agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-26 | |
(106)
Modelarea lutului de către olar este întru-câtva similară modelării egoului de către suflet. La început lutul se frământă cu apă. Operația este probabil neplăcută, nejustificată, abuzivă. Lutul protestează, opune chiar rezistență, trebuie încurajat să se opună, se mai adaugă humă. Apoi apă, nu prea multă findcă se poate descuraja și renunță la luptă, adică curge. Prima fază-frământarea este gata când personalitatea lutului este adecvată fazei a doua. Lutul nu are percepția olarului. Nu îi poate cunoaște intențiile, îi simte doar influența. Pe măsură ce se lasă modelat, faza a doua, lutul ia forma pe care o dorește demiurgul său, zeul său. Procesul poate dura minute sau ore. Când e gata și a ajuns sub formă de oală, lutul este lăsat să se usuce, să se maturizeze câteve zile. Urmează operația de ornare, care este opțională. Zeul, olarul creator, își mângâie oalele cu pensula înmuiată în smalțuri și vopseluri întru desăvârșirea lor. Oricât de mult le-ar împodobi, ele vor rămâne totuși oale. Vor primi sarcini, vor îndeplini misiuni. Deși permanent manipulată de cineva, dacă își va face bine treaba oala va avea o viață lungă. O mică greșeală, o marchează cu o ciobitură, prima gafă o sparge și ajunge cioburi. Urmează judecata olarului, dacă a fost trufașă îi va citi viața în cioburi și va afla cât a fost de agitată și câți dușmani și-a făcut. Atent la detalii va observa și pentru sine dacă toarta era suficient de mare, pereții prea subțiri, baza strâmbă. La următoarele loturi va accepta ideea evoluționismului și își va perfecționa opera. Olarul face tot felul de oale: mici, miniaturale, mari, simple, ornate, rafinate, smălțuite, oale de apă, de rachiu, de vin, de ulei sau de lapte, oale de zi sau oale de noapte. Fără părtinire le iubește pe toate. Peste un timp, oala sau cioburile rămase din ea, se transformă în mărturie. Nici o oală nu se poate face singură, deci ea demonstrează existența zeului creator, apoi îi destăinuie personalitatea, starea de spirit, fantezia, frământările, bucuria sau tristețea, năzuințele. După un timp suficient de lung oala poate spera să ajungă iarăși lut în mâna olarului. Poate atunci o va face ulcea. Sau ulcior. Sau amforă. Publicat în volumul Planeta ipocriților, ed. Miracol, București, iulie 2003.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate