Cititorule, de multe ori îți zici:"Doamne de ce? Doamne, de ce mi se întâmplă tocmai mie?! Dar...esti oare cu adevărat blestemat? Simti tu oare cu adevărat povara acestui blestem oriunde îți întorci privirea, oriunde îți deschizi sufletul? Simți tu oare...extazul unei plăceri care te face să plutești printre astre,pe care o poți atinge pentru o clipă știind că-n următoarea se va face nevăzută? Simți tu oare, o "prezență" care mânuind niște sfori nevăzute se joacă într-un fel barbar, bolnav și batjocoritor cu viața ta, cu existența ta? Simți tu oare, cum persoana la care ți enorm, este într-o situație, nu asemănătoare ci radical mai grea, iar tu nu poți face altceva, decât să-i aștepți plecarea?Oare viata nu este mai grea cu alți decât cu tine? Oare povestea celor care știu că tot ce vor atinge va dispărea,dar tot înfruntă soarta, nu este mai tragică decât povestea ta? Te simți tu oare închis într-o clepsidră, în care nisipul fin,se scurge fir cu fir până la epuizare, iar pe când ea va fi întoarsa, același nisip fin...te va îngropa fără milă smulgându-ți viața? Simti tu oare cum și cei mai apropiați îți întorc sau îți vor întoarce spatele? Simți tu oare că, singuratatea deși crudă, îți aduce mai multă fericire decât ai avut vreodată? Simți tu oare cum prin lașitate dovedești curaj? Simți tu oare cum sufletu-ți ia foc,măruntaiele-ți plesnesc,iar creieru-ți rulează,iar și iar aceliași întâmplări trecute consolându-te că așa e mai bine? Simți tu oare, cum viața trage încapațînată de ori ce șansă de-ați reface încrederea în tine?
Dar te întreb cititorule, simți tu oare aceleași sentimente pentru o persoană chiar după ani și ani? Simți tu oare nevoia intensă de a scăpa din această învălmășală de nimicuri,simți nevoia să te ascunzi de lume undeva, chiar si în beznă?Abea când vei înțelege că abisul suferinței, nu este ultimul drum spre nimicirea finței. Abea când vei înțelege că purgatoriu zilei de mâine,locul unde demonii îți decid trecerea în alte 24 de ore, nu este ultima treaptă spre eternul calm. Abea când vei înțelege că oricât ai suferi nu e de ajuns,pentru că suferința nu o poți achita ca pe o plată pe acest pământ. Va trebui să înțelegi că suferința nu are sfârșit sau început,ea pur și simplu există. Când vei Înțelege că tot ce crezi tu a fi real, se transformă-n pulbere. Când vei înțelege că soarta nu este o pagină scrisă de Dumnezeu de la cap la coadă, iar tu iesti pionul, care prin mutări stângace îi urmează cursul.
Poate atunci vei înțelege o parte din neânțeles!
Blestemele Sorții!