiei", sau Mărturisirile lui P.halipa în cartea sa "Testament pentru urmași". Cert este că în deceniile 5-8 ale secolului XX, pe teritoriul Moldovei sovietice, Rusia a renovat coloana a cincea, prin activiștii săi convertiți imediat după război, cei care și-au adus contribuția esențială prin pîrile lor, la deportările consîngenilor în Siberia, apoi ștafeta a fost cu succes preluată prin anii 70 de către progeniturile lor și sunt sigur că această coloană a cincea, va determina " climatul politic" încă pentru cel puțin un secol înainte în favoarea "intereselor fratelui mai mare". Această opinie la fel este o presupunere, care nu se bazează de unele probe concrete,însă ajung la concluzia, că orice stat, chiar și atunci cînd își schimbă regimul politic, se modifică situația istorică păstrează cu strictețe secretele sale în arhive care, în interesul existenîei lui pentru perspectivă nu le divulgă niciodată. Ca argument mai pot servi mărturisirile sincere ale lui Leonid чebarșin, general al KGBului rusesc trecut în rezervă,oferite într-un interviu din ziarul moscovit "Komsomoliscaja pravda" de la 3 aprilie 1998, în care spune:" În centru ( la Moscova, n.a.) probabil că se cunoaște cea mai mare parte din numele agenților de pe loc, dar cei din afara țării ( al Rusiei - n.a.) sunt cunoscuți uni cerc restrîns de persoane. Numele agenților din această categorie sunt ocrotite cu cea mai mare strictețe, iar divulgarea lor, practiv este imposibilă." Deci, intuind, încă pe la terminarea învățăturii universitare că nu mai pot fi acceptat de nici un clan birocratico-administrativ, am decis ca să mă dedic...umorului.Fusesem repartizat cu serviciu, ca tînăr specialist la unul din cele mai mari complexte agroindustriale de creșterea porcilor din raionul Dondușeni, în calitate de...inginer pentru tehnica securității... Văzînd raua am luat documentele și am revenit la Chișinău, ca după mari peripeții și falsificare de acte ( mi-am făcut clandestin vinză de reședință într-un sătuc din preajma capitalei), cu mare dificultate,prin susținerea lui Simion Margine, un bun moldovean-gestionar, am devenit consilier juridic la un trust care avea menirea... supravegherea funcționării tualetelor publice în toate centrele raionale ale republcii. În acest trus erau angajați în marea majoritate oameni în vîrstă, cu medalii multe în piept, veniți de pe întinsurile Rusiei, ca să ne...supravegheze funcționarea veceelor publice.Eram adeseori trimis în deplasări prin toată Basarabia,
petrecîndu-mi timpul în compania unor oameni nespus de interesanți, cu inimă mare,de la care aveam inspirație. Începeam în mare taină să fac
primele încercări literare, mai ales că un cunoscut de al meu, de la ziaristică, de cum absilvise facultatea, vertiginos , se pomenise aproape în fruntea celui mai prestigios ziar al scriitorilor.El publica articole kilometrice despre toate și despre nimicuri.Devenise foarte curînd trufaș, ca un fiu de popă, încît nu- ajungeai nici cu
stâlpul de telegraf la nas. Membru de partid, chiar din primul an de serviciu obținea cu ușurință de la comitetul central al pcm deplasări în țările capitaliste. Era un adevărat mesager al plaiului nostru.Ca s-o închei cu acest tip,față de care n-am avut niciodată probe de aparteneța lui la serviciile respective, dînsul și astăzi prosperă în busines, iar cînd voievodul face călătorii în occident,colegul este inclus în componența delegației de stat! Atunci, la începutul anilor 80 aveam impresia că cea mai fidelă, neconvertită organizație ce poate fi în RSSM este,neapărat Uniunea scriitorilor.Eram convins că anume scriitorii constituie "frișca societății", iar în fruntea lor,indiscutabil este amplasat patriarhul literaturii noastre originale basarabene, ce fusese prigonit de regimul lui Bodiul, și locuiește pe malul Moscovei. Deci, începusem a face primele încercări literare.Într-o zi treceam timid pragul redacției "Femeea Moldovei", și, spre surprinderea mea, redactorul Greta Arapu-Bostan,și-a asumat răspunderea ca să-mi publice prima nuvelă "Lumina umbrelor." Era anul 1981.Pe acele timpuri era un vis astral ca să devii Membru al US, deoarece ei se bucurau de mari privilegii: primeau apartamente fără de rînd, onorariile le erau stabile și bune, toți ca unul cîntau cu bucurie și fericire regimul comunist, îl omagiau pe Lenin și partidul - stea îndrumătoare. Se făceau zilele culturii în diferite zone ale URS, în cadrul delegațiilor cărora erau neapărat incluși condeerii...Pe teritoriul întinsei URSS scriitorii aveau case de creație, înde-și zămisleau cărțile, adunate cu vreun jubileu rotund în volumele operelor alese. Deci, în concepția mea se crease impresia: dacă vrei să huzurești în viață este neapărat nevoie să fii rus, membru de partid,ori rusificat, fiu de ministru,iar dacă nu poți fi nici una nici alta, n-ar fi rău să te faci nu atîta scriitor, cît membru al organizației lor.Sincer să fiu,în inima mea, prevala dragoste față de cuvîntul scris și mai puțin favorurile ce le poate obține un scriitor cu titlu.Avînd concepția mea față de lucrurile reale din jurul nostru, am presupus că în această uniune sunt demult infiltrați nu numai scriitori sadea, ci și pseudoscriitori , care averau menirea să exercite unele misiuni ale serviciilor spesiale ale statului.Treceam, însă, peste această mentalitate și mi-am pus în scop să scriu cît mai bine. Curajul meu crescuse după acel debut.Scriam necontenit nuvele, povestiri, începusem primul roman.Aveam nevoie să mă familiarizez cu tagma scriitorilor. Odată, încă avînd doar titlul de tînăr literator, am plecat cu mari cheltuieli financiare ( Membrii Uniunii scriitorilor plăteau un preț iluzoriu) la casa de creație din Pițunda, Abhazia.Atunci, cu adevărat, m-am convins în ce rai își creau operele scriitorii sovietici.Condeerii nimeriți acolo, locuiau luni întregi în apartamente luxoasde, aidoma celora din hotelurile cu cinci stele. Piscină, jocuri sportive, distractuive, filme,dansuri, domnișoare drăguțe, plajă cu nisip auriu în preajmă, aer curat de munte,trapeză de patru ori pe zi de care puteau visa doar oamenii cu mijloace materiale considerabile.чi toate-acestea aproape pe gratis.Din contul fondului literar unional.Acolo se împrieteneau scriitorii din diferite republici, se convenea pentru a- și publica reciproc operele, prin traduceri, în schimb de valori culturale între republici, care pe atunci, erau obligatorii...Acolo, fiind, am aflat pentru prima oară, prin prezența unor persoane de la noi, că dînșii sunt... scriitori. Nu doresc să fiu obiectiv, dar în anii 70-90 al secolului nostru, literatura basarabeană nu s-a manifestat prin opere ce ar fi capabile să iasă din cadrul hotarelor noastre.Ce poți scrie,cînd ramazanul ți-i plin și-n fiecare zi ești ghiftuit? Tocmai asta o fi explicația, că la momentul cînd s-a declanșat restructurarea, s-a prăbușit imperiul sovietic, dacă unii din scriitorii ruși, așa zișii desidenți,au scos din sertare manuscrise curajoase, cu care au produs senzații literare, apoi scriitorii noștri, s-au mărginit doar la niște mărturisiri lacrimogene,motivînd că nu au putut crea opere de valoare numai dinâ motivul că prea dură era cenzura.Dar cine le-a încurcat să scrie pentru sertare? Sau ce avea la momentul destrămării impreiului generația de literați scris despre foamea organizată din 1946-1947, despre bestiile staliniste?.. Timpuri, de altfel prin care au trecut acea pleiadă de scriitori basarabeni, care au fost martorii oculari și erau datori să o facă... Astăzi, cînd privilegiile scriitorilor s-au dus la fund, se vede cu ochiul liber cine scrie, a fost cu adevărat scriitor, și cine, bănuiesc eu, au îndeplinit anumite funcții de exepție.Este respingător a urmări în ziua de azi, cum scriitorii s-au grupat în gășculițe și, uitînd aproape cu certitudine despre procesul de creație, se batjocoresc unii pe alții, demonstrînd care mai de care cît de talentat a fost și este... Crtică literară , ca și literatură în genere mai că nu există.Iar dacă pe firmamentul literar își face
apariția vreun talent cît de cît, gașca cea mai în vîrstă se năpustește asupra lui cu toate armamentele pentru a-l distruge. Scriitorii de eri,în convulsii, își caută balia pierdută a
privilegiilor.Se omagiază unul pe altul, fac demersuri către conducere de a li se da medalii. Nici să bănuiască că din urma lor vine un val de tineri talentați, care, cu adevărat o să-i măture din cale și, tot ce este posibil, nici nu-și vor aminti nimeni de ei.Printre scriitori, bănuiesc eu, au fost mulți turnători, care mereu au destabilizat climatul literar sănătos,pe care cercau să-l păstreze unii talentați de atunci.Sunt sigur că mulți dintre confrații mei de condei,după ani intuitiv i-au depistat, dar acei colaboratori ai KGBului,nicicînd nu se vor dovulga, din motivele expuse mai sus.чi azi, în virtutea intemperiilor timpurilor, statul nostru le garantează taina acelei colaborări, prin litera codului penal,articolul 72, care menționează: "Divulgarea informațiilor, ce constituie secret de stat, de către o persoană, căreia acestea i-au fost încredințate s-au i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa..., se pedepsește cu privațiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani." Oare nu este cazul să medităm asupra unor nume, eventual angajați în caluitate de informatori, turnători sau alte funcții din serviciile speciale de atunci și de acum? Am convingerea că multe din persoanele ,care astăzi se află la cîrma conducerii de vîrf, în virtutea faptului că s-au aflat în fruntea frontului ideologic al pcus, au colaborat evident cu organizația KGBlui.E un adevăr incontestabil. Odată convertiți, angajați în rîndurile coloanei a cincea, ei au contribuit activ la marginalizarea unmor intelectuali, chiar au contribuit prin acțiunile lor "nevinovate" la privarea unora de liberatate, au combătut mereu naționalismul basarabean, la vremea respectivă acești colaboratori, au dat semnătura că vor sluji cu fidelitate idealurilor comuniste ale statului URSS. Astăzi, acele persoane se află pe vîrful piramidei, îi știe toată lumea.Succesorul Imperiului de eri, azi este alt stat, Rusia.De aici mă frămîntă întrebarea, care nu cred să îi lase indiferent pe mulți dintre noi. Oare acești impostori ai vremilor noastre, s-au dezis de acea obligațiune dată prin iscălitură, la îndeplinirea anchetelor de membri ai pcus, de a fi pentru totdeauna fideli idealurilor comuniste?.. Parlamentele Poloniei, României, cele din Þările Baltice, încearcă barem a depista colaboratorii fostului KGB, iar în Republica Moldova , independentă și suverană,se tace, de parcă nu i-am fi avut și nici pomină să-i și avem în toate sferele de activitate? Chiar ei nu există nici printre diferitele grupări criminale ( la părerea mea , tot create , cu acordul tacit al serviciilor speciale, pentru a destabiliza societatea), care activează semilegal pe teritoriul republicii intimidînd pe acei capi ai agenților economici, care, poate și doresc prosperarea țării? Grupările criminale,despre a căror existență cunoaște de la mic la mare, au devenit ( nu fără de bunaștiința conducerii de vîrf) un fel de mediatori dintre masele largi și persoanele de vîrf, cei mai activi lobiști în promovarea legilor favorabile unor cerc concret de persoane.Convingerea mea este că majoritatea celor din capul piramidei Puterii au ce au cu acești "mediatori". Au ei ce au cu cele mai puțin de 10 la sută din populația republicii, care s-a îmbogățit de-a binelea, pentru totdeauna și, după ce s-au adăpostit în faimoasele lor conacuri prin Valea Morilor,și-au asigurat viitorul economicește și nu-și prea doresc probleme de prisos. Adeseori conducerea de azi vorbește de la înalta tribună, că își dorește în țară cît mai mulți oameni bogați. E o dorință bună, dar și-a pus oare cineva întrebarea, de unde s-au iscat la noi,peste noapte atîțea băștinași bogaț? Analizînd evenementele politice din
ultimii ani, am ajuns la următoarea presupunere. Cînd pe la 1988 lumea la Chișinău, eșea buluc în stradă, revendicînd limba marternă, alfabetul latin, tricolorul, în fruntea coloanelor, ca în orice revoluție de pe glob, pășeau niște romantici, ghidați de entuziasmul patriotic și revendicări politice, mai puțin gîndindu-se la cele economice.Desiguri, mai apoi s-au infiltrat printre acei lideri și mulți provocatori,securiști de toată mâinile,însă Moscova, la acea vreme, prin intermediul instituțiilor sale era preocupată de altele...Știind că odată și odată strada se v-a potoli, iar gloata v-a cere demîncare,serviciile speciale ale Moscovei, au avut grijă, de urgență să scoată la iveală burghezia compradoră. Adică să o îmbogățească, să concentreze în mînile unor grupări capitalul financiar, iar apoi, cu ei, să poată dirija țara, care va apărea pe harta globului.Serviciile speciale ale Moscovei, avînd la îndemînă banii partidului, eșiți de la controlul și evidența societății,i-au repartizat printre agenții secreți ai regimului, persoane de încredere, fidele, de altfel,acaparîndu-i cu întreg patrimoniul național. Apoi, îndată, au recurs la devalorizarea rublei, lipsind
masele automat de avere. Pe acei ,care o viață au agonisit din sudoare un comînd la bătrînețe. Lipsind masele de mijloace, nomenclatura nouă, care s-a amplasat în fotoliul conducerii, au declanșat privatizarea masivă în țară. Cine a putut atunci să cumpere uzinele, fabricile, celelalte bunuri patrimoniale? Desigur, că acei care dispuneau de bani. Într-un cuvînt, agenții secreți, peste noapte au devenit masivii agenți economici.Cu banii partidului, cu susținerea celora de la Moscova ei au furat cît au putut. Aceste persoane îmbogățite peste noapte, pe la începutul anilor 90 și-au luat o revanșă extraordinară, demonstrînd cu bogăția lor, în mod cinic,poporului prostit, că acei cer i-au înlăturat prin revoluția străzii de la puterea politică nu sunt, în comparație cu ei,doar niște coate-goale, incapabili să asigure viitorul țării cu o viață normală... În acea perooadă, serviciile speciale ale Moscova, au izbutit să mai convertească, dîndu-le ceva patrimoniu lor, personal și pe unii, care se făcuseră prin talentul lor, lideri ai mișcărilor maselor în străzi. faceți, vă rog o analiză abstractă și cercați a da răspuns, unde sunt amplasați la ziua de azi acei oratori,care strigau slogane patriotice, cîndva la tribunele improvizate de la Teatrul verde... Veți descoperi, cu siguranță niște lucruri uimitoare.Toate-acestea s-au făcut foarte științific, astfel, că într-un scurt timp, Moscova, prin mass media, prin bani și slăbiciunile noastre tradiționale de a ne bucura cînd se mulge vaca bine,a compromis definitiv, tot nu fără de concursul conaționalilor noștri,idealul basarabenilor de a exercita la finele secolului nostru unirea cu Patria mamă, România. Este cazul ca să fac o paralelă dintre intelectualitatea din cadrul "Sfatului Þării", cea care a unit Basarabia cu Patria și intelectualitatea din perioada 1988-1991. Dacă la 1918
intelectualitatea noastră, precum am menționat anterior s-a încadrat în lupta pentru eliberare națională din propriul ei elan, entuziasm, avînd o conștiință patriotică ; dorință de a se vedea liberi, independenți de Imperiul rus, apoi cu intelectualitatea zilelor noastre a fost cu totul altă poveste.Ajungînd la perioada de restriște, cînd Imperiului îi fugea pămîntul de sub picoare, Moscova a apelat la structurile speciale ale pcus;la turnătorii, colaboratorii ei activi, organizînd cu ei nucleul de "Mișcare pentru restructurare" Serviciile speciale de la Moscova au organizat în Basarabia, la părerea mea,partide politice,după ce a fost anulat articolul 6 din Constituția URSS,fronturi de diferite orientări, amplasînd în fruntea conducerii acestora oamenii lor. Acești oameni dirijați de ei,de altfel capabili, buni organizatori, oratori, au contribuit mai întîi la distrugerea mișcărilor patriotice caatare, apoi, lent, neînsemnat,
