PATOLOGUL

Marea minune ce curge în sufletul slab, ascunde tristețea ce traversează binemeritatul prag. La adăpostul miniatural al servajului, se aruncă mândru să ia puterea ce vine. Construiește cu un farmec aparte, fără să-și dea seama, conflictul de interese ce se amestecă în marea mulțime de nepătruns. Labilă viața, stă pitită în trestia de pe acoperiș, ce mișcă încet spre transportul de gheață. Macaragiul, se bucură că este alături să-i explice despre ce este vorba. Ascultă în tăcere comanda și rezolvă problema mulțimii. La drept vorbind este mulțumit de prezența numeroșilor fani ce se cred infailibili, dar ei nu sunt decât o adunătură fără valoare.

Valoarea este dată omului de forma guvernabilă ce curge la putere. Puterea nu-l poate amenința pe individ, dându-i de știre despre cuprinsul de fapt al codului bunei maniere. Maniera, ce așează ușa la locul ei, fără să cuprindă ce este rău în esența sa.

Adulmecând stă să prindă vântul care nu se mai ivește în bătaia lungimi de vorbe, ce se însumează în tot cuprinsul său. Măgăreața, este căzută demult, neavând ce să-i facă nimeni din stirpea sa. La mijlocul drumului parcurs, se ivește mirele, care pune întrebări în stânga și-n dreapta, dar cea mai persistentă fiind întrebarea, „pentru ce?”, nevenindu-i nici lui să creadă că este însurat.

Pe bordura străzi, stă îngâmfat și privește zâmbind propovăduitorul, care spărgând semințe nu-i vine să creadă ochilor, ce vede. Viitorul de catifea, ce se ascunde în privirea tinerilor, este cam de mucava.

Serpentinele ce duc la uniformizarea în final, a discipolilor lumii, dă de bănuit acum, nelăsând loc de speranță. Ea este neasemuită în rândul faliților, ce stau și se uită mirați, uni la alții, așteptând să cadă bomba. Bomba, cade dar în grădina vecinului, ce a lăsat poarta deschisă și i-a intrat capra lovită de streche.

La cheremul ei, stau rânjind megaliții, neînțelegând pentru ce s-au aprovizionat cu carne proaspătă, acei bijutieri. Micuțele animale domestice, sunt acum vânate, fără drept și respect, față de stirpea animală. Patologul, le pune verdictul și apără infinitul etern.

DRAGOȘ NONCIU