(94)

Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.txt




Deși observau că se deosebesc prin pigmentația pielii, trăsăturile fizionomice, modul de viață, normele de morală, dar mai ales credința în zei, oamenii nu au înțeles că toate aceste diferențe au un numitor comun, și anume apartenența la unul dintre cele câteva programe de rafinare genetică ce se desfășurau simultan pe planetă.

De la un moment anume aceste programe, sau ce mai rămasese din ele, au fost abandonate, lăsându-se impresia că ar fi de dorit fuzionarea lor. Au fost abolite toate vechile interdicții ale lui Moise cu privire la amestecarea semințiilor, spre deliciul și mulțumirea împătimiților. Iertarea de păcate, abolirea legii, un fel de grațiere generală.

În realitate viabilitatea programelor de rafinare și perfecționare genetică rezidă din deplina lor separare. Amestecarea producțiilor are același efect cu polenizarea încrucișată în legumicultură sau pomicultură, sau cu corcirea accidentală a raselor producătoare la animale.

Fiecare program avea un zeu, o echipă de colaboratori, specialiști și executanți, tehnică de transport, urmărire operativă ce întrețineau relațiile cu obiectul culturii, adică cu oamenii. Ce diferenția programele între ele? Ce le făcea incompatibile? Aici intervine factorul de mare subtilitate ADN ul. Adică fiecare zeu avea alt standard de rafinare, un alt interval de frecvențe. Din acest motiv zeii proprietari erau în permanentă concurență, chiar în luptă nedisimulată. Un rol deosebit de împortant îl avea din acest motiv personalul de intervenție: trimișii [30].

Prima iertare de păcate, un fel de amnistie generală acordată conform preceptelor bisericești, întregii omeniri vizează păcatul grav al hibridării semințiilor.



În ce privește cea de a doua iertare de păcate, ea se impune din răspândirea fără margini și opreliști a ipocriziei.

(Romani 3,9) "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori? Isus i-a zis: Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte."

(Romani 7,7) "Deci ce vom zice? Este legea păcat? Nicidecum! Dar păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; căci n-aș fi fost conștient de existența poftei, dacă legea nu mi-ar fi spus: Să nu poftești! Dar păcatul, găsind prilejul prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; căci fără lege păcatul era mort."

(Romani 4,15) "pentru că legea lucrează mânie; și unde nu este lege, nu este nici călcare de lege."

Din punctul nostru de vedere:

(Romani 7,14) "Știm, într-adevăr, că legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut păcatului. Căci nu recunosc ce fac; căci ce nu vreau aceea fac; iar ce urăsc aceea practic. Iar dacă ce nu vreau aceea practic, prin aceasta recunosc că legea este bună. Și atunci nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea: pentru că în mine este voința, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac! Și dacă ce nu vreau aceea practic, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. Fiincă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele, o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele."

Admirabilă abordare, admirabil discurs. Subtilitatea mecanismului cauză-efect, nu este încă la discreția noastră și parcă nici cei ce ne manipulează de deasupra nu o pot accesa. Îngerii decăzuți au avut aceleași reacții la restricționarea libertăților. Ispita este deci o categorie general valabilă și înrudită îndeaproape cu stresul și cu nevoia. Pentru a ne dezmetici trebuie să o transcendem.

Așa vom descoperi că deasupra legii cauză-efect guvernează legea yin-yang.

Dacă s-au dat legi contra crimei, a crescut criminalitatea; dacă au apărut legi contra drogului, nimic nu s-a răspândit mai abitir; preceptele contra adulterului ne-au făcut o planetă adulterină; legile contra sperjurului, au generalizat minciuna; legile ce descurajează evaziunea au fortificat corupția. Tot așa o carte interzisă prin lege, este citită pe furiș de toată lumea; o graniță păzită de lege se transformă în bulevard pe timp de noapte.

Pentru a redresa situația nimeni pe planetă nu dă legi împotriva celor ce spun adevărul; contra celor ce nu consumă alcool sau nu fumează; pentru pedepsirea fără milă a altruiștilor sau pentru eradicarea fidelității.

Privind starea de păcat a omenirii:

(Romani 1,28) "Fiindcă n-au socotit ca bun să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor fără pricepere, ca să facă lucruri neîngăduite, fiind plini de orice fel de nedreptate, de desfrânare, de lăcomie, de răutate, plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici îngâmfați, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, fără milă."

(Romani 2,23) "Tu care te lauzi cu legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii?"

(Romani 3,9) "Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai înainte am dovedit pe toți, fie iudei, fie greci, că sunt sub păcat, după cum este scris: Nu este nici un om drept, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere, nu este nici unul care să caute pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis, își folosesc limbile ca să înșele; sub buze au venin de aspidă."

(Sura XCV,1) "Noi l-am făcut pe om cu cel mai frumos chip, apoi l-am făcut iarăși cel mai josnic dintre josnici;"

(Sura IV,137) "Vestește-le celor fățarnici că pentru ei este pedeapsă dureroasă."

(Romani 5,18) "Astfel, deci, după cum printr-o singură greșeală a venit condamnarea peste toți oamenii, tot așa, printr-o singură faptă de dreptate a venit către toți oamenii o îndreptățire a vieții. Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți. Dar legea a intervenit ca să se înmulțească greșeala; iar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult."

(Romani 6,1) "Deci ce vom zice? Să continuăm să păcătuim, ca să se înmulțească harul?"

Chinezii au spus-o de mult, dar în chinezește: yangul în exces atrage yinul, yinul în surplus dezvoltă yangul.

Așa cum se desfășoară evenimentele, se observă o evoluție generală în oglindă, și nimeni nu sesizează că lipsește inversorul. Aparatul fotografic copiază anatomia ochiului. Imaginea se proiectează invers și pe retină și pe film, așa lucrează lentila. Noi percepem poziția firească a obiectelor privite, grație unui inversor mental pe care ni l-a pus la punct constructorul. Cunoaștem teoria, am convenit și asupra faptului că fenomenele sunt incoruptibile și nu au două fețe (100). Și în plan social este nevoie de un astfel de inversor. Dar ce zic, plan social; social, planetar și cosmic.

Doar Dumnezeu știe și procedează de fiecare dată în cunoștință de cauză: îi răsfață pe unii pentru a-i stimula pe ceilalți.

Unul dintre răsfățați, aflase multe, e vorba de LAO ZI:

"De vei voi să micșorezi un lucru, întâi și-ntâi să îl mărești.
Creșterea și decăderea imperiilor!
De vei voi să îi stârnești căderea, întâi și-ntâi să îl ridici.
Ascensiunea și prăbușirea dictatorilor!
De vei voi să-l faci să piardă, întâi și-ntâi să-i dăruiești."
Norocul începătorului!

De fapt ipocrizia este generalizată și reciprocă. Celula minte țesutul, țesutul minte celula, omul pe mădular, mădularul pe om, statul pe om, omul pe stat, zeul pe îngeri, îngerii pe zeu dar și pe om , omul pe zeu și pe trimis. Þesutul lâncezește și atrofiază celula; celula trage chiulul și minte țesutul. Omul își îngrijește cu tandrețe vita apoi o vinde la abator. Cu banii luați îi cumpără bijuterii iubitei. Vita se răzbună și iubita după ce primește darurile îl înșeală cu văcarul. Vânzătorul îi dă cumpărătorului marfă stricată, dar este plătit cu bani falși. Banii falși ajung în bănci. Banca îl păcălește însă pe debitor mărindu-i dobânda; debitorul păcălește banca și fuge cu împrumutul. Statul își bate joc de bani, schimbă anual bordurile străzilor, și apoi își jupoaie contribuabilii. În replică bietul plătitor de impozite face evaziune și minte statul. Disperat statul încearcă să se redreseze prin speculații bancare sau prin contrabandă. Aici intervin trimișii sub acoperire și dau statul în gât, la vamă, la bursă, la negocieri. Îi ruinează moneda, îi scufundă navele, iar dacă nu se duc la fund, I le vinde la preț de plute.

Când nu mai are încotro statul imprimă bani, dar o face în secret, adică în străinătate, și se aservește definitiv în afară. În interior banii colcăie peste tot dar nu sunt mărfuri, toată lumea are bani de ce ar mai munci! Avem definiția inflației.

Fără să vândă pe datorie, statul are datorii externe. Acest gen de datorii sunt de volum mare și nu mai pot fi plătite, dobânzile lucrează ca filoxera. Începe manipularea statelor. Manipularea aici nu înseamnă că se gâdilă reciproc ci că își cedează colonii, teritorii sau ca suprem altruism, își duc reciproc războaiele!
Geografia începe să fie neglijată, cu atât mai mult istoria, motiv pentru care nu se prea mai studiază. Astfel statele se trezesc luptând unele în altele, fără să fi auzit unele de altele.

Trimișii Domnului îi amăgesc pe oameni și nu le spun că sunt destinați să lupte la ordin și să moară la comandă. Oamenii pentru a se salva se împrietenesc, își învață reciproc limbile, se cunună și se hibridează pentru a-și deprecia ADNul. Trimișii și dizidenții seamănă intrigi, îi redezbină, fac noi selecții și iarăși le rafinează genele.

Zeul, lucrează și el dar la scară mare, îi fură adversarului credincioșii. Celălalt ca răspuns îi corcește toată recolta. Sus la vârful piramidei îngerii uneltesc și îl viclenesc pe zeu, sau trec de partea cealaltă. Concluzia este peste așteptări, și este spusă, cum altfel decât, cu admirație:

(Sura VIII,30) "Ei vicleneau, însă și Dumnezeu viclenea. Dumnezeu doar e de frunte între cei vicleni."



Ipocrizia a devenit a doua natură. O soluție de revenire ar fi a doua iertare generală. Iertarea de ipocrizie, cu schimbarea etaloanelor. Se stabilește un nou obiectiv, ipocrizia de super clasă. Pe această cale balanța yin-yang se va înclina încet, încet spre adevăr și iubitorii acestuia. Vă amintiți:

"De vei voi să micșorezi un lucru, întâi și-ntâi să îl mărești."

După iertarea generală pentru păcatul suprem și după iertările repetate dar preferențiale de datorile externe; sau a celor către stat, și mai preferențiale, ar fi o simplă formalitate.

Oricum, lupta contra corupției a ajuns o luptă contra naturii.