cu ajutorul susținerilor financiare ale magnaților financiari ( banii partidului comunist, dar în esență, banii noștri),prin intermediul voturilor la alegeri, se rînduiesc și se amplasează în fotoliile puterii de la noi. Observați, că masele populare astăzi, în mocirla sărăciei nu mai aspiră spre idealurile reunirii. Iar liderii de atunci, din capul mișcărilor, prosperă și se bucură în cele mai solide fotolii ale puterii. Acei lideri pseudopatriotici, astăzi sunt ba capi ai agenților economici, ba au posturi cheie,sunt ambasadori, referenți, sunt amplasați acolo unde bine se plătește, unde le sînt create condiții bune pentru ei, copiii lor,pentru viitor. De la 1991 încoace,serviciile speciale se ocupă intens cu distrugerea sistematică ale celor create la 1989. Observați cîte antemișcări ale serviciilor speciale au apărut în cadrul asociațiilor cum ar fi, celor ale
regimului totalitar, ale ostașilor ce au luțptat pe frontul romînesc.. În fruntea organizațiilor pronaționale au fost amplasate persoane mediocre,care le-au compromis, iar dacă au apărut organisme internaționale de prestigiu, acolo, neapărat s-au amplasat persoane bine controlate și instruite ale Moscovei. Ar fi o greșală de a afirma că intelectualitatea de la noi nu a încercat să procedeze revoluționar, mai altfel și înainte. Dar, în asemenea caz, la vîrful instituțiilor colective, neapărat era amplasat omul necesar pentru a destabiliza situația.Chiar și în ceia ce se putea de ignorat... Am în vedere unele chestiuni ale culturii noastre. Televiziunea, precum a fost comunistă, cu emisiunile ei sovietice,așa a și rămas, neschimbată. Doar o ușoară imitare al emisiunilor de tip moscovit, arareori dăinuie și astăzi, fiindcă în vîrful conducerii ei au venit îndată oamenii, care ani în șir au condus ideologia la comsomoale și pcus. Altă durere a noastră a fost și, din păcate, pînă astăzi , rămîne cinematografia. De la sfîrșitul anilor 60, în cinematorgrafia noastră nu s-au abordat niciodată tema dureroasă a deportărilor basarabenmilor, ale foam,ei organizate, ale faptelor bandițești, comise de către comuniști în ținut.Nici vorbă despre unele cercuri politice din perioada postbelică, care, au avut loc în Basarabia. Nimic, la acest compartiment! Dacă și au fost unele încercări, s-a recurs ca înainte la unele opere clasice, în cel mai bun caz, dar așa, iarăși ne-am adîncit în tematica lui moș Ion, mătușa Mărioara, sau filme cu prilegul onomasticii a vreunui artist, care a cîntat din belșug cîntece de felul" Mulțumim partidului.." Poate că cineva a și vrut să filmeze alte realități, dar, cu siguranță, din cauza lipselor financiare, care trebuia să i le dea oamenii Moscovei, proiectele au rămas pe hîrtie...
Un bastion al primăverii revoluționare a încercat să fie Alma Mater din Moldova, cu profesorii ei progresiști, naivii de ei! Corpul didactic a mizat să aducă în fruntea ei un rector cu viziuni progresiste. Munca de amplasare în fruntea Hramului științei de la noi se desfășurase democrafic, cinstit. Dar, personal ex-prim ministrul, a curmat această inițiativă, aburcîndu-l voluntar, abuziv, în stilul pcus pe unul,persoană, care îndată de cum a luat sceptrul în mâină, a și început să se răfuiască cu oponenții de aici, concediindu-i , nelegitim, sub orice pretext.Folosind ca armă senatul, la cîrma cărora erau amplasați oamenii lui,în calitate de matematicieni, filologi, intendenți,puteau efectua epurarea de cadre, față de un micobiolog... Adevărat,e, că revolta celora persecutați a fost din cea mai neașteptată. Pîndindu-l pe rectorul cu pricina, i-a atins în veceul public, un ciocănaș la scăfîrlie. Este primul caz, cînd un cap de specialist al istoriei pcus în ținutul nostru a fost ciocănit.Cu toate-acestea Alma Mater s-a izbăvit de profesorii neconvenabili. Lectorii prestigioasei instituții s-au pomenit umiliți, ponegriți, înfricoșați, dezmembrați. Le-a pierit în scurtă vreme orice
inițiativă, acum , asemănîndu-se unei turme de zebre, care, hăituite de lei, cînd una din consoarte cade pradă și este sfîșiată în apropiata vecinătate, privesc tăcute, tabloul devorării, fără a mai arăta vreo împotrivire. Iar satrapul jubilează pe la forumuri și
simpozioane, reprezentîndu-ne victorios cu faimoasele lui cunoștințe în ale partidelor, deja noi și democratice. Nu zadarnic cînd am încercat, în virtutea profesiei, să contribui la curmarea tuturor porcăriilor de-acolo, acest arhiduce s-a și interesat dacă nu cumva vreuna din odraslele mele învață la Universitate. Cu ce scop a întrebat el? Cred că în cazul dat comentariile sunt de prisos...Ceia ce se mai face și la alte instituții de învățămînt superior din Republica Moldova, mai ales la Universitatea de medicină, la acest sfîrșit de mileniu, unul Tată ceresc știe...
