agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-23 | |
(6)
Trimiterile bibliografice se pot găsi la adresa: www.miracol.ro/bibliografie.txt Ajunși în această etapă a analizei putem creiona portretul robot al lui YHWH pe care îl considerăm șeful programului de îmbunătățiri genetice aplicat unui lot populațional, poporul evreu. YHWH are puteri tehnologice supraomenești, dumnezeiești, iar administrativ are influență locală pe arealul Asiei Mici. Este echivalent celorlalți dumnezei zonali concurenți, responsabili cu programele genetice tibetan, indian, chinez, grec, celt, egiptean, trac, incaș etc. Ritmic aceste programe trebuie distruse și relansate fie din cauza degradării materialului genetic fie din cauza evoluției nesatisfăcătoare a elementului de cultură. Astăzi de pildă omenirea a dezvoltat o serie de arme nucleare, cu laser sau genetice, putând perturba astfel chiar planurile zeilor. Probabil în astfel de ipostaze au dispărut uriașii, marțienii sau dinozaurii. Considerăm pe deplin pertinent punctul de vedere al lui Victor Toni Moldovan [30]. Iată principalele trăsături definitorii ale lui YHWH rezultate din analiza uimitoarelor cărți ale lui Moise: Nu își declină identitatea: (Exodul 3,13) "Și Moise a zis lui Dumnezeu: Iată, când mă voi duce la fiii lui Israel și le voi spune: Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi și ei mă vor întreba: Care este numele Lui , ce le voi spune? Și Dumnezeu a zis lui Moise: EU SUNT CEL CE SUNT. Și a adăugat: EU SUNT m-a trimis la voi. Și Dumnezeu a mai zis lui Moise: Așa să vorbești fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din generație în generație." Avem chiar o destăinuire ciudată, din care aflăm că YHWH se folosește uneori de alte identități: (Exodul 6,2) "Și Dumnezeu a vorbit lui Moise și i-a zis: Eu sunt Domnul. Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic (El Șaddai n.t.); dar n-am fost cunoscut de ei sub Numele Meu ca Domnul (YHWH, Eu sunt, Cel veșnic n.t.)" Nu dorește cu nici un chip să fie văzut de oameni: Domnul își lua toate precauțiunile pentru a nu fi cunoscut direct de oameni. Preferă, ca și alți omologi ai săi din trecut și de astăzi, locurile greu accesibile sau inaccesibile oamenilor (pe sateliți, pe înălțimi, prin deșerturi, pe insule, în abisuri, pe Lună etc.) (Exodul 19,17) "Moise a scos poporul din tabără spre întâmpinarea lui Dumnezeu și s-au așezat la poalele muntelui.Tot muntele fumega, pentru că Domnul se coborîse în foc pe el. Trompeta răsuna tot mai puternic. Moise vorbea și Dumnezeu îi răspundea printr-o voce tare. Și Domnul S-a coborît pe muntele Sinai, pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-a suit." Urmează un dialog pe care poporul nu trebuia să-l audă. (Exodul 19,21) "Și Domnul a zis lui Moise: Coboară-te și poruncește poporului să nu dea buzna spre Domnul, ca să privească, pentru ca nu cumva să piară un număr mare dintre ei. Preoții care se apropie de Domnul, să se sfințească și ei, ca nu cumva Domnul să-i lovească. Și Moise a zis Domnului: Poporul nu va putea să se suie pe Muntele Sinai, căci ne-ai oprit, zicând: Hotărăște anumite margini în jurul muntelui și sfințește-l." Deci Domnul uitase că mai dăduse o dată aceeași dispoziție sau pur și simplu era obsedat de teama de a fi văzut. Nici o precauțiune suplimentară nu strică: (Exodul 19,24) "Și Domnul i-a zis: Du-te, coboară-te și suie-te apoi iarăși, cu Aaron; dar preoții și poporul să nu rupă barierele ca să se suie la Domnul, ca nu cumva să fie nimiciți." (Exodul 24,1) "Și El i-a zis lui Moise: Suie-te la Domnul, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci de bătrâni ai lui Israel, și să vă închinați de departe. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalți să nu se apropie și poporul să nu se suie cu el ". (Exodul 33,20) "Și El i-a zis: Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască Și Domnul i-a zis: Iată un loc lângă Mine; acolo tu vei sta pe stâncă. Și, când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Fața Mea nu se poate vedea. " Pentru a putea da dispozițiile necesare se folosește de doi intermediari Moise și Aaron. Moise nu îi putea vedea niciodată fața fiind obligat pentru momentele de proximitate să și-o acopere cu un voal. (Exodul 34,33) "Și Moise a încetat să le vorbească și și-a pus un văl pe față. Când Moise intra înaintea Domnului ca să-I vorbească, își scotea vălul până ce ieșea; iar când ieșea spunea fiilor lui Israel ce i se poruncise." In ce-l privește pe Aaron, el face și serviciile de room service manevrând ustensilele din dotarea templului: (Exodul 37,16) "A făcut apoi uneltele care trebuiau puse pe masă, farfuriile, cățuile, potirele și ceștile ei pentru jertfele de băutură; le-a făcut de aur curat." Aaron trebuia să aibă vederea liberă pentru a nu răsturna vasele. Atunci lui i s-a impus să poarte o mantie tivită cu clopoței de aur, pentru ca la intrarea sa în prima încăpere a cortului, Domnul să fie avertizat sonor și să se poată retrage la timp în cea de a doua încăpere a cortului (altarul) unde nimeni nu călca niciodată, ca și astăzi: (Exodul 28,30) “Să pui în pieptarul judecății Urim și Tumim, care să fie pe inima lui Aaron, când se va înfățișa înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata fiilor lui Israel, când se va înfățișa înaintea Domnului. Să faci mantia de sub efod în întregime albastru. La mijloc să aibă o gură pentru intrarea capului; și gura aceasta să aibă de jur împrejur o tivitură țesută, ca gura unei platoșe, ca să nu se rupă. Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, să pui niște rodii de culoare albastră, purpurie și stracojie, presărate cu clopoței de aur: un clopoțel de aur și o rodie, un clopoțel de aur și o rodie, pe toată lungimea mantiei de jur împrejur. Cu ea se va îmbrăca Aaron ca să facă slujba; când va intra în locașul sfânt înaintea Domnului și când va ieși din el, se va auzi sunetul clopoțeilor, așa că el nu va muri." Evită ocaziile de a se adresa poporului. Pentru a nu se produce un eventual contact, comunicarea se efectua prin indivizi recrutați și special pregătiți, care întotdeauna primeau instrucțiunile în calupuri, la întâlniri organizate în spații izolate, pe un munte sau după un munte, prin ghidare telepatică, sau prin ingerarea de alimente urmând apoi să declame mesajul poporului care nu trebuia să se apropie de Domnul, pentru a nu pieri ! Intermediar predilect, în etapa aceea, Moise trebuia să solicite dovezi peste dovezi Domnului pentru a avea în continuare credibilitate în fața poporului și a nu i se atribui lui permanentul potop de inițiative domnești: (Exodul 4,1) "Iată că nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, căci vor zice: Nu ți S-a arătat Domnul.” Iar Domnul îi arată niște scamatorii ( minuni grabnice , cum le numește mai tărziu Isus Sirah (45,2)) pe care să le facă oamenilor pentru a se impune. (Exodul 4,2) “Domnul i-a zis: Ce ai în mână? El a răspuns: Un toiag Domnul a zis: Aruncă-l la pământ. El l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a prefăcut într-un șarpe. Moise fugea de el. Domnul a zis lui Moise: Întinde-ți mâna, și apucă-l de coadă. El a întins mâna și l-a apucat; și șarpele s-a prefăcut iarăși într-un toiag în mâna lui. Iată, a zis Domnul, ce vei face, ca să creadă că ți s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Domnul i-a mai zis: Bagă-ți mâna în sân. El și-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, și iată că mâna i se acoperise de lepră, și se făcuse albă ca zăpada. Domnul a zis: Bagă-ți din nou mâna în sân. El și-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; și iată că mâna se făcuse iarăși cum era carnea lui. Dacă nu te vor crede,a zis Domnul, și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. Dacă nu vor crede nici aceste două semne, și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu, și s-o torni pe pământ; și apa, pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ." Moise încearcă în continuare să se sustragă invocând un defect de vorbire: (Exodul 4,2-9) "Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbești robului Tău; căci vorba și limba îmi sunt greoaie." Domnul insistă, (Exodul 4,12) "Du-te dar; și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus" dar și Moise: (Exodul 