Ce înseamnă democrația ? Un franțuz ( că tot bate vântul francofoniei pe mioritice plaiuri ), spunea că democrația este libertatea de a face tot ce vrei, cu condiția autoimpusă, de a nu îngrădi libertățile celorlați, sau cam așa ceva. Nu este sigur maxima ce descrie în totalitate perfecțiunea democratică, dar persoana ce o rescrie o simte cel mai bine.
Ce am cu definițiile acum ? Păi am. Mă duc să cumpăr ziarul, pornesc “ tembelizorul “, povestesc cu un amic, caut ceva pe internet. Inerent dezbateri politice, frate. Peste tot, doar un cuvânt preponderent:- “ Jos ”. În cazul în care sunt mai multe se aud în următorul fel: -“ Jos cu ei că-s toți mișei ”. Adevărat că mass-media este o altă față a democrației. Este demn de un formator de opinie, mânuind fie în scris, la microfon, în fața "camerei de luat vederea" să ne arate greșelile, să demaște minciunile, să arate unde și cum greșesc aleșii noștri. Dar nedemni sunt mânuitorii de bombe false, pe care le aruncă doar ca să poată urla, cât îi țin plămânii :- "ex-plo-dea-ză !?!". Uitând apoi de ce au spus sau scris, de parcă nu au făcut nimic. "Amnezie de coloratura intereselor" aș denumi-o de aș fi cel ce pune diagnostice. Nefiind, îi denumesc “ mișei “. Democratic pentru mine este nudismul trupesc sau pictoral, nudismul intelectual mă lezează, nefiind democratic. Îmi îngrădește libertatea acel ce doar privește problemele și nu vine cu soluții pentru rezolvarea lor. Lezat mă simt când sunt distruse lucrurile bune, când doar vorbesc și nu aplică soluțiile găsite.
De șaisprezece ani încoace, aproximativ după patru luni de la fiecare noi alegeri, devenim permanent nemulțumiți. Am vrea scrutine din două în două luni; chiar și atunci ar trece prea mult timp să fim de acord cu cei cărora le-am acordat încrederea. Prea multe promisiuni neonorate, îngrădiri de tot soiul, lipsiri de libertăți. Democratic ?
Nu mă înțelegeți greșit, stau pe același calapod cu dumneavoastră. Și eu m-am săturat de medicii care ne consideră bolnavi prefăcuți, prescriind pompos pe o rețetă compensată (nu) "H2O - preparatul frațuzesc". Îmi stau în gât acei polițiști care-și pătează uniforma, nu cu mâncare sau cerneală, ci prin felul în care îți rezolvă problemele (să nu mai...) Ori poate nu ați auzit de “ prinde hoțul și adu-l la noi”, că de l-aș prinde nu ar veni el singur să mă denunțe că l-am bătut. Sătul sunt de funcționărași ce nu-și fac datoria (plătiți curentul, gazul,etc. și vă veți sătura și voi, dar cred că sunteți sătui deja). Îmi este lehamite de polițistul comunitar din holurile instituțiilor, mai toți sunt parcă prinși în cuie de un scaun iar codul bunelor maniere l-au uitat înainte de a-l citi. Toate acestea, făcând din maxima franțuzului o farsă, nemaipunând la socoteală că toți, din buzunarul nostru sunt plătiți. Asfel arătând partea văzută a ghețarului, cealaltă ( corupția în sine) rămânâd bine ascunsă undeva la subsol, la fel ca toți șobolanii.
Cu toate astea mi-am exprimat opinia, alesu-i-am, iar la fiecare patru sau cinci ani,din nou o voi face, Atunci mă întreb: de ce ajungem să nu îi mai vrem? Ori noi nu știm ce înseamnă un om politic? Ori ei nu știu ce să ne mai promită apoi să nu facă? Sau poate ne dorim ce nu avem, adică adevărați oameni politici. Am tot trăit la “ sinergii “, de “ becalisme “ sătui suntem,” vadimiade “ tot citim, dar de trăit, pe când mai bine? Se vede că suntem “ vanghelizați “ cu toți, se vede că dorim prea mult, iar ei nu au ce oferi. Pur și simplu cred că au murit mamele care nășteau adevărații oameni, oameni care să devină ulterior politicieni cu adevărat devotați conștiinței și celor ce i-au investit. Un proverb zice "cum îți sărezi așa mănânci", se vede că politicienii noștri au doar sare,paprică iute și piper , nicio legumă sau vreun alt condiment, să nu mai zic de vreo bucată de carne...picantă viață!
În cele scrise, nici eu nu am fost prea democratic, am încălcat prezumția de nevinovăție și totodată libertatea de a minți. Dar nu eu strâng milioane de mâini la patru ani sau cinci. Eu fac doar politica bunului simț.
Dar (veșnicul dar) ... nici noi nu suntem cei ce cu sfințenie respectăm maxima. Vrem libertăți omițând pe cât se poate, că fiecare libertate atrage după sine inevitabil, o nouă obligație sau poate chiar mai multe. Am câștigat cu preț plătit în sânge, dreptul de a vorbi liber, uitând autocenzura. Putem călători unde dorim, dar nu mâncând lebede. Putem alege sau putem fi aleși, dar nu devenind tirani. Suntem nevinovați din fașă în legi, dar de putem nu respectăm (asta doar la cei cu ... se referă) justiția și așa... Proprietatea ne este repectată, la fel și intimitatea, de ce să nu furăm sau... să-l pozăm pe altu’ cum se roagă. Și cel mai simplu gest, acel de a pune o hârtie la tomberon, este un exercițiu de democrație, deoarece aruncată te miri pe unde, încalcă dreptul celorlalți de a trăi curat. Aici ca și în alte multe locuri probabile mai sunt destule de învățat.
Democrația este “ libertatea de a face orice, fără a încălca libertățile celorlalți “
Oare avem demnitate ? Putem citi o grămadă de ziare, ne putem distra cu “cenaclul secu’- morbist “, putem râde sau plânge când vedem cât ne costă integrarea europeană ( cu toate că la școală învățat-am că România este situată geografic în centru Europei, ori fost-au minciuni comuniste), atâta timp cât nu avem curajul să nu mai facem ceea ce pe noi ne deranjează. Asta e. Ne încălcăm până și libertatea de a nu face rău
Libertatea de a mă naște, trăi, gândi, acționa liber înseamnă pentru mine democrație. Act demoratic fac când strig “ huoo ”...Dar și mai democratic este să-i ajut pe cei din jur. Liber sunt să pun etichete, dar democratic? Și să promit e liber, dar să nu mă țin de cuvânt ? Aici din nou ar trebui să intervenim. Cum? Nu numai prefăcându-ne că am înțeles definiția, dar și aplicând-o. Fiecare la locul său. Reînvățând codul bunelor maniere, arucând la gunoi starea de indiferență, mișcând inerția în care mai nou ne complacem. Puterea de a nu ascunde adevărul (oricum cândva va ieși la suprafață) , semeția de a ține capul drept pe umeri.
Libertatea de a face tot ce vrei fără a îngrădi libertatea celuilalt, înseamnă democrație, iar mie îmi pasă. "Seninătatea de a schimba lucrurile pe care le poți schimba, puterea de a nu le schimba pe cele ce nu se pot schimba și înțelepciunea de a face diferența între ele". Democrația, în adevăratul sens al cuvântului, înseamnă și înțelegerea făcută cu gura, ca ea să tacă atât timp cât inima este supărată.
De rest, eu sper ca floarea democrației să aibă grădinari destoinici, care să nu lase buruienile să o năpădească, altfel nu cred că vom urla precum câinii, nici bateriile nu ni se vor descărca (cum vrut-a șapte case) până la următoarele alegeri. Atunci sper ca toți să măsuram de două ori și să tăiem o dată și bine (nu binele băsescian).
Cu speranța că am scăpat de sinergia faptelor, că vom vedea vreodată luminița de la capătul tunelului, mă repet “ DEMOCRAÞIA ÎNSEAMNÃ LIBERTATEA DE A FACE TOT CE DOREȘTI, FÃRÃ A LEZA LIBERTÃÞILE CELORLALÞI ! “