Dar cine face toate aceste schimbări în istoria noastră națională? Cine-s dacă nu copiii și nepoții acelei intelectualități, plăsmuite de Moscova neoimperialismului rusesc? Plăsmuite de către cozile autohtone de topor. Rusia, fără nici un obstacol, avînd amplasați prin serviciile speciale oamenii ei, leger își promovează politica de
neocolonialism în Basarabia.Mai întîi, cu directul concurs al KGBului , cozilor de topor de felul lui Maracuța, Caraman, Iacovlev, și & au scindat Republica în două state banane: Transnistria și Găgăuzia, iar acuma nimicesc premeditat a tot ce este național și de istorie. Se găsesc peste noapte pseudosavanți, care publică monografii cu argumentări de defăimarea istoriei băștinașilor. Chiar și patriarhul literaturii noastre, avînd să plătească polițe ocupanților ruși, acest simbol al conștiinței naționalede eri, azi, arareori se lansează în mass media cu articole, ce ponegeresc aspirațiile românilor basarabeni . Domnia sa ,neluînd nici o atitudine față de atrocitățile rusești din Moldova în perioada ocupației lor, despre invazia căzăcimii ruse în Transnistria,politica lor expansionistă asupra republicii noastre, trîmbițează mereu în publicistica sa,încercînd a ne convinge: ce nu s-ar întîmpla, dar tot mai bine cu rușii o să ne fie! Azi, la noi toate persoanele aflate pe valul Puterii plătește, la părerea mea,tribut serviciilor speciale ale Rusiei. Or, cum se poate de înțeles că fiecare campanie electorală este finanțată de-acolo,iar apoi, venind la conducere,liderii noștri manifestă o totală incapabilitate de a scoate acest popor atît de chinuit din impas? Cum se lămurește faptul că odată cu trecerea zilelor cădem în prăpastia dependenței față de Rusia, mai ales din punct de vedere economic? Conducerea de azi, la noi nu se observă. Nu se vede ca vreun politician, să facă o propunere concretă,să-l auzim ( cu exepția promisiunilor din campaniile electorale) cum vrea să facă ceva, să muncească.Ajungi fără să vrei la convingerea că marea politică în regiunea noastră, la poalele Balcanilor,pe care chipurile ar trebui s-o facem noi, este totalmente dirijată și controlată de Mocova. Conducerea de vîrf este impotentă totalmente. Suntem specialiști în faptul de a zîmbi elegant și frumos la televizor. Au fost cazuri cînd liderii noștri au demonstrat și orgolii, mînie pe oponență, pînă ei înșiși au nimerit în...opoziție. Dar așa a dorir "fratele mai mare": Dacă tu ai condus țara oleacă, mai lasă să conducă și alt fanariot. Apropo, tradiția fanarioților la noi continuă și atîta timp cît nu va apărea o personalitate cu adevărat patriotică , la noi,ceia ce au fondat turcii, cu foarte multe succese vor continuao rușii. Poate de-atîta conducerea de vîrf de la noi se eschivează de la orice inițiativă de a promova pe arena politică internațională, față de vecinul nostru Ukraina, problema retrocedării teritoriilor ocupate de ei, cu ajutorul fraților lor de sînge al Bucovinei de Nord și eșirii la Marea Neagră. De ce adică Republica Moldova de azi n-ar cere
retrocedarea sudului și nordului Basarabiei? Nu sunt ele oare teritorii ale Moldovei istorice? Poate că la momentul istoriei de azi retrocedarea lor, cînd Ukraina este o putere atomică în regiune, lucrul caatare constituie un plan ireal. Dar, la părerea mea, lucrul acesta, necesită de perspectiva negocierilor, ar fi bine ca problema să existe la convorbirile frecvente dintre cele două state.Liderii noștri nu sunt preocupați de lucruri sfinte.Pare-se că ei au ca totdeauna misiunea de a supraveghea, a compromite și a deturna vreun talent național care, eventual apare, vreo mișcare progresistă, care
poate veni în contradicție cu interesele oligarhiei financiare, deja autohtone. Pentru a abate spiritele, conducerea de la noi mai emite și niște legi, care, în esență ele nu lucrează. Mă refer la cadrul legilor cu privire la reabilitarea victimilor regimului totalitar. Este o mare tristețe să urmărești cum bieții oameni, după jumătate de secol sunt batjocoriți, atunci, cînd încearcă a-și cere casa părinților ,ce le-a fost răpită cîndva în mod barbar de către ocupația rusească. Mai mult ca atît, în aceste misiuni sunt atrași acuma fii și fiicele ale acelora care au servit cu pietate sercviciilor speciale ale Rusiei ( considerată deja intelectualitate de gradul doi), plăsmuite în anii 40-80 de imperiul sovietic.Aceste progenituri, pășesc spre un nou salt calitativ al istoriei. Deja obțin studii peste hotare,unii dintre ei s-au făcut cu cetățenie și pașaport român.Pentru orice eventualitate. La convingerea mea, KGBul a rămas acelaș, fiindcă nomenclatura
comunistă,de orientare, în exclusivitate rusă, este la conducere.Și se va menține încă foarte multă vreme, deoarece, s-ar părea că noi nu avem personalități îndrăznețe, deștepte în Basarabia. Să se înțeleagă măcar de cineva dintre noi, că are un simț patriotic, decît interesul buzunarului său.Așa, precumo au majoritatea liderilor țărilor
africane... Nouă nu ne rămîne decît să sperăm la ivirea unui geniu al națiunii noastre.Doresc ca el să apară fulgerător, neconvertit, neasociat la interesele "fratelui mai mare", al KGBului, și să servească aserțiunilor și intereselor neamului. Să fie un Făt-Frumos de poveste, care, îndată ajuns la tronul țării să trăiască conștiincios că el nu aparține propriilor lui ambiții , ci el aparține neamului, istoriei. Avem nevoie acuma ca niciodată,ca în locul gozului politic ce ne-a fost impus,să vină un Napoleon Bonaparte, un Dudaev, un Danco. Vreau să știu că generația mea, în afgară de lichele,
asociați la cutra kaghebistă, este capabilă să dee și personalități notorii. Acuma, la hotarul dintre două milenii e foarte dificil să-l găsim, chiar dacă nasc și la Moldova oameni.Este interesant să observi cum, în zilele de azi , apare cîte un Ministru de interne, care face colb , cu unele depistări ale vreunei grupări mafiotice,se bate cu
pumnul în piept, că uite, ce a făcut, apoi... dispare de la conducere. Adică, își crează aură, ca mai apoi, să aibă un imidge, pentru ca să fie 'catapultat' într-un foroliu cu pondere. Jocul respectiv este cunoscut și poate să-l ghicească nu numai un profesiopnal, ci chiar oamenii de rînd. Oare de ce de la 1989 încoace nici un ministru, nici un om de rang înalt, nici o grupare mafiotică nu a fost depuistată și pusă la respectul legii? Răspunsul îl pot da doar organele speciale ale regimului de eri și de azi. Iar nouă nu ne rămîne, decît să sperăm că vom avea în mileniul trei un... Napoleon.Un Napoleon, care ar întruni ca personalitate concepția națională, economică și idiologică, ce ne-ar prezenta în lume o națiune independentă cu adevărat, care cît de cît se respectă. Să nu ne reprezinte ca o colonie rusească , ca pe niște oameni fără de creer și mîndrie națională. Să nu mai purtăm rușinea robilor, în țara unde nu este conducere, justiția și toată puterea este coruptă, convertită la interesele de clan; cu două stătulețe marionete, construite din mila și comanda "fratelui mai mare", cu o criminalitate asemănătoare celei siciliene, dacă nu și mai anapoda. Într-o republică-vasală, fără de un viitor pentru copiii noștri. Da, suntem în așteptarea unui Napoleon autohton, dornic, să exprime voința poporului,de a întreprinde fapte concrete întru debarasarea Basarabiei de rușinea colonialistă sub al cărui căcîi de aflăm la porțile Europei. Chiar dacă-i o utopie să crezi că apariția unui eventual vîrf de aisberg va fi capabil să sfarme însuși temelia aisbergului, clădit de două secole și mai bine cu o bunăștiință al invadatorilor externi cum nu s-au clădit nici piramidele egiptene. Basarabia, în decusuilâ multor ani, poporul ei de pe această palmă de pămînt, în decursul veacurilor a avut și mai are foarte mulți procurori pe capul ei. Cred că a venit vremea ca să aibă și avocați, întru apărarea ei de acei monștri care au pîngărit-o ca pe o domnișoară lipsită de prihană.Să fim conștiincioși cu ce dorim să plecăm din acest mileniu în celălalt, care, cu certitudine v-a fi altul, cu alți oameni.Să trecem în mileniul viitor nu cu rușinea de-a te afla lîngă conacurile din Valea Morii știind cu siguranță că acolo locuiesc hoții, tîlharii, prostituatele politice, convertite pînă în măduva oaselor la serviciile tenebre care-i favorizează.N-am fost nicicînd condamnat, deținut politic, nu doresc concret de arăta pe cineva cu degetul. Sunt un simplu cetățean, cu dreptul la opinie, conștiincios de faptul că din urma noastră, pe arena vieții sociale vin copii, urmașii noștri. Doresc ca să le lăsăm cît mai puține gunoaie în casă,să pășim altfel,onești, mai realiști, mai curtați în mileniul trei; să avem măcar o sută de chilometri de cale fierată, standart european, ce ne-ar lega cu patria strămoșească. Să ne conectăm cît de cît la sursele energetice ale României și să ne izbăvim măcar pe jumătate de agenții serviciilor secrete rusești, de fapt, care nu vor
renunța niciodată la ideia lor revanșardă de a reveni sau cel puțin a ne menține pe veșnicie în stricta lor sferă de influiență. Doresc , dacă Dumnezeu ne v-a bucura cu norocul de a avea în viitorul apropiat o personalitate care să ee inițiativa istoriei neamului în mâinile lui, să fie un om energic, mîndru că s-a născut român pe această palmă de pămînt cu istorie milenară; conștient că această istorie trebuie scoasă la lumină, după ce barbarii ne-au pîngărit-o cu atîta zel de reavoință.Or, structurile secrete sunt tot mai mult absorbite de structurile criminale ce se consolidează, de tip
mafiotic, iar acele persoane care nu pot fi convertite, sunt pur și simplu ținta exterminărilor de aceeași lume interlopă. Sper că în viitorul apropiat oamenii vor înțelege multe și vor avea curajul să se pocăiască, doar se schimbă lumea, politica și mentalitatea.Să ne conducem de Sfînta Scriptură, care la capitolul 9, vers.3 al Ecleziastului se spune: " Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceiași soartă au toți. De aceea și este atîta nebunie în inima fiilor oamenilor, tot timpul cît trăiesc. Și după aceea? Se duc la cei morți." Acsete sfinte ar trebui să le cunoască toți, căci la dispariția noastră începe judecata cea mare, pe care o fac urmașii, pe care va face-o bunul Dumnezeu. Abia după ce omul pleacă de pe pămînt, se cunoaște cu adevărat cine a fost și ce umbră a lăsat el în viață. Și după el nu rămîne decît o piatră de mormînt ( dacă are cine i-o pune), pe care are opi o năpădesc ploile, vînturile, și aducerile aminte, ori o cruce de lemn, putredă și părăsită, peste care din vreme-n vreme, se urinează cîte-un câîne hoinar. Și dacă mai sunt dintre acei, care cred că se poate de trăit o viață în plăcerile minciunii și falsului, ocrotiți de unele servici speciale ale statului, mai devreme sau mai tîrziu totuna urmează descoperirea tuturor nedreptăților,în judecata generațiilor.Dar atunci s-ar putea sa păcatele lor să le plătească, ferit-a sfîntul,nepoții. Sunt mîndru că în locul generației noastre vine alta mai energică, mai realistă, mai optimistă.Deci, nouă ne-a rămas doar să ne pocăim într-un oarecare fel, pentru a lăsa mai multă lumină și căldură în urmă. чi s-ar putea ca ora pocăinței să fie deja trecută de miezul nopții. Cineva încă ne mai aude, ne mai dorește să ne-asculte păsul. Involuntar, deschid geamurile casei noastre și vă chem, oameni. Opriți jazzul deșertăciunilor lumești și identificați ora regăsirii de