4,13) "Ah! Doamne, te rog trimite pe cine vei vrea să trimiți". Domnul se mâniază, dar pentru că depindea tehnic de Moise,se gândește și îi vine ideea să monteze un fel de play back, cum am zice noi astăzi: (Exodul 4,14) "Atunci mânia Domnului s-a aprins față de Moise și a zis: Nu-i acolo fratele tău Aaron, levitul? Știu că el poate vorbi bine. Iată că el însuși vine înaintea ta; și când te va vedea se va bucura în inima lui. Tu îi vei vorbi și vei pune cuvinte în gura lui; și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui; și vă voi învăța ce veți avea de făcut. El va vorbi poporului pentru tine, îți va fi drept gură, și tu vei fi pentru el în locul lui Dumnezeu." Să fie oare vorba de creatorul cerurilor și al Pământului, al vegetației și ființelor, al galaxiilor și cosmosului? Inventând jocuri de-a Dumnezeu și proorocii, cu Moise și Faraonul Fără Nume, mai curând pare a fi vorba de un zeu descurcăreț ce își manipulează enoriașii utilizând câte ceva din recuzita divină. Efectul nu a fost cel regizat, poporul oricât de primitiv era pe atunci tot simțea de unde vine binele și de unde răul, în consecință la următoarea ședință de sarcini Moise raportează situația: (Exodul 6,12) "Iată că nici fiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are să m-asculte faraon pe mine, cel cu buze necircumcise?" Până la urmă Moise se dă pe brazdă, îndeplinește docil sumedenia de porunci ale Domnului și poporul lui Israel este scos dintre egipteni. La rândul lor egiptenii suportă rigorile unei adevărate reprimări în masă. Sunt preferați evident întâi născuții, dar nu numai dintre oameni ci și dintre animale! Fizic are potențial comparabil cu al omului, dar cu alonjele tehnologice atinge un potențial ce depășește chiar și imaginația omului. (Geneza 32,24) "Iacov însă a rămas singur. Atunci un Om S-a luptat cu el până în revărsatul zorilor. Văzând că nu-l poate birui, Omul Acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că lui Iacov i s-a scrântit încheietura coapsei, pe când se lupta cu El. Omul Acela i-a zis: Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile. Nu Te voi lasa să pleci până ...Omul acela i-a zis: Care îți este numele? Iacov, I-a spus el. Apoi El a zis: Numele tău nu va mai fi Iacov, ci Israel (Biruitorul lui Dumnezeu n.t.); căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor." (Iosua 5,13) "Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: Ești dintre ai noștri sau dintre vrășmașii noștri? Și el a răspuns: Nu, ci Eu sunt Căpetenia Oștilor Domnului și acum am venit. Iosua s-a aruncat cu fața la pământ și I-a zis: Ce spune Domnul Meu robului său?” Personajul autointitulat Domnul prezintă o sumă de atribute care îl îndepărtează de postura de creator a tot și toate, deși este vizibilă dorința sa de a induce această idee. Este de fapt un personaj cu puteri foarte mari în special raportat la noi pământenii, dar oricum cu competențe limitate pe care încearcă să le exacerbeze. Este ferm și intransigent, imparțial până la ingratitudine , dar uneori este dominat și chiar manipulat copios de logica pământeanului Moise de care se folosește până în ultimul moment al vieții: (Numeri 14,26) "Și Domnul i-a spus lui Moise: Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui? De aceea, îl voi lovi cu ciumă și-l voi distruge, dar pe tine te voi face un popor mai mare și mai puternic decât el. Și Moise a zis Domnului; Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. Și vor spune locuitorii țării aceleia, care au auzit că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu Domnul; că norul Tău stă peste el, că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, popoarele care au auzit vorbindu-se despre faima Ta vor zice: Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie." (Deut 9,27) "Adu-ți aminte de slujitorii Tăi Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: Pentru că Domnul nu era în stare să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie." (Numeri 20,12) “Atunci Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-am dat-o.” (Deut 32,48) "În aceeași zi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: Urcă-te pe muntele acesta Abarim, pe Muntele Nebo, care este în țara Moabului, în fața Erihonului; și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel. Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul fiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Þin, pentru că nu M-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. " Este gelos și posesiv: (Exodul 20,1) "Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, spunând: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară (alături n.t.) de Mine....Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsește nelegiuirea părinților în copii până la a treia și la a patra generație a celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la a mia generație de cei care Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” (Exodul 34,12) "Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii țării unde vei intra, ca nu cumva să fie o cursă în mijlocul tău. Dimpotrivă, să le dărâmați altarele, să le sfărâmați statuile și să le trântiți la pământ idolii. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos" (Leviticul 18,21) "Să nu dai pe nici unul din copii tăi ca jertfă lui Moloh și să nu profanezi Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul" (Deut 32,12) "Așa a condus Domnul singur pe poporul Său. Și nu era nici un Dumnezeu străin cu El. L-a suit pe înălțimile țării. Și El a mâncat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă,...Apoi Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior;Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai acoperit cu grăsime...Au adus jertfe demonilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri." Îl pedepsește cu moartea pe împăratul Ahazia pentru curajul acestuia de a se adresa altui dumnezeu: (2 Împărați 1,16) "El i-a zis: Așa vorbește Domnul: Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca și cum n-ar fi în Israel Dumnezeul al cărui cuvânt să-l poti întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri negreșit. Ahazia a murit, după cuvântul Domnului pe care îl spusese Ilie." Îi place să epateze și să dispună: (Iov38,1-41) Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, Domnul are din când în când și preocupări pe care în zilele noastre le împlinesc felcerii: (Deut 23,12) "Să ai un loc afară din tabără și acolo să ieși afară. Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi și să-ți acoperi ce a ieșit din tine, când vei ieși afară. Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ti dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta, tabăra ta va trebui să fie sfântă, pentru ca El să nu vadă la tine nimic necurat și să nu se îndepărteze de la tine." În această ipostază, Domnul își ia toate măsurile pentru a nu-și creea nici cel mai mic disconfort afișând un maxim dispreț față de om și fiziologia sa. Personajul din Biblie definit prin apelativul Domnul nu este creatorul omului. Dumnezeu, creatorul omului, își iubește creația, după cum inginerul proiectant își iubește autoturismul conceput, chiar dacă gazele de eșapament conțin noxe. Oricum atât metabolismul omului, cât și motorul cu ardere internă sunt două succese ale creației, omul fiind tot atât de vinovat că produce excremente, pe cât motorul că scoate fum. Și într-un caz și în celălalt ar mai fi de lucru la...proiect, dar asta e o treabă de planșetă. Atunci când mamiferele au cerut o mai bună igienă, creatorul a schimbat soluția pe care o folosise la păsări și reptile, separând lichidul urinar de materiile fecale, cu toate modificările ce survin de aici (trasee, canale, debite, compoziții, metabolism). În cazul evocat în Deuteronomul (23,12) Domnul a recomandat pragmatic: lopata. Este autoritar și discreționar: Propagă concepte morale și economice strict diferențiate între popoare oferind o temeinicie divină precară și contradictorie tendinței monoteiste la expansiunea căreia popoarele asistă nedumerite. Vicii de cancelarie: În plan moral: (Deut 23,17) "Să nu fie nici o prostituată printre fiicele lui Israel și să nu fie nici un homosexual printre fii lui Israel. Să n-aduci în casa Domnului Dumnezeului Tău, câștigul unei