Ce-ar fi, totuși, să mă opresc aici, lăsându-vă să descoperiți singuri imaginea copleșitor de tristă a unui personaj, mai curând clovn, care a îmbrăcat din greșeală un costum și poartă caravată, dar care continuă să facă semne, de pe faleza Mării Negre, înspre integrarea unei flote inexistente - asta în timp ce un purtător adevărat de costum, de costum care-i vine ca turnat, a pierdut orice speranță de a se așeza pentru cinci ani în fotoliul de la Cotroceni.
Să descoperiți că în istoria și în politica recentă a României există un singur moment cheie, anul 1996, anul celei mai strâmbe cotituri. Să aflați despre cleptomanie că este o încălcare a Constituției, că după 16 ani de la Revoluția din Decembrie '89 trebuie "să citești și să arzi", că Europa ne este potrivnică și că Parchetul organizează și oferă spectacole, iar societatea civilă este un desant euforic.
Cartea abundă de astfel de expresii completamente literare, de imagini și metafore de-a dreptul poetice, unele mirifice, încât nu vă pot priva de bucuria și deliciul lecturii individuale.
În fine, nu vă părăsesc până nu vă spun care-i codul, ca să nu alergați după mine strigând obsesiv: dă-ne codul, dă-ne codul!
Așadeci:
1. transmite învinuirile ca și cum ar fi decupate din presă, ocolește calea judiciară, scrie chestiile astea cu ritmicitate săptămânală, timp de un an și jumătate, dând textelor aerul de informații confidențiale;
2. numărul acuzelor aduse în aceste texte trebuie să aibă un efect multiplicator de 3,14 ori mai mare decât numărul textelor propriuzise, astfel încât să tindă asimptotic către numărul geamurilor termopan și numărul tablourilor deținute, al caselor deținute - cu dotările aferente -, al puștilor de vânătoare deținute, al afacerilor, precum și al conturilor, iar numărul și numele persoanelor implicate vor fi trecute, ca regulă generală, sub tăcere - aveți grijă ca toate acestea să fie "deținute"!;
3. este interzisă utilizarea termenului "corupție", se va utiliza formula "sistem ticăloșit" așa cum a fost definit în prealabil și pe larg în economia articolelor mele (articolele lui Adrian Năstase, n.n.!);
4. socializarea și resocializarea detractorilor se face prin întinderea mâinii - nu a mâinii cu care redactați/semnați, mână care, iarăși ca regulă generală, trebuie să fie slobodă;
5. interdisciplinaritatea este obligatorie, scopul acesteia fiind aneantizarea profilaxiei - selecția metodelor este o problemă a eficienței etice, iar lenea e blamabilă;
6. alibiurile nu se construiesc conjuntural, ci se construiesc pe parcursul a patru ani, termenul de valabilitate fiind eternitatea;
7. rapiditatea punerii în execuție a oricărui program și nebăgarea de seamă a spectatorilor sunt prezumțiile de nevinovăție pentru optimizarea rezultatelor;
8. se utilizează un spectru larg de reguli și proceduri interșanjabile, mixul acestora fiind, de fiecare dată, deopotrivă, noutate și revelație;
9. justiția va fi sesizată numai prin presă și anume numai prin acele publicații care au rubrici S.F. - nimeni nu trebuie să știe ceva dinainte, elementul de noutate absolută trebuie să fie năucitor;
10. faptele nu au legătură cu realitatea, dar au un cod numeric personal, se supun paradoxelor teoriei numerelor și ... nu se admit coicidențele.
Atenționându-ne că aceste "comandamente", deși nu sunt publicabile în Monitorul Oficial, sunt în vigoare, autorul ne trimite galant să ne petrecem concediul de vară, începând din 7 iunie 2006.

Alelui și zvâc am zis și eu, în vreme ce barba-mi cădea în palme!

Notă
(Adrian NÃSTASE, CODUL ZAMBACCIAN - Ed. Nemira & Co, 2006; ISBN (10) 973-569-858-7, ISBN (13) 978-973-569-858-4)
Cartea are 223 de pagini și costă 15 RON-i.