sine, ora împăcării și pocăinței. Astfel nu se poate, oameni, pe care vă iubesc. Doar suntem nevoiți să murim destoinic, mîndri,.. tot oameni!iale oamenii ei, leger își promovează politica de neocolonialism în Basarabia.Mai întîi, cu directul concurs al KGBului , cozilor de topor de felul lui Maracuța, Caraman, Iacovlev, și & au scindat Republica în două state banane: Transnistria și Găgăuzia, iar acuma nimicesc premeditat a tot ce este național și de istorie. Se găsesc peste noapte pseudosavanți, care publică monografii cu argumentări de defăimarea istoriei băștinașilor. Chiar și patriarhul literaturii noastre, avînd să plătească polițe ocupanților ruși, acest simbol al conștiinței naționalede eri, azi, arareori se lansează în mass media cu articole, ce ponegeresc aspirațiile românilor basarabeni . Domnia sa ,neluînd nici o atitudine față de atrocitățile rusești din Moldova în perioada ocupației lor, despre invazia căzăcimii ruse în Transnistria,politica lor expansionistă asupra republicii noastre, trîmbițează mereu în publicistica sa,încercînd a ne convinge: ce nu s-ar întîmpla, dar tot mai bine cu rușii o să ne fie! Azi, la noi toate persoanele aflate pe valul Puterii plătește, la părerea mea,tribut serviciilor speciale ale Rusiei. Or, cum se poate de înțeles că fiecare campanie electorală este finanțată de-acolo,iar apoi, venind la conducere,liderii noștri manifestă o totală incapabilitate de a scoate acest popor atît de chinuit din impas? Cum se lămurește faptul că odată cu trecerea zilelor cădem în prăpastia dependenței față de Rusia, mai ales din punct de vedere economic? Conducerea de azi, la noi nu se observă. Nu se vede ca vreun politician, să facă o propunere concretă,să-l auzim ( cu exepția promisiunilor din campaniile electorale) cum vrea să facă ceva, să muncească.Ajungi fără să vrei la convingerea că marea politică în regiunea noastră, la poalele Balcanilor,pe care chipurile ar trebui s-o facem noi, este totalmente dirijată și controlată de Mocova. Conducerea de vîrf este impotentă totalmente. Suntem specialiști în faptul de a zîmbi elegant și frumos la televizor. Au fost cazuri cînd liderii noștri au demonstrat și orgolii, mînie pe oponență, pînă ei înșiși au nimerit în...opoziție. Dar așa a dorir "fratele mai mare": Dacă tu ai condus țara oleacă, mai lasă să conducă și alt fanariot. Apropo, tradiția fanarioților la noi continuă și atîta timp cît nu va apărea o personalitate cu adevărat patriotică , la noi,ceia ce au fondat turcii, cu foarte multe succese vor continuao rușii. Poate de-atîta conducerea de vîrf de la noi se eschivează de la orice inițiativă de a promova pe arena politică internațională, față de vecinul nostru Ukraina, problema retrocedării teritoriilor ocupate de ei, cu ajutorul fraților lor de sînge al Bucovinei de Nord și eșirii la Marea Neagră. De ce adică Republica Moldova de azi n-ar cere retrocedarea sudului și nordului Basarabiei? Nu sunt ele oare teritorii ale Moldovei istorice? Poate că la momentul istoriei de azi retrocedarea lor, cînd Ukraina este o putere atomică în regiune, lucrul caatare constituie un plan ireal. Dar, la părerea mea, lucrul acesta, necesită de perspectiva negocierilor, ar fi bine ca problema să existe la convorbirile frecvente dintre cele două state.Liderii noștri nu sunt preocupați de lucruri sfinte.Pare-se că ei au ca totdeauna misiunea de a supraveghea, a compromite și a deturna vreun talent național care, eventual apare, vreo mișcare progresistă, care
poate veni în contradicție cu interesele oligarhiei financiare, deja autohtone. Pentru a abate spiritele, conducerea de la noi mai emite și niște legi, care, în esență ele nu lucrează. Mă refer la cadrul legilor cu privire la reabilitarea victimilor regimului totalitar. Este o mare tristețe să urmărești cum bieții oameni, după jumătate de secol sunt batjocoriți, atunci, cînd încearcă a-și cere casa părinților ,ce le-a fost răpită cîndva în mod barbar de către ocupația rusească. Mai mult ca atît, în aceste misiuni sunt atrași acuma fii și fiicele ale acelora care au servit cu pietate sercviciilor speciale ale Rusiei ( considerată deja intelectualitate de gradul doi), plăsmuite în anii 40-80 de imperiul sovietic.Aceste progenituri, pășesc spre un nou salt calitativ al istoriei. Deja obțin studii peste hotare,unii dintre ei s-au făcut cu cetățenie și pașaport român.Pentru orice eventualitate. La convingerea mea, KGBul a rămas acelaș, fiindcă nomenclatura
comunistă,de orientare, în exclusivitate rusă, este la conducere.чi se va menține încă foarte multă vreme, deoarece, s-ar părea că noi nu avem personalități îndrăznețe, deștepte în Basarabia. Să se înțeleagă măcar de cineva dintre noi, că are un simț patriotic, decît interesul buzunarului său.Așa, precumo au majoritatea liderilor țărilor africane... Nouă nu ne rămîne decît să sperăm la ivirea unui geniu al națiunii noastre.Doresc ca el să apară fulgerător, neconvertit, neasociat la interesele "fratelui mai mare", al KGBului, și să servească aserțiunilor și intereselor neamului. Să fie un Făt-Frumos de poveste, care, îndată ajuns la tronul țării să trăiască conștiincios că el nu aparține propriilor lui ambiții , ci el aparține neamului, istoriei. Avem nevoie acuma ca niciodată,ca în locul gozului politic ce ne-a fost impus,să vină un Napoleon Bonaparte, un Dudaev, un Danco. Vreau să știu că generația mea, în afgară de lichele,
asociați la cutra kaghebistă, este capabilă să dee și personalități notorii. Acuma, la hotarul dintre două milenii e foarte dificil să-l găsim, chiar dacă nasc și la Moldova oameni.Este interesant să observi cum, în zilele de azi , apare cîte un Ministru de interne, care face colb , cu unele depistări ale vreunei grupări mafiotice,se bate cu pumnul în piept, că uite, ce a făcut, apoi... dispare de la conducere. Adică, își crează aură, ca mai apoi, să aibă un imidge, pentru ca să fie 'catapultat' într-un foroliu cu pondere. Jocul respectiv este cunoscut și poate să-l ghicească nu numai un profesiopnal, ci chiar oamenii de rînd. Oare de ce de la 1989 încoace nici un ministru, nici un om de rang înalt, nici o grupare mafiotică nu a fost depuistată și
pusă la respectul legii? Ră spunsul îl pot da doar organele speciale ale regimului de eri și de azi. Iar nouă nu ne rămîne, decît să sperăm că vom avea în mileniul trei un... Napoleon.Un Napoleon, care ar întruni ca personalitate concepția națională, economică și idiologică, ce ne-ar prezenta în lume o națiune independentă cu adevărat, care cît de cît se respectă. Să nu ne reprezinte ca o colonie rusească , ca pe niște oameni fără de creer și mîndrie națională. Să nu mai purtăm rușinea robilor, în țara unde nu este conducere, justiția și toată puterea este coruptă, convertită la interesele de clan; cu două stătulețe marionete, construite din mila și comanda "fratelui mai mare", cu o criminalitate asemănătoare celei siciliene, dacă nu și mai anapoda. Într-o republică-vasală, fără de un viitor pentru copiii noștri. Da, suntem în așteptarea unui Napoleon autohton, dornic, să exprime voința poporului,de a întreprinde fapte concrete întru debarasarea Basarabiei de rușinea colonialistă sub al cărui căcîi de aflăm la porțile Europei. Chiar dacă-i o utopie să crezi că apariția unui eventual vîrf de aisberg va fi capabil să sfarme însuși temelia aisbergului, clădit de două secole și mai bine cu o bunăștiință al invadatorilor externi cum nu s-au clădit nici piramidele egiptene. Basarabia, în decusuilâ multor ani, poporul ei de pe această palmă de pămînt, în decursul veacurilor a avut și mai are foarte mulți procurori pe capul ei. Cred că a venit vremea ca să aibă și avocați, întru apărarea ei de acei monștri care au pîngărit-o ca pe o domnișoară lipsită de prihană.Să fim conștiincioși cu ce dorim să plecăm din acest mileniu în celălalt, care, cu certitudine v-a fi altul, cu alți oameni.Să trecem în mileniul viitor nu cu rușinea de-a te afla lîngă conacurile din Valea Morii știind cu siguranță că acolo locuiesc hoții, tîlharii, prostituatele politice, convertite pînă în măduva oaselor la serviciile tenebre care-i favorizează.N-am fost nicicînd condamnat, deținut politic, nu doresc concret de arăta pe cineva cu degetul. Sunt un simplu cetățean, cu dreptul la opinie, conștiincios de faptul că din urma noastră, pe arena vieții sociale vin copii, urmașii noștri. Doresc ca să le lăsăm cît mai puține gunoaie în casă,să pășim altfel,onești, mai realiști, mai curtați în mileniul trei; să avem măcar o sută de chilometri de cale fierată, standart european, ce ne-ar lega cu patria strămoșească. Să ne conectăm cît de cît la sursele energetice ale României și să ne izbăvim măcar pe jumătate de agenții serviciilor secrete rusești, de fapt, care nu vor
renunța niciodată la ideia lor revanșardă de a reveni sau cel puțin a ne menține pe veșnicie în stricta lor sferă de influiență. Doresc , dacă Dumnezeu ne v-a bucura cu norocul de a avea în viitorul apropiat o personalitate care să ee inițiativa istoriei neamului în mâinile lui, să fie un om energic, mîndru că s-a născut român pe această palmă de pămînt cu istorie milenară; conștient că această istorie trebuie scoasă la lumină, după ce barbarii ne-au pîngărit-o cu atîta zel de reavoință.Or, structurile secrete sunt tot mai mult absorbite de structurile criminale ce se consolidează, de tip
mafiotic, iar acele persoane care nu pot fi convertite, sunt pur și simplu ținta exterminărilor de aceeași lume interlopă. Sper că în viitorul apropiat oamenii vor înțelege multe și vor avea curajul să se pocăiască, doar se schimbă lumea, politica și
mentalitatea.Să ne conducem de Sfînta Scriptură, care la capitolul 9, vers.3 al Ecleziastului se spune: " Este un rău în tot ce se face sub soare: anume că aceiași soartă au toți. De aceea și este atîta nebunie în inima fiilor oamenilor, tot timpul cît trăiesc. чi după aceea? Se duc la cei morți." Acsete sfinte ar trebui să le cunoască toți, căci la dispariția noastră începe judecata cea mare, pe care o fac urmașii, pe care va
face-o bunul Dumnezeu. Abia după ce omul pleacă de pe pămînt, se cunoaște cu adevărat cine a fost și ce umbră a lăsat el în viață. Și după el nu rămîne decît o piatră de mormînt ( dacă are cine i-o pune), pe care are opi o năpădesc ploile, vînturile, și aducerile aminte, ori o cruce de lemn, putredă și părăsită, peste care din vreme-n vreme, se urinează cîte-un câîne hoinar. чi dacă mai sunt dintre acei, care cred că se poate de trăit o viață în plăcerile minciunii și falsului, ocrotiți de unele servici speciale ale statului, mai devreme sau mai tîrziu totuna urmează descoperirea tuturor nedreptăților,în judecata generațiilor.Dar atunci s-ar putea sa păcatele lor să le plătească, ferit-a sfîntul,nepoții. Sunt mîndru că în locul generației noastre vine alta mai energică, mai realistă, mai optimistă.Deci, nouă ne-a rămas doar să ne pocăim într-un oarecare fel, pentru a lăsa mai multă lumină și căldură în urmă. чi s-ar putea ca ora pocăinței să fie deja trecută de miezul nopții. Cineva încă ne mai aude, ne mai dorește să ne-asculte păsul. Involuntar, deschid geamurile casei noastre și vă chem, oameni. Opriți jazzul deșertăciunilor lumești și identificați ora regăsirii de sine, ora împăcării și pocăinței. Astfel nu se poate, oameni, pe care vă iubesc. Doar suntem nevoiți să murim destoinic, mîndri,.. tot oameni!