prostituate, nici prețul unui câine, ca jurământ; căci și unul și altul sunt o urâciune în fața Domnului Dumnezeului tău." În plan economic: (Deut 23,19) "Să nu ceri nici o dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobîndă. De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze în tot ce vei face în țara pe care o vei lua în stăpânire.” În plan administrativ: (Numeri 15,32) "Când fii lui Israel erau în pustie,au găsit pe un om strângând lemne în ziua sabatului...L-au pus sub pază, căci nu se spusese ce trebuiau să-i facă. Și Domnul i-a zis lui Moise: Omul acesta să fie pedepsit negreșit cu moartea, toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără." Improvizează ușor, e deosebit de inventiv: (Numeri (15,37) "Și Domnul i-a spus lui Moise: Vorbește fiilor lui Israel și spune-le să-și facă, din generație în generație, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor. Când veți avea ciucurele acesta, să vă uitați la el și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după poftele inimilor voastre și după poftele ochilor voștri, ca să vă lăsați țârâți spre desfrânare. Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru. " Nu îi tratează pe oameni ca pe propria creație, deși se erijează în creatorul omului, nu se simte responsabil pentru existența lor, are un obiectiv strict delimitat: poporul lui Israel. Împarte dreptatea și resursele după o logică divină proprie ce se mai regăsește și în zilele noastre; "Pentru unii mumă, pentru alții ciumă", (Deut 6,10) "Domnul Dumnezeul tău te va face să intri în țara pe care a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că ți-o va da: cetăți mari și bune pe care nu tu le-ai zidit, case pline de tot felul de bunuri, pe care nu tu le-ai umplut, puțuri de apă săpate pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini pe care nu tu i-ai sădit. " (Deut 7,16) "Să nimicești toate popoarele pe care Domnul Dumnezeul tău ți le va da; să n-arunci nici o privire de milă spre ele și să nu slujești dumnezeilor lor, căci aceasta ar fi o cursă pentru tine. Dacă vei zice în inima ta : Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine; cum voi putea să le izgonesc? Să nu te temi de ele. Adu-ți aminte bine ce a făcut Domnul Dumnezeul tău lui faraon și întregului Egipt." (Deut 7,22) "Și Domnul Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste popoare dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată , ca nu cumva animalele sălbatice să se înmulțească în jurul tău. Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta; și le va arunca într-o mare învălmășeală, până vor fi nimicite." Mizează invariabil pe tributul de credință pe care fii lui Israel trebuie să i-l avanseze, subestimându-i permanent, își disimulează intențiile și le justifică precar. Îi șantajează permanent cu avantajul pe care l-a acordat fiilor lui Israel, scoțându-i din robia egipteană: Leviticul (26,13) "Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat." Uzează de orice mijloace, în principal de intrigi, pentru a declanșa conflicte între oameni sau popoare, ocazie cu care își atinge scopul. (Isaia 19,2) "Voi înarma pe egipteni unii împotriva altora și se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăție cu împărăție." Caracter capricios, contradictoriu, intransigent până la rigiditate sau negociator concesiv: (Numeri 16,13) "N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai și stăpînesti peste noi? Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim! Moise s-a mâniat foarte tare, și a zis Domnului: Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, și n-am făcut rău niciunuia din ei Moise a zis lui Core: Tu ‘și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron. … Și Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: Dați-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, și-i voi topi într-o clipă! Ei au căzut cu fețele la pământ; Și Moise a zis lui Aaron: Ia cădelnița, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, și fă ispășire pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului, și a început urgia. … Aaron a luat cădelnița, cum zisese Moise, și a alergat în mijlocul adunării; și iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat și a făcut ispășire pentru norod. S-a așezat între cei morți și între cei vii, și urgia a încetat. Patrusprezece mii sapte sute de inșsi au murit de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. Aaron s-a întors la Moise, la ușa cortului întâlnirii. Urgia încetase.” (Geneza 18, 28) "Poate că din cincizeci de oameni drepți vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Și El i-a zis: N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci de oameni drepți. Avraam I-a vorbit mai departe și i-a zis: Poate că se vor găsi acolo numai patruzeci de oameni drepți. Și El i-a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci. ...negocierea continuă... Poate că se vor găsi în ea numai zece. Și El i-a zis: N-o voi nimici, pentru cei zece. " În momentele de satisfacție are manifestări exaltate, de muschetar: Geneza (22,16) " Pe Mine Însumi jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult..." Drepturile copilului urmau să fie invocate mult mai târziu ! Nu are suficientă tenacitate în finalizarea obiectivelor, se plictisește ușor, trăsătură specifică și oamenilor deosebit de înzestrați și puternici: (Exodul 19,6) "Îmi veți fi o împărăție de preoți și un popor sfânt" Deziderat eșuat. Ceea ce nu poate echivala decât cu încetarea misiunii, sau cu pierderea prerogativelor. Deosebit de grijuliu, chiar generos cu bunăstarea săracilor din alte galaxii, pentru care strânge cu râvnă aur, argint, bronz și fier de la popoarele înrobite de aleșii săi în Asia Mică: (Iosua 6,19) "Tot argintul și tot aurul, toate lucrurile de bronz și de fier să fie închinare Domnului, ele vor intra în visteria Domnului". (Exodul 25,2) "Vorbește fiilor lui Israel să-Mi aducă un dar înălțat; de la oricine are tragere de inimă să iei darul Meu înălțat. Iată ce ve-ți primi de la ei ca dar: aur, argint și bronz;" Temperament coleric, trece instantaneu de la satisfacție la furie și ură dezlănțuită, evident susținută și de dotarea tehnică de rigoare: (Numeri(16,32) "Pământul și-a deschis și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți bărbații lui Core și cu toate averile lor. ... Un foc a ieșit de la Domnul ți a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care aduceau tămâia." (Deut 29,28) "Și Domnul i-a smuls din țara lor cu mânie, cu furie, cu o mare indignare și i-a aruncat într-o altă țară, cum se vede azi." (Exodul 32,27) "El (Moise n.a.) le-a zis: Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeți și străbateți tabăra de la o poartă la alta, și fiecare să omoare pe fratele său, fiecare pe prietenul său și fiecare pe ruda sa. Și fii lui Levi au făcut după porunca lui Moise, și aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor." Iată câte operațiuni și precauțiuni necesită exterminarea unui popor, care a căzut în dizgrația Domnului. Un adevărat instructaj de holocaust: (Numeri 31,1) "Și Domnul a vorbit lui Moise spunând: Răzbună pe fii lui Israel împotriva madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău. (adică vei muri n.a.)" Și Moise a vorbit poporului și a zis: Înarmați dintre voi niște bărbați pentru oștire și să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. (Moise se delimitează de acțiune transmițându-ne că nu avea ceva de răzbunat pe madianiți și este vorba de răzbunarea Domnului! n.a.) Să trimiteți la război câte o mie de oameni de seminție, din toate semințiile lui Israel. Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de seminție, douăsprezece mii înarmați pentru război. Moise a trimis la război pe acești o mie de oameni de seminție și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte și trompetele răsunătoare. Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care Domnul o dăduse lui Moise; și au omorât pe toți bărbații. Împreună cu toți ceilalți, au omorât și pe împărații Madianului: Evi, Rechem, Þur, Hur și Reba, cei cinci împărați ai Madianului; au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor. (Deci bărbații erau primul obiectiv al răzbunării Domnului n.a.) Fiii lui Israel au luat captive pe femeile madianiților cu pruncii lor și le-au jefuit toate vitele, toate turmele și toate bunurile lor. Le-au ars toate cetățile pe care le locuiau și toate taberele lor. Au luat toată prada și toate jafurile de oameni și de vite; și pe cei prinși, prada și jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar și adunării fiilor lui Israel, la tabăra din câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. Și Moise, preotul Eleazar și toți mai marii adunării le-au ieșit înainte, afară din tabără. Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută, care se întorceau de la război;Și Moise le-a zis: Cum? Ați lăsat cu viață pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au făcut pe fiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fața lui Peor; și atunci pedeapsa a izbucnit în adunarea Domnului. Și acum, omorâți pe orice prunc de sex masculin și omorâți pe orice femeie care a cunoscut vreun bărbat, culcându-se cu el; dar lăsați cu viață pentru voi pe toți copiii, fetele care n-au cunoscut împreunarea cu vreun bărbat... (Deci se urmărește eliminarea oricărei posibilități de a scăpa cu viață vreun individ de sex bărbătesc. Apoi Domnul dictează regulile de împărțirea prăzii așa încât toată lumea să fie mulțumită și să mai poată apela și altă dată n.a.) ...Și Domnul a vorbit lui Moise, spunând: Fă împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie animale. Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. Și să ridici pentru Domnul un tribut asupra oamenilor de război care s-au dus la luptă: unul din cinci sute, atât din oameni cât și din boi, măgari și oi. (După cum se vede Domnul nu percepe nici o diferență n.a.) Să le luați din jumătatea cuvenită lor și să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. Și din jumătatea care se cuvine fiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni cât și din boi, măgari și oi, din orice animal; și să le dai leviților, care păzesc cortul Domnului. Și Moise și preotul Eleazar au făcut așa cum Domnul poruncise lui Moise. Prada de război rămasă din jaful pe care oamenii de război îl luaseră era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, șaptezeci și două de mii de boi, șaizeci și una de mii de măgari și treizeci și două de mii de persoane, femei care nu cunoscuseră împreunarea cu bărbat... Căpeteniile oștirii, căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise, și i-au zis lui Moise: Robii tăi au făcut socoteala bărbaților de război care erau sub mâna noastră, și nu lipsește nici un om dintre noi. Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit, lucruri de aur, lănțișoare, brățări, inele, cercei și salbe, ca să se facă ispășire pentru sufletele noastre înaintea Domnului. Moise și preotul Eleazar au primit de la ei aurul, tot felul de obiecte lucrate. Tot aurul pe care l-au adus căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli (201 kg. n.a.). Bărbații de război au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o luaseră." Iată deci ce afacere rentabilă este exterminarea unui popor, chiar și din rațiuni genetice. Cui îi mai pasă ce au făcut sau nu au făcut madianiții, la cine se închină, pe cine așează pe statui, când se poate procura o asemenea captură fără a pierde măcar un om în luptă, deși se anunțase un război! Logica divină se aseamănă uneori până la similitudine cu cea omenească, dar ce logică ar avea afirmația (Exod 20,2-3) "Eu sunt Yehova, Dumnezeul tău...Să nu ai alți dumnezei afară de mine" , dacă oamenii nu ar avea posibilitatea de a-și alege și de a se închina altor Dumnezei? Cu atât mai mult cu cât mai avem o altă mărturie revelatoare a înfruntărilor lui YHWH cu adversarii săi în ale dumnezeirii: (Romani 11,2) "Dumnezeu n-a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura, în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel: Doamne, pe proorocii tăi i-au omorât, altarele tale le-au dărâmat, am rămas eu singur și caută să-mi ia viața. Dar ce-i spune răspunsul dumnezeiesc? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal." Informație redondată și în: (1 Împărați 19,18): "Dar Mi-am păstrat în Israel șapte mii, pe toți cei care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat." Originea lui YHWH. Deși literatura recentă a domeniului deține acum lucrări remarcabile, pentru a ne plasa în afara oricărei suspiciuni de speculație sau de manipulare a cititorului, ne rezumăm doar la mediul biblic, pe care îl considerăm deasupra intereselor politice sau de marketing ale oamenilor, unde se mai găsesc scăpate încă suficiente referiri la originea, interesele și potențialul tehnologic al acestor civilizații: (Isaia 13,4) "Un vuiet se aude pe munți, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărății, de popoare adunate.Domnul oștirilor își cercetează oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o țară depărtată de la marginea cerurilor. Domnul și uneltele mâniei Lui vor nimici toată țara." Exponenții acestor civilizații, deși net superiori pământenilor se campau pentru a nu fi observați și deranjați, în locuri inaccesibile sau greu accesibile: în munți, pe insule, în abisuri, în deșert,în subteran, pe Lună, pe propriile stații cosmice sau pe nave rapide de intervenție. (Isus Sirah 43,7) "Și Luna, totdeauna exactă, însemnează lunile și împarte timpul. Din Lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârșit.Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.Cort taberelor întru înălțime, întru tăria cerului strălucind." Referiri făcute la persoana întâi sau de prooroci, ne indică direcția de unde vine și unde se duce YHWH când părăsește Pământul: Isaia (33,5) "Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțime." Isaia (33,10) " Acum mă voi scula, zice Domnul , acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica." Psalmi (97,9) "Căci Tu, Doamne, Tu ești Cel-Prea-Înalt peste tot pământul, Tu ești înălțat mai presus de toți dumnezeii." Câteva cuvinte despre echipa lui YHWH. Politicos și plin de respect din fire, patriarhul Enoh găsește cu cale să ne lase întru pomenire chiar o listă cu colaboratorii Domnului, pe care se pare i-a cunoscut și chiar i-a apărat atunci când le-a fost greu. Desigur o lectură emoționantă: (6,68,1) "După aceasta ei vor fi izbiți de uimire și de groază din cauza judecății pronunțate asupra lor, ca pedeapsă pentru cele arătate locuitorilor Pământului.Iată numele vinovaților:Primul dintre toți este Semiaza, al doilea Arstikifa, al treilea Armen, al patrulea Kakabael, al cincilea Turel, al șaselea Rumiat, al șaptelea Danel, al optulea Nukael, al noulea Baruqel, al zecelea Azazel, al unsprezecelea Armers, al doisprezecelea Batarial, al treisprezecelea Basasael, al paisprezecelea Auanel, al cincisprezecelea Turial, al șaisprezecelea Simatisiel, al șaptesprezecelea Ietarel,al optsprezecelea Tumael, al nouăsprezecelea Tarel, al douăzecilea Rumael, al douăzecișiunulea Izezeel." Dorința, oricât de înflăcărată ar fi ea, de a-l aureola pe YHWH ca unic Dumnezeu nu are nici o logică, fiind infirmată de însuși YHWH . Oare cei peste 2500 de zei de diferite ranguri [9], pe care omenirea i-a recunoscut și i-a adorat de-a lungul timpului pot fi considerați, ficțiune globală, singur YHWH având atributul de a fi real? În antiteză iată un alt concept ce pare cu mult peste interesele imperiilor de zi cu zi, păstrat de chinezi din vremea lui LAO ZI (850 î.e.n): Tao nu are formă și nici înfățișare însă este atotcuprinzător și omniprezent. Tao a născut Cerul și Pământul și cele zece mii de ființe și lucruri, însă nu le-a luat în stăpânire. Tao este pur și netulburat, fără înfățișare și lipsit de formă, el nu poate fi văzut ori auzit. Puterea sa e inepuizabilă. Tao este cuprins înăuntrul Cerului și Pământului și înăuntrul celor zece mii de ființe și lucruri, el nu are o înfățișare a sa și nu i se poate da un nume. Tao a născut totul de la starea de neființă până la ființe iar virtuțile sale le-a hrănit substanța, le-a dat formă și înfățișare, fără a dori să fie răsplătit. TAO crește lucrurile și ființele însă nu le subjugă, el rânduiește, nu dictează. Tao nu lasă nimic neorânduit cum se cuvine, este nepărtinitor, nu-și caută strălucirea și nu se copleșește de izbândă, căci la ce i-ar servi?” [38]. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate